Bugetarii – condamnati la muncă silnică

Devine tot mai amuzantă disputa privind paternitatea ideii de concediu fără plată sau de muncă fortată, de la caz la caz, functie de domeniul bugetar. Câteva sute de mii de angajati, a căror activitate nu poate fi întreruptă, vor fi condamnati la muncă în folosul Guvernului. La muncă silnică. Fără să fi fost condamnati de o instantă. Politistii au fost primii care au ripostat curajos împotriva muncii fortate. Un guvern care pierde sprijinul fortelor represive îsi poate număra zilele de viată.

Sindicatele afirmă că măsura a fost sugerată de prim-ministrul Jeffrey Franks. Business Standard îsi arogă paternitatea ideii scremute si popularizate de Radu Soviani – un jurnalist nevrotic si agitat, care vrea cu tot dinadinsul să se remarce prin ceva, prin orice, dar care nu reuseste să producă un rationament coerent. Guvernul, prin vocile impostorilor Pogea si Videanu, îsi atribuie măsura absurdă a condamnării sau concedierii temporare. Vai de Guvernul care-si încropeste măsurile anticriză din ziare si reviste (de o calitate îndoielnică)!

Extaziat de propriile idei si explicatii împleticite, groparul siderurgiei hunedorene, impostorul Gheorghe Pogea, a încercat să explice ”binefacerile” impozitului forfetar, furat din cosul de gunoi al Guvernului francez si impus microîntreprinderilor românesti. Dar a uitat să pună pe cântar si costurile pentru BAS (bugetul asigurărilor sociale). Un buget care se scufundă în deficit, mai ales după acordarea nejustificată de pensii unei largi categorii sociale, tărănimea, care nu a contribuit niciodată la fondul imens de unde acum se înfruptă electoral.

Cornel Nistorescu, cel care a smuls Cotidianul din starea de servitute prezidentială, notează:

Cu ideea concediului neplătit de 10 zile economisim 300-350 de milioane de euro spre a gripa societatea şi spre a cheltui alte miliarde în următorii ani. E vorba de bani pe care nu-i vom avea! În plus, aparatul birocratic va deveni şi mai greoi, şi mai corupt. Presiunea şomajului asupra muncii pur şi simplu nu va exista. Ceea ce înseamnă că ţara va rămâne în afara oricărui parametru de eficienţă. Ca şi Guvernul. Ca şi Parlamentul. Ca şi restul instituţiilor publice. O ţară nemodernizată, cu instituţii ruginite, cu armate de funcţionari atinse de vicii şi trucuri de stors bani. Cu ideea aceasta de valoarea unei găselniţe mai amânăm o dată modernizarea statului şi curăţarea instituţiilor. Garantăm prăpastia şi ne lăudăm cum ne-am nenorocit cu mâna noastră!

Cati, Go Home! Ai abramburit destul!

Ecaterina Andronescu nu are intentia de a desfiinta institutii parazitare subordonate sau de a diminua drastic personalul desprins de realitatea imediată a catedrei. Inspectoratele scolare sunt o relicvă stalinistă a controlului total. Un instrument al hipercentralizării. Agentiile subordonate M.E.C.I. sunt devoratoare de fonduri bugetare uriase, aruncate pe limuzine, aparatură electronică scumpă, mobilier de lux, salarii nejustificat de mari. Casele Corpului Didactic numai ale dascălilor nu sunt. Spatiile sunt închiriate pentru nunti, botezuri si alte activităti ”didactice”. Aduc profituri care se scurg în directii necunoscute. Cine a intrat în sediul I.S.J. Hunedoara stie despre ce vorbesc.

Birocratia înfricosătoare din Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării proliferează. Inspectoratele scolare sunt politizate în exces. A dizolva, fie si partial, aceste institutii detestabile si ineficiente înseamnă ca o serie de membri de partid si de finantatori ai partidului să-si piardă sinecurile. La fel si rudele lor, strecurate sfidător pe usa din dos, sau în urma unor simulacre de concursuri, în functii importante. Incompetentii, cei care nu au făcut fată la catedră, dar au avut spate politic, s-au strecurat în posturile căldute, oferite generos si clientelar de inspectoratele scolare si de directii ale ministerului. Acesti incompetenti taie si spânzură, acesti incompetenti dau verdicte, acesti incompetenti conduc Educatia. Pentru că aproape toti au o singură calitate: carnetul de membru al partidului aflat la putere sau agreat de putere.

Ecaterina Andronescu vrea introducerea unei testări la sfârsitul clasei a IV-a. Mai eficiente ar fi testările semestriale. Testări autentice, nu cum este bacalaureatul, un examen formal. O testare natională ar fi o nouă sursă de scandaluri, asa cum au fost examenul de capacitate si tezele unice. Bine că ministrul Educatiei nu vrea testare în primele ore de la nasterea copilului…

Romania for Sale by FMI

Acordul cu Fondul Monetar International este un contract de creditare ale cărui clauze rămân îngropate în mister. Activitătile economice intră în colaps. Miliardele pe care noi, contribuabilii, le plătim, împreună cu dobânzile exagerate, nu se regăsesc în economie. Acele miliarde ar fi trebuit să resusciteze economia. Însă incompetenta guvernamentală, la care se adaugă intentiile ascunse ale guvernatorului BNR – cel mai mare dusman al economiei românesti si al monedei nationale –, au determinat acutizarea recesiunii. Iar miliardele au intrat în gaura neagră numită BNR si s-au topit în conturi personale. După metoda aplicată de Mobutu, Obote, Idi Amin, Mubarak…

FMI a venit si va prelua România, asa cum era de asteptat. România va trece în patrimoniul institutiei bancare internationale. A început să fie executată silit. Pentru că ”negociatorii” FMI sunt niste executori care nu tin seama de lacrimi, de tânguieli, de urlete de disperare. Acum plătim pretul creditului cu buletinul direct din magazinul FMI de la Washington, contractat de Umil Boc si supervizat pervers de guvernatorul BNR, Constantin Mugurel Isărescu. Ca urmare a instructiunilor Clubului de la Roma, ale Comisiei Trilaterale si ale Grupului Bilderberg…

Cluj-Napoca: Tunguska sau Gaza?

Centrul istoric al municipiului Cluj-Napoca: de 15 ani, un crater imens se întinde pe suprafata din fata statuii regelui Matei Corvin, străjuit, printre altii, – spun gurile rele – de însusi Stefan cel Mare, în postură de simplu pedestras. Altădată, acolo unde parcă a căzut un meteorit sau o rachetă israeliană, era un parc elegant, unde cei care stăteau pe băncute hrăneau porumbeii. Gheorghe Funar, artizanul excavărilor, se poate mândri că a lăsat civilizatiei, cu titlu de mostenire, o groapă imensă, înconjurată de garduri apartinând unei firme de constructii. Probabil beneficiara unui contract prin încredintare directă. Atribuit surâzător de cel care, în zilele noastre, se crede prim-ministrul Guvernului României. Iar firma construieste, în continuare, imensa groapă. Un aspect deplorabil. Dacă nu ar fi fost depozitele subterane ale BNR în calea cuvelor, probabil excavările ar fi continuat până sub Universitatea ”Babes-Bolyai”…

Cosmopolitismul a spulberat aspectul sobru si impozant al centrului istoric. Reclamele luminoase si culorile tipătoare intră în contrast violent cu vechimea clădirilor masive. Cosmopolitismul a împrăstiat si boema clujeană, atât de fascinantă în vremuri nu prea îndepărtate. Cafeneaua Arizona si-a pierdut farmecul de altădată, preturile nu mai sunt studentesti. Restaurantul Pescarul, modernizat si rebotezat ulterior, a dispărut în cele din urmă. Croco, vestita si atractiva cafenea usor imundă, escală în drumul dintre UBB si BCU ”Lucian Blaga”, a fost înlocuită cu sediul unei bănci.

Nici nebunii pasnici, care adăugau nota de savoare centrului istoric, nu mai sparg viermuiala grăbită a trecătorilor: Bánffy, urmas al grofilor si guvernatorilor Transilvaniei, Miau, un artist simpatic, schizofrenic, logodnic din trecutul îndepărtat al actritei Catrinel Dumitrescu, ale cărui minti s-au rătăcit în urma despărtirii de artistă; Bánffy, cu vesnicele sandale de vară si cu o borsetă într-o mână, tinea discursuri politice anticomuniste; inofensiv, Miau obisnuia să sperie trecătorii mieunându-le în ureche, iar sperietura lor îl amuza copios. Cine venea în Cluj era curios să-l vadă pe Miau, care, în rarele momente de luciditate, realiza portrete la cerere. Fără a fi paseist, iubesc Clujul anilor ’90 si detest Clujul de acum.

Onoarea familiei Iacob fără cratimă Ridzi

Iolanda Iacob. Doar Iacob. Prof. Iolanda Iacob. Liceul teoretic ”Traian”, Deva. Un personaj detestat, o natură conflictuală, cu un caracter discutabil. Pe cei care mai cred în coincidente îi dezamăgesc: este chiar sora primarului telegondolier Tiberiu Iacob Ridzi. Care, la rândul lui, este sotul subretei cotroceniste, Monica, de profesie yes woman. Acea Monica Iacob Ridzi care, în timpul liber, se dedică unui hobby interesant: delapidarea. În România zilelor noastre nu încap coincidente.

Revenind la Iacob Iolanda, trebuie amintit că a fost si ea atinsă de aceeasi maladie contagioasă, ca si restul familiei: escrocherita. Tiberiu construieste o telegondolă la pretul a cinci. Monica organizează un concert electoral pentru cretinoida odraslă prezidentială la pretul unui concert al Madonnei. Iolanda decontează fraudulos deplasări (printre care si cea din Irlanda) si organizează perfectionări pentru cadrele didactice din mediul rural. Ultima parte nu seamănă a fraudă. Până în acest punct. De aici încep complicatiile.

Pentru un curs de perfectionare pentru cadrele didactice din mediul rural, desfăsurat pe parcursul a 6 săptămâni la Scoala generală Pestisu Mic, a încasat oficial 4 000 lei. Părându-i-se o sumă insuficientă, a mai solicitat cadrelor didactice câte 20 lei ca taxă pentru eliberarea adeverintelor de participare la curs (!). Cursul s-a desfăsurat în anul scolar trecut, 2007-2008. Adeverintele nu au fost eliberate cadrelor didactice nici astăzi. Pretextul? S-a pierdut lista cadrelor participante. De mentionat că toate cadrele didactice au fost obligate să participe, cu toate că Pestisu Mic este suburbie a Hunedoarei si nu se încadrează în categoria localitătilor rurale. Pestisu Mic este sub autoritatea Primăriei Hunedoara. Iar Scoala generală Pestisu Mic nici nu există, de fapt, ea fiind asimilată cam de multă vreme Scolii generale nr.1 Hunedoara. Asadar, nu este mediu rural.

Situatia cadrelor didactice care activează în clădirea Scolii generale nr.1 Hunedoara din Pestisu Mic nu este singulară. Din discutiile cu mai multi colegi am aflat că si ei se află într-o situatie similară celor din Pestisu Mic. Fostul director al Scolii generale din Pestisu Mic, actualmente responsabil neremunerat pentru activitatea desfăsurată în clădire, s-a oferit să retrimită la ISJ Hunedoara tabelul cadrelor didactice participante la perfectionare. Iacob Iolanda a refuzat atât oferta fostului director, cât si eliberarea adeverintelor. Motivul? Tabelul ei era mai… altfel!!! Nicio explicatie suplimentară. Pe lângă refuzul complet neîntemeiat de a elibera adeverintele, nu a restituit nici banii încasati ilegal de la cadrele didactice! Operatiune clasică de extorcare: adeverinte contra bani. Fără chitantă! Asta da, onoare!

Reactie la articol:

<<Ce nu ai povestit si merita povestit e ca Iolanda Iacob e o infocata membra a PD-L, a dat din coate ca sa prinda o functie la Inspectoratul Scolar, dar au lasat-o colegii de partid pe dinafara, lamurindu-se pana si ei de calitatea umana a acestei persoane. Din dorinta ei nemasurata de a prinde un fotoliu caldut, de unde sa poata sa-si satisfaca nevoia acerba de acumulare, a ajuns sa se laude peste tot ca este ruda cu Monica Iacob Ridzi. In timpul campaniilor electorale le ducea copiilor de la scolile din sate plase cu haine vechi, bucati de pizza si pliante cu Monica Iacob Ridzi. Bineinteles ca aceasta campanie electorala din scoli o facea cu masina Inspectoratului Scolar. Inspectorul General a pornit o ancheta in vederea sanctionarii acestei persoane, insa a oprit orice demers in aceasta directie in urma telefoanelor primite de la Monica Iacob Ridzi.

Stiind bine ca oamenii care au urmat cursurile tinute de ea au nevoie de adeverinte, pentru care au dat si bani, s-a gandit ca ar putea da o lovitura de imagine cu ocazia vizitei electorale a lui Daniel Funeriu la Deva, chemand cat mai multi oameni la aceasta intalnire. Si cum nimeni nu era interesat sa-l vada si sa-l auda pe Funeriu, a sunat la scoli spunand ca a pierdut listele cu cursantii si ca ii asteapta pe directorii scolilor cu tabelele refacute unde credeti ? … Bineinteles, numai si numai la intalnirea cu Funeriu!!! Acela era singurul loc si moment in care ea putea primi listele. Nici pe mail, nici pe fax, nici prin posta.

Se mai vorbeste despre ea ca aduna profesorii din mai multe comune intr-un singur loc, dar ii punea pe directori sa vina cu stampilele ca sa-si stampileze delegatiile. Si asa, pentru un salariu de invidiat, ea lucra numai o zi pe saptamana si isi deconta cinci deplasari. Dar nimeni nu-i putea face nimic pentru ca, imediat, suna telefonul de la Monica.>>

Un mic comentariu al lui Agnosticus:

În privinta hăinutelor vechi date cu ”mărinimie” copiilor săraci din satele hunedorene, autorul comentariului nu a exagerat. Cunosc situatia din satul Ocolisu Mic, situat între Hateg si Petrosani. Chiar asa s-au petrecut evenimentele. Copiii vor confirma. Un director de scoală rurală, aflat în situatia descrisă mai sus, confirmă santajul adeverintelor. Deocamdată nu-i dau numele, la cererea domniei sale. Mai mult, surse din cadrul ISJ Hunedoara mi-au spus că Iacob Iolanda a tintit chiar functia de inspector general! A ratat-o pentru că functia a revenit PSD.

Update: Domnisoara deputat Alina Gorghiu a reusit sa se impună si să reziste atât presiunilor politice, cât si intentiilor de ridiculizare venite din partea mitocanului cu numele Cristian Bouleanu. Sau Boureanu, tot aia e. Care s-a văzut divortat de chiar nasul său de cununie, fostul ministru de finante Vlădescu. Care Sebastian Vlădescu a sfârsit prin a se căsători cu fina lui, nevasta lui Bouleanu. Râde ciob de oală spartă! E gelos Bouleanu pe prietenul Alinei Gorghiu? Delicată, Alina Gorghiu nu a făcut referire la aspecte imunde ale vietii pupincuristului cotrocenist. Nu a coborât în balega lui Băsescu. A dovedit că si unii tineri îsi pot păstra demnitatea.

Terorism de stat si terorism bancar

Terorismul de stat se manifestă prin supraveghere, înregistrare si control, prin mentinerea deliberată în sărăcie si ignorantă a populatiei. Prin adoptarea unor legi din ce în ce mai restrictive, îndreptate împotriva drepturilor fundamentale, îndeosebi a dreptului la viată. A înfometa si a sărăci o tară înseamnă a atenta la existenta ei fizică. Supravegherea înseamnă frică. Iar un guvern care se teme de cetătenii care l-au legitimat prin vot este un guvern falimentar.

Guvernul s-a închinat Fondului Monetar International. În fapt, Umil Boc si ranchiunosul său stăpân au ipotecat tara. O ipotecă grea pentru plătitorul de taxe si impozite. Primele miliarde au intrat în conturile Băncii Nationale, o institutie ipocrită, care finantează pierderile frauduloase ale consortiilor bancare internationale. Statul preia datoria privată a băncilor – o datorie provenită din furt si înselăciune – si o socializează. Băncile sunt despăgubite pentru politica lor defectuoasă. Mai corect ar fi: pentru cupiditate. Au acordat cu generozitate credite, aproape fără conditii, cu o rată a dobânzii ridicol de mică, dar… variabilă. După ce naivii au muscat momeala, dobânda a evoluat cu ticalosie cămătărească. Iar debitorii au intrat în incapacitate de plată.

Băncile transferă banii primiti sub formă de ajutor, de cadou din partea unui guvern. Banii care ar trebui să acopere deficitele interne ale filialelor bancare sunt trimisi băncii-mamă, aflată aiurea. Pentru că banca-mamă nu se va sinucide, ci îsi va sugruma copiii bastarzi, ca să-si salveze propria piele. Si va rămâne cu banii, iar populatia cu o datorie exorbitantă, pe care încearcă în van să si-o explice. Si pe care sunt obligati să o plătească.

Băncile primesc ajutoare colosale de la guvern, apoi obtin profit din creditare. Adică din dobânzile exagerate, necontrolate de nicio reglementare. Decalajul dintre dobânda activă si cea pasivă se agravează în favoarea bancherilor. Paradoxal, din banii primiti ca ajutor, băncile creditează chiar guvernul care le-a făcut cadoul financiar. Dar dacă de sumele uriase, înrobitoare nu beneficiază publicul, datoria mai este, oare, publică? Datoria contractată de guverne este folosită pentru a îmbogăti magnatii financiari, ai petrolului, ai imobiliarelor. Imensa hemoragie de capital adânceste recesiunea.

Îsi mai aminteste cineva de acuzatiile din rechizitoriul prezentat la procesul lui Nicolae Ceausescu? O frază se referea la exterminarea fizică a populatiei prin înfometare, din ambitia de a plăti anticipat o datorie externă care a permis construirea monstruosului edificiu denumit Casa Poporului.

Gripa imaginară sau: Si porcul zboară, nu-i asa?

Principalele posturi de stiri, iRealitatea TV si Antena 3, anuntă panicate un caz de gripă porcină în Bucuresti. Apoi, după o succesiune de transmisiuni în direct de la un spital, în plin delir verbal, se află că sunt trei cazuri: o femeie si cei doi copii ai săi. Ore în sir se speculează asupra iminentei pandemii. Apocalipsa rânjeste si în România. Isterie la cele mai înalte cote! Patru ore de plictiseală ”televizuală”, patru ore în compania unor reporteri si prezentatori agramati, graseiati si bâlbâiti, patru ore în compania unor invitati care vorbesc doar de dragul de a se auzi vorbind.

După scurgerea a patru ore obositoare, se anuntă că pacientii au fost externati. Alarmă falsă! – ar fi trebuit să titreze televiziunile. Ambele posturi de televiziune au preferat să întretină panica. Si au aberat cu voiosie: forma de gripa este usoară, iar pacienta, împreună cu cei doi copii, a părăsit spitalul pe propria răspundere. Orice idiot stie că un pacient care prezintă risc de contagiune este izolat. Pus în carantină. Deci, unde este gripa porcină? Probabil s-a dus să găsească aviara care a existat doar în capul lui Flutur…

Psihoza gripei porcine se va agrava, cu ajutorul presei. Orice guturai va deveni suspect. Orice alergie la polen sau la praf va deveni suspectă.  Nu mai există simtul măsurii. 

Si uite-asa, din plăcerea masochistă de a ne îngreuna situatia, ne sabotăm si bruma de turism pe care o mai aveam. Ne subminăm exporturile – si asa destul de timide – de carne si preparate din carne. Oare goana după audientă a suprimat orice normă de etică profesională? Inventăm o gripă numai pentru a arăta Europei capacitatea de reactie rapidă a autoritătilor de la Bucuresti?

Desfiintati Educatia!

Realitatea întrece previziunile orwelliene si kafkiene. Tot ce se prezintă în mass-media are o singură destinatie: hrană pentru vulg. Asmutirea unei haite contra alteia. O ordinară înregimentare mentală. Se spune că profesorii muncesc putin, 18 ore pe săptămână. Nimeni nu face distinctia între norma didactică de predare si norma didactică efectivă. Nimeni nu ia în calcul pregătirea lectiilor, corectarea testelor, a tezelor, cursurile de perfectionare, examenele de grad. Profesorii si medicii sustin toată viata examene. Si au cele mai mici salarii. Importanta muncii lor se vede doar când apare colapsul în sistem. Motiv pentru care toti se tem de o grevă în învătământ si în sistemul sanitar.

Când se anuntă o grevă a medicilor, televiziunile se întrec în a prezenta culpe medicale. Fără a spune că medicii operează în condițiile secolului al XIX-lea. Când se anuntă o grevă a profesorilor, televiziunile se întrec în a prezenta profesori care nu corespund cerintelor mahalagioaicelor. Fără a spune că profesorii stau cu creta în nas, cu silicoza în plămâni, cu pantofii lipiti cu Superglue, cu pantalonii cârpiti si cu ochii pe calendar, asteptând ziua de salariu. Salariu care ajunge, cel mult, două săptămâni, cu multă parcimonie. Si fără a spune că a fi învătător e cel mai mare calvar. ”Doamna, vreau să fac pipi! Doamna, fac caca! Doamna, am scăpat un pârt!” Asta e viata imposibilă a unui învătător. Asemenea replici sunt la ordinea zilei într-o scoală. Câti ar rezista? Din fericire sunt profesor, nu învătător, altfel as fi vorbit, de unul singur, pe stradă, după cel mult o lună.

Si mai apare o slinoasă, presedintele comitetului national al părintilor, cu una, cel mult două clase mai mult ca trenul, zarzavagioaică după cum se exprimă, care pretinde să-i evalueze pe profesori. O tarabagioaică sau o măturătoare care a auzit că există o institutie numită universitate, fără a fi văzut vreuna nici măcar prin geamul unsuros si plin de scuipat al trenului sau al tramvaiului. Am ascultat-o siderat la emisiunea lui Mihai Tatulici. Părea că se pricepe la orice. Dacă dispune de un arsenal impresionant de competentă, de ce mai are nevoie de profesori? În primul rând, pentru că nu ar mai avea timp liber să-si bârfească vecinii si să le scaneze plasele când vin de la cumpărături. În al doilea rând, îi e teamă că, educându-si singură odraslele, vor iesi idioti, ca ea.

Profesorul este bun nu numai pentru că educă. Ci si pentru că este un baby-sitter. De ce sunt asmutiti părintii contra profesorilor? Pentru că părintii îsi dau seama, după 2-3 zile, că i-au învătat pe copiii lor tot ce stiau. Si se simt complexati. Cum să fie o bârfitoare de profesie inferioară unui intelectual? Cine n-a văzut cât de satisfăcut se simte părintele alcoolic si analfabet dând buzna peste profesor si injurându-l în fata clasei? Pardon, asta nu arată nici iRealitatea TV, nici Antena 3, nici Moise Guran, care vrea manifestatii de protest de 1 Mai, când nu e niciun ministru în Bucuresti. Si părintii se mai trezesc si cu copiii pe cap. Pe când, trimitându-i la scoală, scapă câteva ore bune de ei. De ce să nu desfiintăm învătământul institutionalizat si să nu avem, peste un deceniu, o idiocratie?

Când se produce o grevă în Educatie, se spune că elevul este prins la mijloc. Dar când are loc o grevă în Sănătate, la mijloc nu e pacientul? Când are loc o grevă în Transporturi, la mijloc nu e călătorul? Când are loc o grevă a functionarilor publici, la mijloc nu e contribuabilul? Sau pacientul, călătorul si contribuabilul nu sunt oameni?

În vremurile noastre glorioase s-a dat nas imbecilului, inferior ca intelect si animal în privinta comportamentului, să denigreze studiile. Orice tembel se simte satisfăcut când se uită de sus la un intelectual sărac, onest, care nu fură si nu face afaceri murdare. Este un început al Revolutiei Culturale maoiste. Linsati intelectualii, spânzurati profesorii, ardeti cărtile!!! Poate asa veti avea orgasme repetate.

”Greseala mea este infimă, a altora este de neiertat!”

După o perioadă de tăcere, autoimpusă initial, apoi impusă de probleme tehnice, cred că părerea unui simplu profesor este mai realistă decât părerea unui ministru izolat la altitudinile inaccesibile ale puterii. Nu am făcut un secret din repulsia mea fată de ministrul Andronescu. Nici fată de precedentii ministri ai Educatiei. Si nici din admiratia mea fată de autenticul Intelectual si Profesor Andrei Marga. Prestanta si prestatia Profesorului Marga, ca ministru al Educatiei, sunt o amintire frumoasă. Cristian Adormitei era de înteles: gramatica si mistria au prea putine puncte de confluentă. S-ar putea replica incompatibilitatea dintre eprubetă si gramatică? Nu, pentru că Adormitei nu a sustinut nicio clipă că ar fi profesor.

Astăzi, însă, Ecaterina Andronescu, care se împăunează cu titlul de profesor, s-a exprimat lamentabil. Necunoasterea gramaticii a fost speculată intens de iRealitatea TV. Pe bună dreptate. “Niciunul dintre elevi… nu vor fi penalizati…” Hmmm… Mai departe: a bagateliza deosebirea dintre Ghită Nitescu si Nită Ghitescu e ca si cum am ignora confuzia dintre William Brânză si William Wilberforce. Sau dintre Elisabeta a II-a a Marii Britanii si nana Saveta de la coada vacii, care trage o călcată, de-i sfârâie călcâiele, la căminul cultural, de Ziua Recoltei.

Si o întrebare finală: Este normal să fie sanctionati profesorii de limba si literatura română pentru sesizarea greselii de neiertat din formularea subiectului tezei unice, iar fosilele ministeriale care l-au conceput să facă, în continuare, pureci pe scaunele directoriale din minister?

Nu trageți în pianist!

Lui Pițurcă i se reproșează o slăbiciune umană: patima jocurilor de noroc. Cu toții avem vicii, mai mult sau mai puțin ascunse. Plăcerea antrenorului Naționalei de a-și toca banii în cazinouri este o problemă strict personală. Dar numai atât timp cât nu aduce prejudicii performanțelor echipei. Nu știu în ce măsură Pițurcă și-a neglijat responsabilitățile imense de antrenor pentru a-și satisface pasiunea pentru poker. Cert este că nu și-a petrecut timpul liber în biblioteci.

Pițurcă este depășit ca tehnician. Și influențat de câteva personaje malefice. De plăgile care schimonosesc oribil fotbalul românesc: Mircea Sandu, Dumitru Dragomir, Jiji Fecali, George Copos, Mihai Stoica, Gheorghe Popescu și Gheorghe Hagi. (Gheorghe Hagi ar trebui să se mulțumească cu statutul de fostă glorie internațională a fotbalului. Să abandoneze veleitățile de antrenor. Periodic, el varsă venin împotriva tuturor, eliberându-și nevrotic frustrările de a nu fi chemat ca antrenor salvator.)

Maximilian Nicu, un tânăr valoros, dorit de naționala Germaniei, este pe cale să întoarcă spatele echipei. N-a fost folosit nici ca rezervă. A fost chemat să fie batjocorit? Să plece cu un gust amar înapoi în Germania? Adrian Mutu este vizibil nemulțumit. Tacticile echipei sunt învechite și continuăm să ne agățăm de ideea că am strălucit odată pe firmamentul fotbalului mondial. Dacă infecția din fotbal nu va fi drenată, acel ”odată” nu se va întoarce. Un singur om, Mutu, nu poate susține o întreagă echipă. Ne-am obișnuit să-i cerem imposibilul și apoi să-l scoatem vinovat pentru toate eșecurile. Acum a venit rândul lui Pițurcă să fie pus la zid. Dar orice antrenor care-i va succeda va avea aceeași soartă ingrată. Victor Pițurcă este doar un pianist. Partitura e scrisă de alții.

♦ Caricatură preluată de pe www.cartoonpress.ro