Tag Archive

Prietenii si colegii mi-au reprosat ca ma rafuiesc numai cu crestinismul. Imi permit sa-i contrazic. Chiar in articolul de deschidere am aratat de ce nu pot crede in Dumnezeul Vechiului Testament. Un Dumnezeu ranchiunos, razbunator si criminal. Si despre islam am multe de spus. Si va veni vremea. Toate la timpul lor. Mi s-a mai reprosat ca sunt ateu, ca si cum ar fi o crima. O noua confuzie de termeni: a fi agnostic nu inseamna a fi ateu. A fi agnostic inseamna a folosi instrumentele oferite de ratiune. Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, ergo Deus est. Ultima parte a fost adaugata de Descartes pentru a inlatura suspiciunile de necredinta care planau asupra lui. Desi completarea “ergo Deus est” nu face nota discordanta. Dimpotriva.

A fi credincios, potrivit crestinismului, echivaleaza cu a nu gandi decat in cadrele stramte ale dogmelor. Filosofia presupune eliberarea de prejudecati. Motiv pentru care a fost confiscata de religie si infierata secole la rand ca domeniu autonom al culturii. Instrumentarul logic este principalul inamic al religiei. Desi argumentele existentei lui Dumnezeu se prevaleaza de logica. Daca inlocuim conceptul de Dumnezeu din cauza eficienta a lui Toma d’Aquino cu Big Bang obtinem acelasi efect. Niciun lucru nu poate fi determinat de sine insusi. Niciun lucru nu poate fi propria sa cauza. Ergo, Dumnezeu este acea cauza eficienta, cauza prima. Cine ne opreste sa cautam cauza din spatele cauzei? Prin acceptarea unei cauze primordiale blocam regresul la infinit. Dar Universul nu este infinit? Substituindu-l pe Dumnezeu cu Big Bang nu modificam cu nimic esenta perceptiei existentei. Nici Dumnezeu, nici Big Bang-ul nu pot fi explicate. La fel de valabile sunt si doctrinele panteiste, care afirma ca Dumnezeu s-a dizolvat in actul Creatiei. Si-a epuizat esenta in ubicuitate. Peste tot unde exista fiinta, exista implicit Dumnezeu. Multiplele perspective oferite de fiosofie cutremura dogmele. Dogme care urmaresc unilateralizarea spirituala, platitudinea si previzibilitatea cugetarii. Ca sa fiu mai explicit, imi repugna gandirea dogmatica, nu gandirea religioasa. Unilateralizarea si uniformitatea anuleaza unicitatea si originalitatea gandirii.

Fratele meu incepuse sa-mi dicteze in stilul sau oratoric inconfundabil, stilul cu care vrajise toate triburile, facandu-le sa-l asculte incremenite:
- La inceput, cu exact 15,2 miliarde de ani in urma, s-a produs o explozie uriasa in Univers…
Dar eu ma oprisem din scris.
- 15 miliarde de ani? am intrebat pe un ton sceptic.
- Exact. Sunt in plina inspiratie divina, sa stii.
- Nu-ti pun la indoiala inspiratia! (Si bine faceam. Fratele meu e cu trei ani mai mic decat mine, dar nu indraznesc sa-l contrazic. De fapt, daca cineva ar indrazni sa se indoiasca de inspiratia lui, ar da pur si simplu de bucluc.) Ma gandesc numai cum o sa reusesti sa spui povestea Creatiei pe o perioada de 15 miliarde de ani…
- Asa trebuie, atat a durat. Am totul aici, mi-a raspuns el, atingandu-si fruntea cu degetul. Nu uita ca totul provine de la cea mai inalta autoritate.
Eu, insa, imi lasasem deja stylusul deoparte.
- Stii cat costa papirusul? l-am intrebat.
- Ce?
O fi fost el inspirat, ce-i drept, dar, dupa cum puteam sa-mi dau seama, inspiratia nu-i era de niciun folos in probleme meschine precum pretul papirusului. Am zambit in sinea mea si am inceput sa-i explic:
- Sa zicem ca descrii un milion de ani pe un sul de papirus. Asta presupune ca vei avea nevoie de 15.000 de suluri. Va trebui sa vorbesti pana vei umple 15.000 de suluri si stii ca esti balbait. Eu, in schimb, va trebui sa le scriu si iar o sa mi se puna carcel. Si chiar daca ne-am putea permite sa cumparam atata papirus, chiar daca tu nu te-ai balbai, iar mie nu mi s-ar pune carcel, cine ar fi in stare sa copieze toata lucrarea? Stii doar ca avem nevoie de cel putin o suta de copii, inainte de publicare. Altfel de unde vrei sa incasam drepturi de autor?
Fratele meu s-a gandit o vreme la cele auzite, apoi m-a intrebat cu naivitate:
- Crezi ca ar trebui sa mai reduc putin?
- Putin mai mult!
- Ce zici de o suta de ani?
- Ce zici de sase zile?
- Cum sa inghesuim creatia in sase zile? a exclamat el ingrozit.
- Asta-i tot papirusul pe care-l avem. Ce parere ai?
- Of, bine, treaca de la mine! a murmurat el si a inceput sa dicteze din nou: “La inceput”… Doar sase zile, Aaron?
- Doar sase zile, Moise! i-am raspuns cu fermitate.

ISAAC  ASIMOV