Peter Pan – intrarea în nemurire. Actul final

Jump to Comments

Punctul final. Scena goală. Tăcerea tristă, rece, grea. Linistea mult visată. Niciodată dobândită. Just Leave Me Alone! O dorintă, în sfârsit, împlinită. 50 de ani de zbucium, 45 de ani de calvar. O copilărie furată de un tată venal si sadic si de o mamă nepăsătoare, absentă. O viată spartă de indiscretii, o viată devorată nemilos de sacalii showbiz-ului si de ticălosii de presă. Cărora li s-au alăturat ticălosii din familie. O viată expusă si vulnerabilă. O viată consumată în idealul recuperării copilăriei răpite.

Viata lui? O colectie de dezamăgiri. Care l-au făcut să se urască pe sine si să încerce să se redefinească permanent. Prietenia lui se măsura în termeni de profit. Un om trist, însingurat, nefericit. Un copil etern. A avut colaboratori si parteneri. Niciodată prieteni. O mină de aur exploatată sângeros. Si fatal. They don’t  realy cared about him.

În ochii fiecărui copil îsi vedea propria lui copilărie reconstruită imaginar. Fericirea unui copil era fericirea transferată, retrospectiv, asupra copilăriei sale întunecate. Un copil inocent, transformat mediatic într-un mostru. Un copil suferind. Care s-a scurs prin viata pe care si-a dedicat-o altora.

Un om. Un simplu om, care lasă în urma lui o mostenitoare nemuritoare. Acum păseste pe Lună. Nu credeam că si statuile mor…

This Is It!

1 comentariu

Filed under General

Etichete Michael Jackson, MJ