Tag Archive

Evanghelia dupa Iuda inainte de restaurare

ANATEMIZAREA EVANGHELIEI DUPA IUDA. Crestinismul timpuriu se intemeiaza exclusiv pe traditia orala. Abia la o jumatate de secol de la presupusa crucificare a intemeietorului cultului au inceput sa fie incredintate hartiei povestirile despre minunile si vindecarile miraculoase, despre resurectia lui Lazar, despre redarea vederii orbului si vindecarea leprosului, despre mersul pe apa si altele. Ceea ce ne indreptateste sa credem ca si “autorii” Evangheliilor care le poarta numele au murit inainte ca acestea sa fie scrise. In concluzie, Evangheliile sunt anonime, iar incongruentele stilistice indica interventii si prelucrari multiple ale textelor.

Textul Evangheliei dupa Iuda, calificat ca apocrif de biserica institutionalizata, apartine gnosticilor, o ramura disidenta a crestinismului primar, reprimata brutal de capii bisericii. De ce au fost repudiati gnosticii? Pentru ca aveau acces direct la revelatie si se dispensau de revelatiile, sfaturile, interpretarile si controlul preotilor. Pericolul pierderii autoritatii asupra comunitatilor crestine i-a infuriat teribil pe episcopii primelor milenii, care isi vedeau amputata functia principala de intermediari intre om si Dumnezeu. Textele gnosticilor, care atrageau cu precadere oameni instruiti, avand o capacitate de abstractizare dezvoltata, au fost expurgate din corpusul culegerii care va primi numele de Noul Testament. Selectia, in fapt o ampla epurare, a fost facuta arbitrar, pe criteriul comprehensibilitatii textelor. Astfel, din 70 de evanghelii (30 de evanghelii propriu-zise si 40 de variante), doar 4 au fost alese de capriciosul Irineus. Totusi, pana la Conciliul de la Niceea, convocat de ipocritul imparat Constantin in anul 325 d.C., nu a existat o versiune unica a textelor sfinte ale crestinismului si multi au ignorat recomandarile lui Irineus, episcop de Lugdunum. Evangheliile lui Marcu, Matei, Luca si Ioan sunt accesibile vulgului prin limbaj si prin idei, sunt scrise intr-un stil simplu, narativ, deosebindu-se radical de Evanghelia Mariei Magdalena, a lui Toma, a lui Iuda etc., care contin abstractii, exprimari ermetice si idei mult mai elaborate si mai elevate decat cele cuprinse in sinopsisul noii religii.

IDEILE “ERETICE”. Trupul este o inchisoare pentru sufletul de sorginte divina (idee platoniciana) si, pe cale de consecinta, sacrificiul christic a fost benefic si dezirabil. Insusi cel sacrificat a resimtit nerabdarea de a-si da viata. Iuda a fost un erou pentru gnostici, intrucat a eliberat sufletul lui Christos de impuritatea corporala si l-a abstras temporalitatii. Iuda a fost singurul dintre apostoli care a inteles nevoia lui Christos de a se elibera de mizeria materiei. Revelatia principala a Evangheliei, care rastoarna viziunea oficiala asupra sacrificiului, este apropierea lui Iuda de Christos si rangul lui de discipol favorit. Iuda nu a vrut sa-l tradeze pe mentorul si idolul sau, ci acesta i-a solicitat imperativ sa implineasca misiunea divina: denuntarea catre autoritatile romane. La ultima cina, Christos insusi isi desemneaza “tradatorul”, iar Iuda nu a fost deloc bucuros, dar s-a supus vointei Invatatorului. Devenit apostol favorit, Iuda a inceput sa fie invidiat si blamat de ceilalti. (Textul Evangheliei dupa Iuda a fost deteriorat in mod irecuperabil in proportie de 15%. )

Istoria demonizarii lui Iuda este lunga, insa ramane invaluita in obscuritate. O oarecare cronologie se observa urmarind cele 4 Evanghelii sinoptice: in Evanghelia dupa Marcu, cea mai veche dintre toate, Iuda nu este prezentat ca personaj negativ. Abia in urmatoarele trei Iuda este acuzat de felonie, sfarsind prin a fi demonizat ca intrupare a Raului. O fractiune a crestinismului a iesit, in cele din urma, invingatoare in lupta dintre secte. Iar invingatorii rescriu istoria in favoarea lor. Vae victis!

Manuscrisul deteriorat al Evangheliei dupa Iuda

FAPTELE. Un volum reunind texte antice, descoperit intr-un mormant, in anul 1978, langa localitatea El Minya, in plin desert egiptean, a produs asemenea surprize incat Vaticanul, nervul crestinismului occidental, si-a mobilizat cohortele de istorici inrobiti doctrinar pentru a bagateliza cea mai importanta descoperire arheologica din a doua jumatate a sec. XX.

O indolenta crasa a ingropat in uitare descoperirea. Codexul a fost vandut unui anticar, apoi furat, recuperat si, in cele din urma, oferit spre vanzare pe piata neagra a antichitatilor din Geneva la pretul de 3 milioane $. Pretentiile exagerate si refuzul categoric al vanzatorului de a accepta un pret mai mic au aruncat manuscrisul in cutia de valori a unei banci new-yorkeze din Hicksville, New York, unde a zacut, in conditii improprii unui document de 1700 - 1800 de ani vechime, peste un deceniu si jumatate. Colectia de papirusuri a fost achizitionata, in final, de Frieda Nussberger-Tchacos (de unde provine si supranumele de Codex Tchacos), care a donat-o Fundatiei Maecenas in anul 2001, fundatie specializata in arta antica. Costul restaurarii manuscrisului puternic deteriorat s-a ridicat la suma de 1 milion $. Autentificarea cu carbon 14 la cel mai performant laborator din lume, apartinand Centrului de Fizica al Universitatii din Arizona, plaseaza scrierea textului principal al Codexului in sec. al III-lea d.C. Numele acestui text a provocat un seism in lumea istoricilor si a teologilor: Evanghelia dupa Iuda. Continutul, de asemenea, rastoarna brutal tot ceea ce cunoastem din Evangheliile autorizate (canonice sau sinoptice, cum mai sunt cunoscute). Celelalte texte, de importanta secundara in raport cu cel care poarta numele celui cunoscut ca tradatorul Mantuitorului, Iuda Iscarioteanul, sunt: Allogenes, Prima Apocalipsa a lui Iacob si Scrisoarea lui Petru catre Filip, deja cunoscute la vremea uluitoarei descoperiri din desert.

Manuscrisul Evangheliei dupa Iuda este doar o copie, textul fiind cunoscut si respins inca din sec. al II-lea d.C. de catre episcopul de Lugdunum (Lyon), Irineus, “parinte al Bisericii”. Irineus ofera prima atestare a Evangheliei dupa Iuda in lucrarea “Contra ereziilor” (Adversus Hæreses), in care tuna si fulgera impotriva lui Valentin din Egipt si a gnosticilor. Pana la descoperirea manuscriselor de la Nag Hammadi, Irineus era singura sursa documentara referitoare la gnozele vremii, Biserica avand grija sa distruga toate textele incomode care circulau la inceputurile crestinismului.

CONTINUTUL. Stupefianta prin continut, Evanghelia dupa Iuda a dezlantuit inversunarea teologilor, vizibil deranjati de supravietuirea manuscrisului scapat de campania distructiva a textelor considerate eretice. Campania isterica de epurare a fost declansata de Sf. Athanasius in sec. al IV-lea d.C. De la arderea cartilor pana la arderea oamenilor nu mai era de facut decat un pas. Si nu este vorba despre nazism, ci despre crestinism, religia iubirii universale… Evanghelia contine punctul de vedere gnostic: calea mantuirii poate fi gasita numai prin cunoasterea secreta revelata de Isus discipolilor sai. Christos, relateaza explicit textul gnostic, a vrut ca Iuda sa-l tradeze, i-a cerut chiar sa duca la indeplinire tradarea, pentru a indeplini vointa lui Dumnezeu. Ceea ce contravine Evangheliilor oficiale, care-l ostracizeaza pe Iuda si-l consacra ca prototip al tradatorului. Evanghelia nu are pretentia de a fi scrisa de cel al carui nume il poarta, ci plaseaza intr-o alta perspectiva actul ticalos al tradarii. Mai mult, Iuda este descris ca discipol favorit al lui Christos si cel mai fidel dintre ei. Personajele negative ale Bibliei nu fac decat sa-si joace rolul incredintat de Dumnezeu, nu comit acte reprobabile din propria vointa.

CRITICA. Vaticanul, prin vocea papei Benedict al XVI-lea, a carui viziune inflexibila este de mult cunoscuta (a condus cateva decenii Congregatia pentru Doctrina Credintei, oficiul insarcinat cu excomunicarile, adica Inchizitia rebotezata), a raspuns:

Interesele lui Iuda au fost puterea si succesul, fara a manifesta nicio urma de dragoste fata de Christos. A fost un om cupid: banii au fost mai importanti decat comuniunea cu Christos; banii au avut prioritate fata de dragostea pentru Dumnezeu. (…) Iuda a fost un mincinos, un ipocrit insensibil la adevar, care a pierdut sensul divinitatii.