Defectul fundamental al lui Andrei Marga este încrederea în oameni. Unii dintre cei promovati de el s-au dovedit a fi nulităti exemplare. Din lotul nulitătilor se detasează Mircea Miclea. Devenit, din lacheu al rectorului UBB, dusman înversunat al acestuia. Mircea Miclea este nul sub două aspecte: profesional si managerial. L-am cunoscut ca lector, promovat initial de bătrânul profesor Ioan Radu, în 1993. La cursul de Psihologie cognitivă. Mi-a lăsat o impresie deplorabilă. Un parvenit cu veleităti de intelectual, fără aptitudini didactice, lamentabil sub raport stiintific, confuz ca un alcoolic intrat în sevraj. Schizofrenic. Fiind anii euforici ai libertătii totale, nu am mai frecventat cursurile lui si am preferat să-mi petrec timpul citind bibliografia la BCU ”Lucian Blaga”. Am avut doar de câstigat.
Pe scurt, primul curs al lui Mircea Miclea a început astfel: a intrat furtunos în sala de la mansardă, si-a aruncat mapa pe catedră si s-a sprijinit de coltul ei. Ne-a măturat cu privirea. Eram toti cei 25 de studenti din anul III, Filosofie. Ochii rosii si congestionati, jugulara inflamată, rictus de dezgust, deget îndreptat acuzator spre sală. ”Toti aveti probleme psihice si vă pot spune fiecăruia în parte ce problemă aveti!” – a suierat inimitabil bietul nebun. La pauză am plecat la căminul ”Avram Iancu” (acum desfiintat), unde locuiam.
Când, în 2004, s-a anuntat noul cabinet si s-a rostit numele lui Mircea Miclea, de la UBB, ca titular la Educatie, am înghetat. Postul Realitatea TV prezenta ministrii guvernului Tăriceanu I. Fotografia cu chipul ministrului Miclea nu apărea pe ecran. Am exclamat: ”Numai să nu fie Miclea pe care-l stiu eu!” Ghinion. Tocmai guzganul schizofrenic era… Un psihopat care se juca cu păpusele voodoo în biroul ministerial.
Apoi a fost recuperat de Cotroceni. A elaborat un proiect fantezist de reformă. I-a agravat sefului său dispretul pentru Educatie. Dispretul pentru gândire. Filosoful este un pierde-vară care nu fură flote, nu jefuieste, prin intermediul fondurilor de acumulare si de investitii, economiile de-o viată ale bătrânilor. Pledez pentru o desfiintare a Educatiei. Ca să ajungi presedinte nu ai nevoie de studii. Ca să faci averi în urma unor contracte dubioase nu ai nevoie de bacalaureat. Ca să furi nu ai nevoie de diplome.
Înteleg dispretul Mârlanului Suprem fată de filosofie. Filosofia e ininteligibilă pentru tâmpiti ca el si ca fiică-sa. Ca să folosesti concepte trebuie să ai un IQ peste medie. Or, al lui si al progeniturii oligofrene, laolaltă, nu depăsesc unitatea. Mai pe întelesul intelighentiei cotroceniste, IQ Traian + IQ plăcuta de înmatriculare = [0;1].
Cotidianul francez Libération a realizat instantanee de la alegerile europene. Fiecărei tări i-a fost subliniat specificul. Cu mai mult sau mai putin umor.
Slovenia
Cehia
Grecia
Ungaria
Si, evident, România, cu nelipsita pată de… culoare
Fata ascunsă, hidoasă si mizeră a unui oras lăsat în paragină. O serie de constructii începute în 1989 nu au fost terminate si pătează dezolant aspectul orasului. Pline de bălării, cu iedera dezvoltându-se nestingherit, devastate, constructiile care urmau să fie blocuri de apartamente nu interesează pe nimeni. Ruinele nepăzite au devenit adăposturi pentru gunoaie, betoanele sunt mânjite cu graffiti, mirosurile pestilentiale răzbat până la stradă, o serie de materiale de constructii au fost furate. Administratia locală si ANL nu vor să preia si să finalizeze constructiile. Care au devenit ale nimănui, chiar dacă au fost înstrăinate fraudulos, la un pret derizoriu, în urmă cu câtiva ani. Ca de obicei, fără obligatii din partea cumpărătorului. Denumit eufemistic ”investitor”…
Si iată cum arată o întreagă stradă:
Nu numai constructiile neterminate arată sinistru ziua si lugubru noaptea. Un bloc locuit este un adevărat pericol pentru locatari. Câtiva s-au strivit de beton. Altii au ales blocul pentru a se sinucide. Geamurile si grilajele de protectie lipsesc cu desăvârsire. Cazul nu este singular…
Stupiditatea nu este o calitate exclusivă a alesilor, ci si a alegătorilor. Promisiunile neonorate ale alesilor rivalizează cu pretentiile absurde ale votantilor. Hunedoara – nu mai este un secret pentru nimeni – este o comună părăsită. De bunul simt si de civilizatie. De două decenii Hunedoara nu are edil. Hunedoara este reprezentată de caricaturi agramate, de corupti si de tâmpiti. La care, azi, s-a mai adăugat unul: primarul Devei, Mircia Muntean. Vicepresedinte al PNL si presedinte al organizatiei judetene a PNL. Venit, probabil, să sustină eurocandidatii si conducerea administrativă a Hunedoarei.
Hala Obor, Hunedoara, 5 iunie, anul de gratie 2009, ora 12. Primarul Devei, fost maistru în defunctul Combinat Siderurgic din Hunedoara, poartă discutii la limita decentei cu precupeti si precupete, cu câtiva cumpărători si trecători ocazionali. Reprosurile – întemeiate – ale edilului devean la adresa lui Gheorghe Pogea trec nebăgate în seamă. O mahalagioaică cu veleităti inchizitoriale îi cere primarului Devei să-l… schimbe pe oligofrenul edil al Hunedoarei, Ovidiu Hada. (Orice om relativ bine informat stie că doar prefectul poate suspenda un primar, iar instanta adoptă rezolutia finală). Discutia degenerează într-un dialog al surzilor. Nimeni nu ascultă argumentele părtii adverse. Dialogul aparent decurge fără finalitate. Circ. Fără pâine. Pâinea costă…
Mircia dovedeste o perceptie temporală distorsionată. Pentru el, de la alegerile locale au trecut doar 6 luni! În 6 luni nu se pot face minuni, clamează el emfatic si cu gesturi largi. De acord cu el, dar în 6 luni se pot organiza cu succes dezastre, asa cum ne-a dovedit guvernarea centrală, dar si administratia locală patronată de diletantul Hada. (Ale cărui replici ”inteligente” le voi relata cât de curând. Replici scăpate la un meci amical de fotbal, la care a participat în calitate de jucător, în sala de sport a unui liceu hunedorean.)
Am imortalizat, prin câteva instantanee, din agora improvizată în fata pietei agro-alimentare, gesticulatia primarului devean. Lipsa de inspiratie a făcut să nu declansez camera video. Unele replici ar fi fost savuroase. Oricum, pentru pozele făcute semi-clandestin a trebuit să zâmbesc. Ca si cum as fi fost un simpatizant. Ceea ce nu este cazul. Vigilenta gărzilor de corp mascate în multime trebuie sedată cumva, nu?
Fragmente de realitate. O realitate a unui oras altădată industrializat. Un oras acum uitat de lume, în care, pe de-o parte, sărăcia se lăfăie sufocant, iar pe de altă parte, luxul ostentativ al hotilor, al celor care au beneficiat de contracte generoase cu statul român si al grofilor locali este expus pentru a sfida. Rata somajului, în urma desfiintării Combinatului Siderurgic Hunedoara, cu aportul major al lui Gheorghe Pogea, ministrul-catastrofă al finantelor, pe atunci director general al nefericitei uzine metalurgice, a atins cote înspăimântătoare. În schimb, rata criminalitătii a scăzut. Infractorii Hunedoarei pot fi văzuti pe străzile Italiei si Spaniei. Cersind, jefuind, violând, ucigând.
Dacă latura umană a orasului s-a degradat până la sălbăticie, natura a mai supravietuit ceva vreme. Până când la cârma orasului a ajuns un inginer metalurgist anonim, fără calităti de edil, dar având calităti de mafiot: Nicolae Schiau, înregimentat în PD minus L. Drama Hunedoarei a început să fie scrisă. Drama hunedorenlor a început să fie scrisă. Drama parcurilor hunedorene a început să fie scrisă. Când se părea că, odată cu knockout-ul administrat lui Nicolae Schiau la alegerile locale, Hunedoara (denumită eufemistic oras) va reusi sa se smulgă din mlastina nemiscării, noul edil a continuat politica predecesorului. Ovidiu Marius Hada, PNL.
După două luni de la instalarea în functie, a dispus refacerea tuturor actelor redactate în Primăria Municipiului Hunedoara. Motivul? Numele primarului nu era complet! Cu asemenea preocupări, este clar cum a fost condus orasul de un an încoace. Apoi a început un război total. Inclusiv cu inteligenta, cu competenta, cu abilitătile administrative si cu limba română. Cu Educatia si cu Sănătatea, cu drumurile si spatiile verzi. Cu hunedorenii.
Un parc curat, bine întretinut, a ajuns o paragină. Alei distruse, bălării, noroi, constructii controversate, spatiul verde si locurile de joacă ale kinderilor distruse… În locul lor, constructii inestetice, în spatele cărora se ascund afaceri fetide.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. (Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1948)
Art.30-Constitutia României
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.