• Dacă The New Yorker, cu simpatii democrate (!), a gafat publicând o caricatură deplasată înfăţişându-i pe Barack Hussein Obama şi pe soţia sa, Michelle Obama, ecourile europene nu au întârziat. Cel luat în colimator nu a fost adversarul direct al americano-kenyanului, bunicuţul senil McCain, ci preşedintele în exerciţiu, George W. Bush. Caricaturiştii europeni au dat replici caustice. Chiar macabre. În şemineul deasupra căruia atârnă tabloul reprezentând un butoi cu ţiţei, flăcările înghit Constituţia SUA. Preşedintele Bush bate semnul victoriei cu Moartea. Titlul caricaturii: Adevăraţii diabolici. Obama a lăsat în urmă controversele iscate de caricatură şi a plecat în turneu în Orientul Mijlociu şi în Europa Occidentală. Iar McCain nu a ratat ironizarea turneului candidatului democrat: “Barack Obama se pregăteşte să devină preşedinte al Europei.”
   
• Dacă peste ocean lupta se dă pentru Resolute desk, biroul prezidenţial, un alt personaj rocambolesc, cu alură de fante, speră să resusciteze cadavrul Europei. Nicolas Sarkozy întreprinde o vizită fulger la Dublin, cu convingerea că va schimba opinia irlandezilor şi îi va determina să accepte un al doilea referendum în luna ianuarie 2009. Dar irlandezii deja au fost enervaţi de declaraţiile cu iz de şantaj ale preşedintelui francez. Şi al Europei. Reacţia firească a oricui este îndârjirea. Care nu lipseşte irlandezilor. Financial Times imaginează un scenariu plauzibil: Irlanda va fi plasată în spatele unei cortine de fier. Dar numai cu condiţia ca procesul de ratificare să continue şi Tratatul de la Lisabona să fie ratificat de toate cele 8 state în care nu a fost încă supus procedurii de adoptare. Deja se avansează şi propunerea pentru întrebarea la care irlandezii vor răspunde la un improbabil al doilea referendum: “Vreţi să rămâneţi într-o uniune europeană clădită pe bazele Tratatului de la Lisabona?” Cehia şi Polonia sunt, în aceste circumstanţe, noii copii rebeli ai Europei.

Am preluat leapşa de la simpatica prietenă Sibilla, care mă “somează” să mărturisesc ce obiceiuri îmi repugnă. Până acum nu m-am gândit să le inventariez. Încerc să fiu cât mai concis.

♦ îmi displace cafeaua cu lapte;

♦ urăsc telefonul şi nu răspund la numerele ascunse;

♦ nu suport mersul pe jos sau cu mijloacele de transport în comun;

♦ urăsc scadenţele şi plata facturilor;

♦ nu-mi fac semnul crucii când trec prin faţa unei biserici şi nici nu merg la biserică;

♦ nu-mi place să bat covoare;

♦ nu conduc autoturismul noaptea, decât atunci când sunt nevoit;

♦ detest persoanele care apreciază în fiecare discuţie: “Pe vremea mea era aşa şi pe dincolo…”;

♦ nu pot să trec cu vederea un pahar ciobit  într-un restaurant sau o ceaşcă ciobită într-o cafenea;

♦ mă enervează persoanele ipocrite, cicălitoare, care se cred întruchiparea perfecţiunii;

♦ mă indispun aerele de superioritate, îngâmfarea şi dispreţul „şefilor” (de la cele mai umile instituţii până la conducerea statului);

Bineînţeles, nu este o enumerare completă, altfel m-aş speria şi aş fugi la un consult psihiatric.

Unde se arată că omul se trage din maimuţă, dar maimuţa nu se retrage din om…

După ce autorităţile chineze au cerut marilor restaurante să scoată din meniu preparatele din carne de câine pe durata desfăşurării JO pentru a nu provoca repulsia consumatorilor non-asiatici, acum proprietarii de baruri sunt constrânşi să refuze accesul persoanelor “indezirabile social”: negrii şi mongolii. Agenţi ai Biroului Siguranţei Publice au făcut o serie de descinderi în barurile occidentale din Beijing pentru a face cunoscută decizia guvernului comunist. În plus, proprietarii barurilor sunt obligaţi să sisteze şi dansurile, şi concertele de jazz. Autorităţile au lăsat proprietarilor de baruri còpii după documentele semnate, mai puţin după interdicţia de a nu permite accesul negrilor şi mongolilor, fiindcă se tem de acuzaţia de rasism. În China au loc periodic răbufniri rasiste, care îi vizează în special pe studenţii africani. Aceştia sunt invidiaţi şi detestaţi de tinerii chinezi pentru că se împrietenesc cu chinezoaice frumoase. Cu toate acestea, numeroşi şefi de state vor cauţiona politica internă (opresivă şi represivă) şi externă (de ocupaţie) a Chinei prin prezenţa lor la ceremoniile de deschidere a JO. Unul va fi Nicolas Sarkozy, interpelat dur în Parlamentul Europei de liderul mişcării din Mai ’68, europarlamentarul german Daniel Cohn-Bendit, în legătură cu vizita din luna august în China.

Un ţăran din Deva, înconjurat de găini şi pui într-o ogradă prăpădită, despică cu toporul un laptop Sony Vaio. Supărarea mamei sale este nu distrugerea unui aparat care nu are niciun înţeles şi nicio utilitate pentru ea. Ci distrugerea… toporului! “Îmi strici, dracu’, toporu’!” -  exclamă ţăranca plină de năduf. 

Stupiditatea preşedintelui american en titre, dar şi a pretendentului la succesiune, senatorul John McCain, tinde spre nemărginire. Ieri, candidatul republican a dezvăluit că Barack Obama va face o vizită în Orientul Mijlociu în acest weekend. Din măsuri de securitate, asemenea vizite sunt organizate în secret. Nu se cunosc locul aterizării (deşi este un aeroport sau helioport controlat de trupele americane), traseul, oraşul/ oraşele vizitate, persoanele pe care le va întâlni un înalt funcţionar american. A devenit regulă ca asemenea vizite să nu fie anunţate dinainte. Iar un asemenea anunţ complică toate planurile Secret Service, care asigură securitatea lui Obama. Paradoxal, guralivul McCain a plasat tema securităţii naţionale în centrul campaniei sale de câştigare a simpatiei electoratului american. Dacă va ajunge preşedinte, va publica pe site-ul Casei Albe codurile nucleare? Unii comentatori, mai îngăduitori cu senatorul de Arizona, care pare atins de senilitate, justifică anunţul printr-un acces de furie. McCain condamnă dezvăluirile presei americane despre fiul său Jimmy, în vârstă de 19 ani, care a fost pus sub reflector după ce s-a înrolat în US Army şi a participat la misiuni în provincia Anbar, Irak, iar la întoarcere l-a însoţit pe tatăl său la o întâlnire privată cu familia unui soldat ucis în Golf. Aşa că McCain s-a răzbunat…

Celălalt fiu al senatorului John McCain, Jack, are 21 de ani şi va absolvi anul viitor colegiul naval. Astfel, McCain ar putea deveni primul preşedinte de la  Ike Eisenhower încoace care să aibă un fiu într-o zonă de război.

Papa Benedict al XVI-lea îşi aminteşte cu nostalgie de vremea când purta uniformă. Şi nu orice fel de uniformă. Ci una de care era mândru: uniforma Tineretului Hitlerist (Hitlerjugend). Care îl lega spiritual de cel care instaurase pentru 12 ani un imperiu milenar (sic!), un Reich al ordinii şi al supunerii oarbe, al purităţii sângelui şi al Binelui Absolut. Fascinat de uniforma unui poliţist australian, papa i-a luat cascheta şi s-a maimuţărit în prezenţa a peste 100000 de credincioşi adunaţi la Sydney pentru a sărbători Zilele Mondiale ale Tineretului Catolic.

Nu se poate spune, însă, că vizita Suveranului Pontif nu are efecte benefice asupra australienilor şi asupra turiştilor atraşi de descălecarea lui Benedict pe continentul cangurilor. Bordelurile lucrează la “foc continuu”. Unele au îmbogăţit oferta angajând personal suplimentar şi aplicând chiar şi reduceri de 10% pentru servicii complete. Încasările, conform patronilor de bordeluri, s-au dublat. Dar aceştia au refuzat să spună dacă clienţii sunt pelerini. În orice caz, chiar dacă sunt pelerini, nu cred că poate fi vorba despre o relaxare a doctrinei catolice… Ca să-şi spele păcatele, pelerinii ar trebui să doneze bisericii economia de 10%. Pentru acte de caritate.

Şi, cum orice vizită a unui şef de stat este asezonată cu manifestaţii de protest, nici papa nu putea să fie ocolit de lumeasca aversiune. Mâine ar trebui să se desfăşoare la Sydney o amplă demonstraţie “împotriva atitudinii în materie de morală sexuală a Vaticanului“. Inspirat de măsurile lui Cristian David pentru summit-ul NATO de la Bucureşti, guvernul australian a luat măsuri dure: toţi cei care vor purta inscripţii, bannere sau alte înscrisuri ostile papei şi care vor striga lozinci împotriva Marelui Inchizitor vor fi amendaţi cu suma de 5500 $ (3300 €). Tot e bine. La Bucureşti i-au snopit în bătaie pe câţiva puştani exaltaţi, le-au spart nasurile şi arcadele, deşi nu făcuseră nimic. Doar în scop profilactic. O lecţie pentru cei care ar mai îndrăzni să se opună paranoiei statului, care vede colcăind pretutindeni anarhişti şi terorişti.

În viziunea parmenidiană, existenţa este statică şi imuabilă. Devenirea este o iluzie. Redau câteva pasaje relevante din scrisoarea lui Friederic Hoorickx, reprezentantul Belgiei în România anului 1888, către ministrul său de externe, prinţul Chihnay. O scrisoare care arată că regimurile sunt identice. O scrisoare care arată clar falsitatea argumentelor monarhiştilor. Monarhişti care cred că România se va însănătoşi brusc dacă am pune în fruntea statului fie un senil nonagenar bâlbâit (Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen), fie o prinţesă cu un apetit sexual remarcabil (Margareta), fie un bastard uşor oligofren (Nicolae).

“O criză agrară, care apasă în acest moment ţara, a reuşit să pună în lumină deplorabilă administraţia guvernului. […] Principala cauză a revoltei rezidă în faptul că populaţia rurală, copleşită de mizerie, nu mai are încredere în justiţie şi este disperată. Pământul satului a fost arendat (termenul de arendă fiind de cinci ani) la un preţ foarte ridicat şi arendaşii au încercat să se redreseze pe spinarea ţăranilor. Primarii şi notarii au ţinut parte bogaţilor împotriva săracilor, iar în ceea ce priveşte pe subprefecţii însărcinaţi să-i controleze, iată ce spunea în Cameră C.A. Rosetti, vorbind despre situaţia lor: <<Guvernul vrea să le menţină salariul derizoriu pe care-l au în prezent. Ei bine, voi vota dreptul subprefecţilor de a fura!>> […] Creditele agricole, care ar putea fi de mare ajutor ţăranilor, au devenit un mijloc de îmbogăţire pentru partizanii guvernului şi o cauză de ruină pentru masa populaţiei rurale. Seceta din anul trecut, care a fost urmată de o iarnă deosebit de lungă, a amplificat toate aceste rele. Lipsă totală de porumb pentru oameni, lipsă totală de nutreţ pentru vite. […] Interesul electoral a primat în faţa oricărui alt considerent şi atribuţiile personalului judiciar şi administrativ au fost complet deformate.”

Reprezentanţii judeţului Hunedoara în Parlamentul României au participat la un concurs de cosit în comuna Lunca Cernii. O comună de unde, dacă urci toamna, nu mai cobori decât după topirea zăpezilor. Parlamentarii au vrut să atragă atenţia asupra zonelor depopulate. Zona este deosebit de pitorească. Însă drumurile de acces se află într-o stare jalnică. Populaţia este îmbătrânită. Dacă înainte vreme tinerii erau atraşi de mirajul oraşului şi de locurile de muncă de la fostul combinat siderurgic hunedorean, acum iau drumul străinătăţii. Acţiunea mi s-a părut total inutilă, urmărind un succes electoral ieftin. Aleşii hunedoreni se înşeală crezând că popularizarea unui eveniment excentric va determina un exod al tinerilor de la oraşe către sate. Sau să fie o acomodare cu noile lor ocupaţii de după uninominalul-tsunami din toamnă?

Nu, nu e o “inscripţie pe piatra de hotar”. E, probabil, o cugetare adâncă a ministrului Nicolăescu, inscripţionată pe pachetele de ţigări.

Promovând imaginea unei societăţi multiculturale şi multirasiale, participând la o serie de ceremonii desfăşurate în biserici creştine, sinagogi şi temple buddhiste, Obama nu a vizitat niciodată o moschee. Poate pentru a nu întreţine zvonurile că este musulman. (Se ştie că s-a declarat creştin abia după împlinirea vârstei de 21 de ani.) Sau, poate, pentru a nu răni suferinţa familiilor victimelor şi salvatorilor de la World Trade Center, care cred şi acum că a fost un atentat islamist. Ori pentru a nu pierde voturile electoratului otrăvit de politica fricii. Dacă democraţii sunt cunoscuţi pentru flerul lor de a atrage ca un magnet minorităţile, în special cele rasiale şi sexuale, candidatul Barack Obama a mai cucerit simpatia unei minorităţi din ce în ce mai prigonite: fumătorii. Care sunt trataţi ca nişte infractori. Ca nişte narcomani.