”Să nu furi!” Doar 10 zile…

Umil Boc pare înflăcărat de ideea unui concediu neplătit si de cea a reducerii salariului cu 20%. Poate că, aplicată doar demnitarilor, ideea nu este atât de rea, precum pare la prima vedere. Dar vor rezista ei să nu fure timp de 10 zile? Vor rezista 10 zile fără comisioanele uriase încasate din contractele prin încredintare directă sau din licitatiile măsluite? O solutie ar fi să renunte la a fura timp de 10 zile. Altfel, vor profita de concediu pentru a-si face inventarul conturilor din Elvetia sau din exoticele paradisuri fiscale, în vreme ce afacerile oneroase se vor desfăsura imperturbabil.

Dacă tot se pune problema concedierilor masive, ar trebui ca măsura să includă si Parlamentul României, unde 500 de ”onorabili” alesi freacă laptopul (în cazul în care stiu cum să-l deschidă) si aglomerează bufetul. România, la o populatie de 20 de milioane de locuitori, are aproape 500 de parlamentari (1/ 40 000 loc.), în timp ce China, la o populatie de 1,5 miliarde de locuitori, are 3000 de parlamentari (1/ 500 000 loc.). Polonia are 560 de parlamentari la o populatie de 39 de milioane de locuitori, dublă fată de cea a României (1/ 70 000 loc.). Franta, iubitoare de birocratie si de institutii obeze, numără 900 de parlamentari, dar are 65 de milioane de locuitori (1/ 72 000 loc.). Germania, cu o administratie eficientă, are 600 de parlamentari la o populatie de 82 de milioane de locuitori (1/ 137 000 loc.). Românii ar accepta mai usor somajul dacă alesii ar fi, ei însisi, vizati de concedieri. Si dacă din banii împrumutati de FMI si păstoriti haiduceste de Pogea nu se vor fura sume consistente pentru campania electorală.

Update: ”Absurd. Tragicomedia guvernării în România. Salariile bugetarilor vor fi tăiate cu 4 la sută până la sfârsitul anului. Solutia Guvernului pentru a face rost de bani – concediu fără plată pentru 10 zile sau muncă fără bani” – titrează ziarul Gândul de astăzi. Până acum, toti guvernantii ne arătau acuzator cu degetul si afirmau mincinos că avem cele mai multe zile libere din Europa. Când au văzut că minciuna a fost demontată cu o simplă căutare pe Google, au recurs la alte minciuni. Cum ar fi cea a productivitătii scăzute si a celei mai mici săptămâni de lucru. Demontate, si ele, la scurt timp după punerea în circulatie.

Bordureanu vine cu altă minciună, ca să arate boborului de la orasele si satele patriei că Guvernul diletantilor are initiativă: ”Zece zile de vacantă neplătită pentru bugetari. Noi discutăm de trei luni acest lucru în Guvern.” (Ziua, 11 august 2009). Înseamnă că Bordureanu o are pe post de consultant pe Mama Omida (mai pe româneste, Mother Caterpillar) sau a aflat prin metode oculte despre propunerea prim-ministrului Jeffrey Franks. În concluzie, toată tara se va îmbrăca în haine de sărbătoare si noi ne vom angaja, în spiritul luminat si înăltător al hotărârilor Congresului Coalitiei, să sărbătorim criza multilateral dezvoltată prin muncă patriotică.

Atac cu două tăisuri

Am ezitat în a aborda subiectul Nuti Udrea, ca urmare a dezbaterilor parlamentare de ieri. Trecând peste forma intervenţiei, agramată în exces, deşi a citit textul, trecând peste replicile pline de năduf si peste solicitarea demagogică a instituirii comisiei de anchetă (desi era clar că parlamentarii PD minus L fuseseră instruiti să respingă cererea), m-am oprit putin asupra unui aspect de continut: dezvăluirile despre alte personaje politice, clamate dramatic de la tribună. Dacă Nuti a coborât în trecutul politic al României postdecembriste si a amintit despre afacerile de coruptie care pătează (potrivit acuzatiilor) cariera lui Crin Antonescu si a celorlalti mentionati în filipică, de ce a ales tocmai sesiunea parlamentară extraordinară de ieri? Doar ieri i-au fost transmise informatiile? Dacă a stiut si nu le-a divulgat, împreună cu probele aferente (pe care ieri nu le-a prezentat), nu este culpabilă de tăinuire, dacă nu chiar de complicitate? Alo, madam’ Procuratura, esti izolată fonic sau autistă?

Între asumarea răspunderii si dictatură

Asumarea răspunderii este modalitatea evitării dezbaterilor parlamentare. În consecintă, aberatiile stipulate de o lege vor fi adoptate atunci când majoritatea parlamentară este confortabilă. Asumarea răspunderii guvernamentale este o formă de dictatură a executivului, ambalată democratic. Si se stie cine este prim-ministru de facto.

Toate proiectele bolnave ale detracatului care conduce comisia prezidentială pentru educatie vor deveni obligatorii. Consultările cu sindicatele din Educatie au fost formale si nu s-au soldat cu nimic concret. Nemultumirile au fost amplificate. (Ostilitatea crescândă se va vedea la alegerile prezidentiale.)

PSD se opune asumării răspunderii ministeriale. Zadarnic, PSD este doar un apendice al guvernării. Presiunile exercitate de potentatii din PSD pentru a rămâne la putere vor avea întâietate. Iar învătământul românesc va primi lovitura de gratie. R.I.P., dragă Educatie! Numele groparilor tăi sunt Băsescu si Miclea!

Egocentrism politic

Îmi e frică de oamenii politici care nu acceptă opinii inconfortabile sau contradictorii. Cenzura are ca punct de plecare egocentrismul si iluzia infailibilitătii personale. Îmi e frică să mă gândesc la o posibilă presedintie Năstase. Comportamentul totalitar nu a dispărut nici după două decenii de la aparenta cădere a comunismului stalinist. Înteleg să fie cenzurate obscenitătile, dar nu si ideile, oricât de periculoase ar fi. O idee poate fi combătută cu armele ratiunii. Cenzura brutală denotă tocmai lipsa argumentelor. Si a inteligentei. Si a inspiratiei. Dar Adrian Năstase nu a manifestat niciodată deschidere. Sub aparentele bine studiate ale unui intelectual stilat, rămâne un adept al kitsch-ului si un dusman al autenticului si al spontaneitătii. Nu acceptă divergenta si nu stie cum s-o rezolve. Adrian Năstase dă sentinte, nu argumentează logic. Recurge la sofisme de ordin afectiv si la ironii deplasate, deviind din registrul logicii. Nu i-ar strica un semestru de Logică si argumentare cu redutabilul profesor Andrei Marga.

Nu înteleg de ce un politician îsi deschide un blog dacă aprobă spre publicare doar opinii favorabile, lingusitoare, slugarnice. Mi-ar provoca greată o invazie de yesmen. În mod normal, un compliment determină o atitudine de stinghereală. Unui om care se crede zeu, îi provoacă o autocontemplare extatică. Cred că aici este deosebirea dintre omul puterii si omul simplu. Nu mi se pare normal ca o persoană publică să împiedice publicarea unui punct de vedere diferit de cel propriu. Pentru că politicianul îl reprezintă si pe cel cu sindromul Down, si pe agricultor, si pe strungar, si pe somer. Un politician reprezintă oamenii, nu meseriile lor. Un politician îl reprezintă chiar si pe detinutul din penitenciar. Iar alegătorul nu poate fi constrâns să gândească aidoma politicianului. Adrian Năstase crede că este posesorul adevărului absolut. Veste proastă: nu este.

Lui Adrian Năstase îi este frică. De justitie. Acuză plictisitor sforării politice. Dar mita nu este politică. Comisioanele din afacerile fregatelor si duty-free-urilor nu au carnet de partid. Coruptia nu are culoare politică. Iar hotia este un element de solidarizare transpartinică. Adrian Năstase nu-si oferă siesi sansa de a-si dovedi nevinovătia si se ascunde sub fusta mizerabilă a imunitătii parlamentare. Ca să intru în logica mutilată a ego-ului hipertrofiat al lui Adrian Năstase, el este vinovat. Până la proba contrarie. Este exact România pe care a creat-o. Este exact justitia pe care a subordonat-o politicului. Prin urmare, Adrian Năstase este ultimul om din România care are dreptul să se plângă de deficientele structurale majore ale sistemului juridic. Măcar de ar avea bărbătia să se retragă cu fruntea sus…

Răspuns domnului Miron Mitrea

<< Domnule Mitrea,

H.D. Thoreau a teoretizat conceptul de ”nesupunere civilă”. Alesii nu sunt zei. Desi se cred astfel. Rareori suntem întrebati de vrem ori ba una sau alta. Legile, majoritatea strâmbe si punitive (asta e România noastră, toti aplică amenzi pentru a constitui un buget pe care să-l delapideze…), sunt votate peste capul nostru, dar în numele nostru. Trebuie aplicată o lege care interzice, de exemplu, libertatea de expresie? Permiteti-mi să mă îndoiesc serios de justetea asertiunii dumneavoastră: ”Ca legea e buna sau e prosta, asta trebuie discutat, dar cat este in vigoare ea trebuie aplicata.”

Havel spunea că, acolo unde guvernele comit erori, cetătenii au datoria să le îndrepte. Nicio revolutie nu se desfăsoară conform constitutiei… O revoltă se poate reprima, dar nu se poate interzice. În societatea civilă, a noastră, a pălmasilor, nu a lor, nu a dumneavoastră, nu cea a Pippidei, nu se aplică regula cazonă: ”Ordinul se execută, apoi raportezi dacă a fost neregulamentar”, cum ne spunea un mos Teacă în armată. Mai rămâne să adăugati, în Constitutie, interdictia indignării!

Ca să elimin orice suspiciune, nu sunt absolvent de USH, ci de UBB. De stat. Promotia 1995. >>

Răspunsul meu este reactia la articolul << Clasa politică dă examen la ”Spiru Haret” >>, publicat pe blogul său personal. Rămâne de văzut dacă va apărea.

Ridzi la schimb cu Năstase?

Un om cu un caracter puternic nu ar fi recurs la subterfugiul imunitătii parlamentare, ascunzându-se ca un copil mucos după fustita mămicutei. Dacă Parlamentul României a respins cererea Parchetului General de începere a urmăririi penale a fostului prim-ministru nu înseamnă că Adrian Năstase e nevinovat. Configuratia parlamentară este eclectică: votează, la grămadă, ingineri si medici, economisti si profesori, strungari si soferi. Probabil îngrijitoarele de la Palatul Parlamentului s-au abtinut de la vot, preocupate fiind de uzura avansată a mopurilor. Nimeni nu a cântărit probele. Toti au votat la comanda partidului. Coruptul Năstase – obraz curat. Hoata Ridzi – în continuare ministru. Un troc ticălos. Dacă Năstase ar fi nevinovat, s-ar pune la dispozitia Parchetului fără a vărsa lacrimi la tribuna Camerei Deputatilor. Unde discursul său a fost ca strigătul disperat al omului pe cale de a se îneca. Cam multor oameni politici le lipseste bărbătia! Dacă Ridzi ar fi cinstită, ar explica contractul de închiriere a scenei, Ministerul Tineretului fiind deja proprietarul unei scene! Monicăi Iacob Ridzi nu i-a lipsit bărbătia. I-a lipsit feminitatea. Si cinstea. La toate televiziunile s-a comportat ca un mitocan alcoolizat, care îi amenintă pe toti cu procese de calomnie.

Năstase a încasat comisioane uriase. Ridzi a furat tot ce a prins. Dar noi suntem cei furati. Adrian Năstase a acordat favoruri contra comisioane. Iar comisioanele lui Năstase nu se cântăresc în kilograme de cârnati si în litri de tuică. Ci în zeci, multe zeci de milioane de €. Care i-au îngreunat bine de tot conturile. Si noi le-am plătit. Marii ”investitori” au avut grijă să-si scoată pârleala pe spinarea noastră. Concertele lui Ridzi tot noi le plătim.

Până când se mai joacă alesii cu banii nostri? Nu neg calitătile, inteligenta si cultura lui Adrian Năstase. De departe cel mai bun prim-ministru al guvernului României post-revolutionare. Cu cele mai multe realizări. La fel cum germanii nu neagă calitătile lui Helmuth Kohl, reunificatorul Germaniei, considerat al doilea Bismark. Dar germanii n-au ezitat să-l trântească pe Kohl cu dintii de bordură atunci când l-au prins cu finantări ilegale. L-au ucis, desi cu regrete, politic. Helmuth Kohl a părăsit prezentul si a intrat în manualele de istorie.

Adrian Năstase e mort politic. Se zbate inutil. Până la urmă va da socoteală, cu toate că a scăpat, încă o dată, de ghilotină. Interesul politic dictează, nu cinstea, nu dorinta de a face lumină. Pe când dosare cu fregatele, duty-free-urile, Mittal si multe altele, stiute si nestiute? Si nu e ciudat sprijinul acordat de PNL coruptului arogant? Să urmeze dosare peneliste la Parchetul General?

Happy Fish ne mai delectează cu un videoclip:

Ridzi si EBOLA, tăranul si votul

Tăranul, care a primit o pensie cât jumătate din salariul unui debutant în învătământ, desi n-a contribuit nici măcar cu un leu la fondul de pensii, desi a furat utilajele si instalatiile de irigare, desi a vândut laptele îndoit cu apă la piată, îl votează pe Băsescu. Pentru el, notiunea de contribuabil nu are nicio valoare. Pentru că tăranul nu este contribuabil, ci beneficiar net. Băsescu i-a dat o pensie care depăseste cu mult valoarea ajutorului social primit de un muncitor rămas somer si care nu mai beneficiază de indemnizatia de somaj. Dar tăranul votează. Si e votant fidel. Asa cum, în anii 90, tăranul îl vota pe Iliescu pentru că i-a dat pământ, în anul 2009 tăranul îl va vota pe Băsescu pentru că i-a dat o pensie. Doar că este o diferentă: Ion Iliescu a fost fortat să distrugă agricultura, iar Băsescu a acordat pensii nemeritate din ratiuni pur electorale, distrugând constient sistemul public de pensii.

Tăranul nu se uită la deconturile lui Ridzi, nu îl interesează cât costă concertele de promovare a analfabetei prezidentiale. Pe tăran nu-l interesează că acele concerte costă 600 000 €. Pentru că nu sunt banii lui. Sunt banii bugetarilor de mizerie si banii micilor întreprinzători, jefuiti de un idiot numit Pogea, prin impozitul forfetar. Pe tăran nu-l interesează că sala de sport, marca Năstase, deci nouă, a unui liceu din Petrosani nu este electrificată! Si că este impracticabilă iarna. O sală de sport păstorită de primarul Ridzi, sotul insolentei ministrese. Dacă madame ministru vrea amănunte, i le voi oferi! Cu probe. Dau doar două indicii: liceul este zugrăvit în culoarea roz, ca un tort, iar sala de sport are o culoare verde incert. Si este construită de Termogaz Company, din Hateg. Am spus insolenta Ridzi? Îmi cer scuze. Este o nesimtită si o nerusinată. Si, de ce nu?, o hoată! Chiar dacă n-a furat pentru a-si îngrosa buzunarul propriu, madame Ridzi a furat din buzunarul românilor cinstiti, care nu au plătit impozite pentru a sustine campania electorală a unei tembele, fie ea si avorton prezidential.

Europa – club crestin?

Nicolas Sarkozy persistă în a sustine deliranta idee a rădăcinilor crestine ale Europei. El nefiind nici pe departe un model de ”bun crestin”. Divortat si răs-divortat, vanitos, ranchiunos, arogant…

A promova ideea falsă a unei Europe crestine înseamnă a promova conflictul cu alte religii, îndeosebi cu celelalte monoteisme rivale. Simpla concurentă cu islamismul contrazice principiile fundamentale ale crestinismului. Crestinul este perfid: nu-si iubeste dusmanul, ci îl devorează; nu întoarce si celălalt obraz, ci ripostează mai puternic decât atacatorul; el urăste tot ceea ce nu se înscrie în cadrele religiei sale.

În subtext, Sarkozy respinge aderarea Turciei la Uniunea Europeană din perspectiva îngustă a crestinismului. Comitând o grosolană eroare de logică. Totusi, francezii sunt recunoscuti pentru supletea gândirii si pentru arta de a strecura sofisme abil construite în argumentări serioase. Ceea ce nu este cazul lui Nicolas Sarkozy, el nefiind francez decât prin adoptie.

Când nu reusim să întelegem un fenomen, i-l imputăm lui Dumnezeu. Un mijloc eficient de a bloca gândirea. Se omite că religia e un balast preistoric, dezvoltat în Antichitate si purtat ca o excrescentă purulentă de modernitate. Religia, prin institutiile sale, este o politie a spiritului si un dusman al ratiunii. Regimurile politice mentin religiile sub pretextul că sunt impregnate de istorie, fără a avea, ele însele, o probă istorică, lipsindu-le veridicitatea si verosimilitatea. Dar traditia si practica mistică îndelungată nu le legitimează ca probe reale în fata istoriografiei. Pentru că religia este cea mai mare fraudă mentală si serveste la mentinerea în ignorantă a săracilor si la resemnare.

În mod curios, cu putine exceptii, ca Statele Unite, tările sărace sunt cele mai mutilate spiritual si mental de bigotism. Suntem tributarii unei idolatrii desuete. O idolatrie pe care, însă, oficialii europeni nu ezită să o invoce ca pe un argument suprem. Penetrarea religiei în sfera politicului s-a dovedit întotdeauna toxică.

A fi împotriva aderării Turciei la Uniunea Europeană este o atitudine de bun simt. Principala preocupare este doar modalitatea de a o argumenta. Iar Nicolas Sarkozy este, intelectualmente, strâmt si strâmb.

Teritoriul Turciei se află, preponderent, în Asia. Având vecini cu afinităti similare, ar putea să construiască împreună cu ei un bloc economic. Să nu se uite că dominatia otomană în Balcani a sufocat orice suflu de modernizare socială, culturală si economică. La fel cum a făcut, apoi, crestinismul bizantin în acelasi spatiu geografic, după disparitia Imperiului Otoman.

Turcia nu ar însemna un suflu nou în Europa. Dimpotrivă. Turcia se îndreaptă pe nesimtite spre un regim cu nuante teocratice. Chiar dacă ar fi crestină, Turcia nu ar avea ce căuta în structuri europene. Ca de altfel nici Israelul. Prin religie, turcii nu subminează nicidecum unitatea discutabilă a Europei. Pentru că adevăratii sabotori ai Ununii Europene sunt englezii. Din întâmplare, crestini. O realitate de neacceptat pentru unele capete bigote pătrătoase este aceea că locuitorii continentului european sunt crestini exclusiv din cauza situării geografice. Chiar si Daniel Ciobotea si Joseph Ratzinger ar fi fost musulmani dacă s-ar fi născut din părinti musulmani, în Iran, de exemplu.

Adevăratele motive ale refuzului aderării turcilor la Uniunea Europeană ar trebui să fie altele. Orientarea obedientă fată de americani si israelieni ar trebui să accentueze reticentele occidentale fată de aderarea Turciei la UE. În plus, dispretul legilor, coruptia înfloritoare, tortura aplicată retinutilor, arestatilor si detinutilor, blocarea emancipării femeii (în ciuda reformelor lui Mustafa Kemal Ataturk), tratamentul barbar aplicat minoritătilor armeană si kurdă, negarea hotărâtă a genocidului armean, ocuparea samavolnică a Ciprului de Nord sunt obstacole de netrecut.

Turcia nu a fost, nu este si nu va fi niciodată o tară europeană! Realitatea geografică, în primul rând, vine să confirme că Turcia este o tară asiatică. Iar geografia nu va fi schimbată decât dacă Israelul va avea ambitia să se înscrie în Uniunea Europeană.

Argumentul religios este cel mai jignitor motiv al excluderii Turciei din clubul european. Tările non-crestine nu sunt ale lui Dumnezeu? Nu sunt creatia lui? Iată paradoxul crestinismului. Iar în privinta rădăcinilor crestine ale Europei? Europa se întemeiază, spiritual, pe cultul mortilor, nu pe mincinosul basm al sectei evreiesti care a inventat un Mesia! Europa a reinventat un Iisus alb, un Iisus european. Si dacă s-ar fi născut negru la piele (nu măsliniu, cum ar fi trebuit să fie), Iisus tot ar fi fost spălat si vândut maselor ca un om-zeu alb la piele!

Europa este interzisă celor ce resping credinta naivă într-o fiintă imaginară? Europa este interzisă musulmanilor, buddhistilor, hindusilor, confucianistilor, sintoistilor, iudaicilor, animistilor, agnosticilor, ateilor etc.? Dacă este asa, atunci refuz să fiu european!

Ticălosie globalizată

Un peisaj care va rămâne doar o amintire – Rosia Montană

<”Muntii nostri aur poartă…”/ Însă, fir-ar ea de soartă,/ Că îl poartă, vrei – nu vrei,/ Când spre rusi, când spre yankei!> (Sorin Olariu)

Obstinatia guvernantilor de a dona aurul din Muntii Apuseni se amplifică cu o furie greu de imaginat. Campania obositoare privind presupusele beneficii obtinute din generoasa donatie făcută de guvernul României lui George Soros (cel care controlează corporatia Gabriel Resourses Ltd) atinge pragul supraliminal. Se poate minti si prin omisiune. Cea mai mare farsă este cifra de peste 4 miliarde $, vândută mediatic prostimii, atât timp cât nu se spune cât câstigă corporatia canadiană din exploatarea intensivă, până la secătuire, a aurului românesc.

Ce nu au reusit Habsburgii reuseste propriul nostru guvern. Dacă aurul ar fi exploatat de români, profitul anual s-ar situa în jurul sumei de 20 – 23 de miliarde $. Însă ”onestii” si ”patriotii” de la conducere preferă să se împrumute de la Fondul Monetar International, în timp ce aurul si profiturile provenite din exploatarea lui se scurg în conturile unei corporatii criminale, iar mita uriasă în buzunarele lor. În curând vorba ”muntii nostri aur poartă” va deveni desuetă, dar noi tot vom continua să cersim din poartă-n poartă. 

Nu am auzit, în toată campania electorală pentru alegerile europarlamentare, pozitia niciunui candidat privind amplul proiect de jaf pe cale de a se desfăsura în Muntii Apuseni, atât de dragi lui Avram Iancu. Cine este de acord si cine este împotrivă? Dacă vreun candidat este împotriva proiectului, cum va reactiona pentru împiedicarea materializării lui? Sau proiectul Rosia Montană este un subiect tabu?

Politicienii care îi acuză pe cei ostili proiectului ca fiind adepti ai teoriei ”paranoice” a conspiratiei sunt fie ticălosi, fie direct interesati să încaseze comisioane grase, fie inconstienti. Primele două variante sunt cele mai plauzibile. Dacă ziaristii constienti, organizatii bine intentionate si cetăteni cu spirit civic sunt ridiculizati, iar ideile lor aruncate în derizoriu de către politicieni verosi si puhavi, cărora le sclipesc ochii la vederea bancnotelor verzi, poate că raportul întocmit de respectabilul academician clujean Ionel Haiduc, de profesie chimist (presedinte al celui mai înalt for stiintific românesc, Academia Română), va căpăta greutate si nu va mai fi bagatelizat.

Raportul academicianului Haiduc a fost redactat în anul 2006 si ignorat în mod voit! Merită amintit că firma Gabriel Resourses Ltd a fost alungată din America Latină după ce a poluat si distrus masiv mediul si a subrezit sănătatea populatiei cu cianurile folosite în procesul obtinerii aurului.

PROIECTUL ROSIA MONTANA INTRE RISCURI SI BENEFICII

O initiativa de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur si argint din Muntii Apuseni, initiat de compania Rosia Montana Gold Corporation (in continuare RMGC), trebuie analizata cu obiectivitate, de specialisti competenti si dezinteresati, prin prisma raportului dintre riscuri si beneficii. Concluziile unei asemenea analize, prevazute in teoria si practica managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de autoritatile carora le revine responsabilitatea de a aproba si supraveghea realizarea proiectului, pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza.

Principalul argument in favoarea proiectului este acela ca punerea sa in aplicare ar crea locuri de munca intr-o zona defavorizata si ca ar imbunatati nivelul de viata al populatiei, prin calificare in noi meserii, etc. Acceptand ideea ca orice investitie majora in zona este benefica si necesara, trebuiesc analizate riscurile implicate si trebuie cantarit fara idei preconcepute, daca aceste beneficii sunt justificate de consecintele si efectele colaterale negative previzibile.

Scurta descriere a proiectului

Conform datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formata prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) si actionari minoritari (0,7 % din actiuni). Firma a obtinut o concesiune pentru o suprafata de 4282 ha, in zona Rosia Montana, situata la 80 km de Alba Iulia si 85 km de Deva. Proiectul prevede inchiderea actualei exploatari miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de munca) si organizarea celei mai mari exploatari aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantitati de aproximativ 300 tone de aur si 1600 tone de argint, prin metoda excavarilor la suprafata, in patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care insemna extragerea unei cantitati de peste 220 milioane tone de minereu.  Roca sterila va fi depozitata in doua halde (Cetate, 66 hectare si Carnic, 70 ha). Namolul epuizat, rezultat in procesul tehnologic dupa extractia aurului si argintului, va fi acumulat intr-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone si o suprafata estimata la ca. 100 hectare (600 ha dupa alte surse), in spatele unui baraj inalt de 180 metri, construit din roca sterila.

Beneficiile previzibile

Pentru firma RMGC: In calitatea de actionar majoritar, dupa numarul de actiuni, firma RMGC va obtine 80% din profit. Proiectul fiind realizat intr-o zona declarata defavorizata, firma RMGC beneficiaza de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani si reduceri la taxele vamale, astfel ca va exporta aurul si argintul extras, practic la pretul de cost.

Pentru populatia din zona:  Proiectul creaza un numar de locuri de munca intr-o zona deficitara: 200-550 (unele cu caracter sezonier) in faza de preconstructie (1996-2003), 2000 in faza de constructie (2003-2005) si 500 in faza operationala (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindca locurile de munca sunt totusi in numar mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage si o populatie venita din alte zone, fie in cautarea unui loc de munca, fie ca urmare a nevoii de personal calificat si specializat care nu este disponibil in zona. Alte avantaje preconizate de proiect prevad posibilitati de calificare profesionala a populatiei din zona si venituri din impozitele locale platite de populatie.

Pentru Statul Roman: Statul Roman beneficiaza de redevente de exploatare in valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o suma neinsemnata in comparatie cu profitul firmei. Veniturile obtinute de Statul Roman, afectate de scutirea de un impozit si taxe vamale a firmei, inseamna un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite incasate de stat sunt cele pe salariile lucratorilor.

In concluzie, daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neidoielnice, rezulta ca beneficiile in favoarea Statului Roman si ale comunitatii din zona sunt minime, nesigure si discutabile.

Riscurile proiectului

Aspecte economice si sociale: Se preconizeaza exploatarea aurului si argintului din zona intr-o perioada de 17 ani. Inseamna ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului zona ar ramane din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri (si cu un mediu grav afectat), problema sociala neavind o rezolvare durabila, pe termen lung. Gravitatea  somajului va fi amplificata de prezenta in zona a unei populatii venite si stabilite aici intre timp.

Proiectul afecteaza 38% din suprafata comunei Rosia Montana si aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc stramutate, precum si demolarea a 740 case si cateva biserici cu cimitirele lor. Operatiunea a starnit o puternica reactie negativa si nemultumirea a numerosi localnici, chiar daca un numar insemnat au acceptat ofertele atragatoare de compensare financiara din partea firmei.

Aspecte juridice: Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislatia europeana. Romania este obligata la respectarea unor aspecte ale legislatiei UE si adoptarea integrala a acestei legislatii. Un studiu intocmit de experti juristi (Prof. Dr. P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universitatii din Viena, Austria, intitulat “Compatibilitatea proiectului minier Rosia Montana din Romania cu principiile si normele Uniunii Europene si legislatia Comunitatii Europene” se incheie cu urmatoarele concluzii:

1. Metoda aplicata in cursul elaborarii proiectului minier Rosia Montana incalca Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie 1985 si Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.

2. Metoda de separare a aurului cu cianura incalca Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protectia apelor subterane (freatice).

3. Masurile de stramutare si relocare impusa, pe care autoritatile romane intentioneaza sa le ia impotriva locuitorilor zonei miniere care refuza sa-si cedeze proprietatile, incalca Art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu pentru Romania. Persoanele ale caror drepturi fundamentale au fost atinse au in prezent posibilitatea sa-si apere drepturile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai mentioneaza ca situatia in care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) detine 80 % iar partenerul roman doar 20 % din actiunile Companiei Rosia Montana Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public in beneficiul economic al tarii” (care ar justifica unele masuri de stramutare) si este neobisnuita in practica internationala a valorificarii bogatiilor subsolului, precizand ca in industria petrolifera, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % in favoarea tarii gazda. In felul acesta se incalca si criteriul prevazut in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Proiectul incalca de asemenea Conventia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii in exploatarile miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Concluzia generala a studiului este ca proiectul nu corespunde criteriilor  prevazute in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si contrazice nu numai legislatia de mediu a Uniunii Europene/Comunitatii Europene ci si principiile de baza si standardele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in care Statul Roman (si nu firma RMGC !) va fi parte si va trebui sa suporte consecintele unor sentinte nefavorabile, in cazul in care se va constata ca au fost lezate grav drepturile unor persoane prin stramutarea fortata sau alte masuri legislative.

Aspecte tehnologice: Tehnologia folosita se bazeaza pe extragerea aurului prin tratarea minereului macinat cu solutie de cianura de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extractia aurului din minereu cu cianura pericliteaza in mod serios mediul ambiant si experienta dezastrului de la Baia Mare este releveanta. Accidente similare (ca. 30 numai dupa 1990 !) au avut loc si in alte tari unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut loc in U.S.A. (1993 si 1998), Guyana (1995), Asutralia (1995), Filipine (1999), dar in zone mai putin populate si deci cu efecte mai putin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defectiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte si 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta ca asemenea accidente nu se pot repeta, iar odata produs pedepsirea vinovatilor nu mai serveste la nimic. Mai trebuie adaugat ca cianura nu este singurul pericol; namolurile si apele rezultate din procesul tehnologic prezinta riscuri de poluare grava si prin continutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decat cianura si care nu pot fi neutralizate !  De altfel nici produsii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecsi metalo-cianici) – desi mai putin toxici – nu sunt lipsiti de efecte negative, in cantitatile mari acumulate in lacul de decantare. Proprietatile acestora (toxicitatea, timpul de rezidenta si efectele lor biologice) sunt inca putin cunoscute si este necesara prudenta si din acest punct de vedere. Tehnologia preconizata in proiect pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de sulf (in rezervoare amplasate in aer liber!) introduce si ea un potential agent poluant  suplimentar. Pentru a evita orice suspiciuni, operatiunea de la Rosia Montana ar trebui supusa analizei de catre “Institutul International de Management al Cianurii” (International Cyanide Management Institute) care administreaza “Codul pentru fabricarea, transportul si folosirea cianurii in productia aurului”. Companiile care adopta acest cod se supun unui audit din partea unui comitet independent, pentru certificarea respectarii cerintelor impuse de Cod. Proiectul RMGC nu mentioneaza o asemenea certificare, desi afirma ca “va fi elaborat un plan privind managementul cianurii”, plan care ar trebui deja sa existe!.

Trebuie adaugat ca la ora actuala se fac cercetari in diverse tari pentru inlocuirea cianurii in procesul de extragere a aurului. De aceea consideram ca noile exploatari ar putea fi amanate pana cand aceste tehnologii fara cianura vor deveni aplicabile la scara industriala.

Aspecte ecologice si referitoare la conservarea mediului natural: Exploatarea la suprafata (in cariera deschisa) produce o degradare semnificativa a mediului natural, in fapt o adevarata mutilare a peisajului, lasand in urma cratere imense si masive depozite de material steril, dupa cum se poate vedea in cariera deschisa din imediata vecinatate, la Rosia Poieni !). Poluarea aerului, apelor si solului din zona, produsa de mijloacele tehnice de exploatare la suprafata (prin decopertare) si de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantitati uriase de minereu si material steril nu poate fi ignorata. Distrugerea peisajului caracteristic Muntilor Apuseni anuleaza potentialul turistic si elimina perspectiva unei valorificari durabile a zonei concepute pe aceasta baza, pe o raza mare, nu numai la Rosia Montana. O zona poluata nu va atrage nici investitii de alta natura.

Exploziile folosie in tehnologia de decopertare prin “puscare” (de cinci ori pe saptamana) prezinta riscul unor vibratii si unde seismice care pot avea efecte negative in imediata vecinatate a exploatarii, riscand slabirea si prabusirea unor constructii si a unor galerii miniere vechi.

Reprezinta riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrarile in subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) in timpul verii mai ales sub influenta unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor localitati populate (Campeni, Abrud).

Proiectul promite reducerea concentratiei de cianura la 1 parte pe million in apele evacuate in lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atat de mici sunt considerabile si nu este sigur ca aceasta conditie va fi indeplinita.

Aspecte stiintifice istorico-arheologice: Zona vizata in proiect contine vestigii arheologice de mare interes stiintific, de valoare inestimabila, cu caracter de unicat in Europa si poate in lume, asa cum au relevat studiile partiale intreprinse de cercetatorii arheologi din Romania si Franta, ca urmare a obligatiilor legale, finantate chiar de firma RMGC pentru obtinerea “descarcarii arheologice”. Este necesara extinderea acestor cercetari de la suprafata restransa cercetata (doar 4 hectare!) la toata suprafata vizata (cel putin 100 hectare), ceea ce necesita mai mult timp. Exploatarea zacamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabila a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat si ar anula posibilitatea constituirii in viitor a unei zone de turism cultural, o solutie economica durabila pe termen lung. Nu este o noutate faptul ca multe tari care stiu sa le aprecieze valoarea, au facut din vestigiile lor arheologice puncte de atractie cultural-turistica, aducatoare de venituri permanente pentru populatia din zona (Egipt, Mexic, Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crima culturala.

Aspecte politice: Autoritatile chemate sa aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemultumire a unei parti insemnate a populatiei din zona, protestele si opiniile exprimate de Academia Romana, alte foruri si institutii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucuresti), societatea civila prin diverse organizatii neguvernamentale, personalitati publice, peste 1000 de oameni de stiinta din tara si strainatate, membri ai unor institutii cu mare autoritate stiintifica  (printre care Ínstitut de France si Consiliul International pentru Monumente si Situri – ICOMOS), opinii exprimate in manifestari publice, declaratii, interventii in mijloacele de mass-media sau direct la autoritati. Nu pot fi ignorate nici exigentele legislatiei Uniunii Europene.

Orice act de autoritate care ignora aceste opinii, va starni o stare de agitatie in randul populatiei si va afecta negativ imaginea autoritatilor si a tarii – facand o paralela neplacuta cu situatii care au avut loc in perioada dictaturii (demolari de case, biserici, stramutarea fortata a populatiei, etc.). O administratie de stat care aproba proiectul isi asuma o grea raspundere!

Solutii alternative: O solutie alternativa trebuie sa rezolve pe termen lung problema somajului si saraciei din zona. O asemenea solutie trebuie sa se bazeze pe resursele regenerabile ale zonei, pe turism cultural in care bogatia arheologica a zonei poate constitui un punct de atractie real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protectia UNESCO (lucru realizabil!) ar mari atractivitatea turistica si ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetarilor arheologice.

Statul Roman sau investitorii din tara ar trebui sa promoveze in zona investitii cu efect permanent sau pe termen lung. Desigur pentru aceasta este necesar un studiu bine fundamentat stiintific si un program bine gandit si coordonat (fie la nivel guvernamental, fie de un consortiu privat cu putere financiara). Pana la punerea lui in aplicare, exploatarile miniere actuale ar putea continua la o scara si intr-un mod care sa nu distruga mediul inconjurator, vestigiile arheologice unicat si potentialul turistic al zonei.

CONCLUZIE GENERALA: Cantarind beneficiile potentiale si riscurile implicate in proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana rezulta ca in forma actuala proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public in beneficiul economic al tarii” iar beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie abandonata inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile.

Acad. Ionel Haiduc

Bazac, bazaconii…

Ministrul Ferrari spune lucruri trăsnite. N-ar fi o tragedie dacă n-ar crede în ele și dacă n-ar avea intentia de a le pune în practică. Vrea ca directorii de spitale să fie ingineri. Cu vagi cursuri sanitare. Ingineri scosi pe bandă rulantă în vremea Ciuruitului de la Târgoviste. Ingineri care au beneficiat de un statut aparte în vremea comunismului. Am găsit, zilele trecute, o definiție ”metaforică” a psihologilor, sintagmă comunistă de un cretinism ireductibil: ”ingineri ai sufletelor”… În vremurile hulite ale societătii socialiste multilateral dezvoltate, se practica un reductionism înfiorător: inginerii erau supraoameni, lor li se cuvenea totul. Totul gravita în jurul inginerilor. Inginerii au fost plantati la conducerea liceelor. Inginerii erau inspectori generali ai inspectoratelor scolare judetene. Inginerii erau ziaristi (ca si acum). Decizia PCR si a Bâlbâitului Suprem a fost malefică. Invazia inginerilor în învătământul preuniversitar a avut efecte catastrofale. Inginerii esuati în învătământ au distrus cultura autentică si au înlocuit-o cu asa-numita cultură tehnică. Învătământul a înghitit, la presiunile partidului, toti inginerii care erau bătaia de joc a muncitorilor simpli. Cine nu era bun pe santier, era trimis în învătământ. Asa a început deriva Educatiei. O piulită era mai importantă decât o poezie semnată de Lucian Blaga. Un ciocan era mai important decât toată dramaturgia lui Caragiale.

Au revenit vremurile în care omul nepotrivit este asezat exact acolo unde nu-i este locul si poate da măsura incompetentei sale. Poate că ar trebui să înlocuim profesorul cu un sculer-matriter, chirurgul cu un fierar-betonist, economistul cu un zidar-samotor (primul pas a fost făcut cu metalurgistul Pogea la Finante), astronomul cu un ghicitor în stele, chimistul cu un alchimist…