Romania for Sale by FMI

Acordul cu Fondul Monetar International este un contract de creditare ale cărui clauze rămân îngropate în mister. Activitătile economice intră în colaps. Miliardele pe care noi, contribuabilii, le plătim, împreună cu dobânzile exagerate, nu se regăsesc în economie. Acele miliarde ar fi trebuit să resusciteze economia. Însă incompetenta guvernamentală, la care se adaugă intentiile ascunse ale guvernatorului BNR – cel mai mare dusman al economiei românesti si al monedei nationale –, au determinat acutizarea recesiunii. Iar miliardele au intrat în gaura neagră numită BNR si s-au topit în conturi personale. După metoda aplicată de Mobutu, Obote, Idi Amin, Mubarak…

FMI a venit si va prelua România, asa cum era de asteptat. România va trece în patrimoniul institutiei bancare internationale. A început să fie executată silit. Pentru că ”negociatorii” FMI sunt niste executori care nu tin seama de lacrimi, de tânguieli, de urlete de disperare. Acum plătim pretul creditului cu buletinul direct din magazinul FMI de la Washington, contractat de Umil Boc si supervizat pervers de guvernatorul BNR, Constantin Mugurel Isărescu. Ca urmare a instructiunilor Clubului de la Roma, ale Comisiei Trilaterale si ale Grupului Bilderberg…

Niste tâmpiti!

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu… Consilierii generali…

Când Ceausescu decreta stare de necesitate în decembrie 1989, interzicea grupurile mai mari de 3 sau 5 oameni, nu mai stiu exact.

Vecina mea are 6 copii si este bucuresteancă. Va merge la Bucuresti, la sora ei. Dar nu se va plimba prin parc, pentru că nu-si va putea supraveghea copiii. Pentru al saselea va primi o amendă mai mare decât salariul ei mizer de vânzătoare.

O cotofană, consilier general, era oripilată la gândul că unii copii ”vor socializa în parcuri”, potrivit expresiei sale. Ce barbarie!!! Ce oroare!!! Copiii ar trebui claustrati in pivnite! Cum să se joace în parcuri? Cine a mai auzit de asa ceva? Copiii sunt niste brute periculoase chiar si cand sunt închisi în custi! N-ar fi mai bine ca fiecare al saselea copil să fie arestat fără întârziere? Orice pusti care se alătură unui grup de 5 copii este pericol social!

Dacă hotărârea va fi adoptată (si am convingerea că va fi, doar trăim în The Land of Choice), adio, jocuri si plimbări ale prescolarilor însotiti de educatoare, prin parcuri. Adio, fotografii de grup. Cum vor reactiona turistii străini, veniti cu autocarele, când vor fi amendati pentru că au intrat în parc să se destindă, să se fotografieze si, eventual, să joace volei sau un alt joc nevinovat cu mingea?

Propunerea rivalizează în tembelism cu cea preconizată de un ministru al Transporturilor la începutul anilor ‘90, prin care posesorului de autoturism îi era interzis să transporte persoane care nu puteau dovedi că sunt membri ai familiei proprietarului. Acel ministru al transporturilor este, azi, presedintele României…

Doamne, dă-le minte oligofrenilor, că de luat n-ai de unde!!! Vă mai fată mintea multe aberatii constipate? Pe zi ce trece mă conving că numai avortoni decerebrati ne conduc… Încep să dispară oamenii normali din tara asta tot mai ”exotică”?

A treia fotografie pare un teren de fotbal. În fapt, este o zonă a celebrului South Park. Unde copiii au voie să se joace, nestingheriti de politia maidaneză sau de alte autorităti. România devine tot mai mult o Fermă a animalelor…

Grup de studenti contravenienti/ infractori de la Oxford:
Grupuri de scolari contravenienti/ infractori în parc:

Voronin Forever…

Tovarăsul Владимир Воронин – un Enver Hodja al statului semi-feudal Basarabia – va mai guverna 4 ani. Un stalinist nu renuntă niciodată de bună voie la puterea totală. Comunismul în versiune clasică (nici măcar updatat, ca în Rusia) va persista în comunitatea agrară basarabeană. Sistemul fraudării alegerilor functionează.

Comunistii au ca bază electivă populatia rurală, rusofonii, somerii si pensionarii. Care predomină, ca pondere, în populatie. Tinerii, votanti ai opozitiei, sunt împiedicati să voteze în străinătate, unde au emigrat. Sau votul lor va fi falsificat. Altii votează opozitia din interes. Interesul material.

Apropierea de România este falsă: tinerii basarabeni nu râvnesc să trăiască în România. Ei văd România ca pe o cale de acces spre piata occidentală a muncii. Beneficiază de burse generoase din partea statului român, apoi pleacă oriunde, numai să nu rămână în România. Nu sunt un adept al apropierii de Basarabia. Pentru că basarabenii rusificati profită de bunăvointa românească, beneficiază de favoruri si privilegii si ne râd în nas. Basarabia nu ne iubeste. Basarabia este românească, dar numai teritorial. Cei mai multi locuitori ai Basarabiei simt si gândesc ruseste.

Cugetări memorabile: Marius Nistor

Nu politicienii lucrează pentru tară, ci tara lucrează pentru ei! Fraza memorabilă apartine domnului Marius Nistor. Printre admiratorii căruia nu mă număr. Stiu că liderii sindicatelor sunt niste marionete care simulează apărarea drepturilor pălmasilor. De obicei, folosesc sindicatul ca trambulină pentru o carieră politică.

We Don’t Need No Education!

Si iată cât pretuieste Educatia si în ochii lui Sarkozy, prietenul Plesuvului de la Cotroceni (We don’t need no education):

Având în vedere că limba franceză nu mai are trecere, traduc inscriptia de pe afisul editat de sindicatul studentilor francezi: “Sarkozy presedinte, înseamnă 15 miliarde [€ - n.n.] pentru cei mai bogati. Si pentru studenti?” Pentru studenti, a se vedea semnul de pe afis.

Atac cu două tăisuri

Am ezitat în a aborda subiectul Nuti Udrea, ca urmare a dezbaterilor parlamentare de ieri. Trecând peste forma intervenţiei, agramată în exces, deşi a citit textul, trecând peste replicile pline de năduf si peste solicitarea demagogică a instituirii comisiei de anchetă (desi era clar că parlamentarii PD minus L fuseseră instruiti să respingă cererea), m-am oprit putin asupra unui aspect de continut: dezvăluirile despre alte personaje politice, clamate dramatic de la tribună. Dacă Nuti a coborât în trecutul politic al României postdecembriste si a amintit despre afacerile de coruptie care pătează (potrivit acuzatiilor) cariera lui Crin Antonescu si a celorlalti mentionati în filipică, de ce a ales tocmai sesiunea parlamentară extraordinară de ieri? Doar ieri i-au fost transmise informatiile? Dacă a stiut si nu le-a divulgat, împreună cu probele aferente (pe care ieri nu le-a prezentat), nu este culpabilă de tăinuire, dacă nu chiar de complicitate? Alo, madam’ Procuratura, esti izolată fonic sau autistă?

Între asumarea răspunderii si dictatură

Asumarea răspunderii este modalitatea evitării dezbaterilor parlamentare. În consecintă, aberatiile stipulate de o lege vor fi adoptate atunci când majoritatea parlamentară este confortabilă. Asumarea răspunderii guvernamentale este o formă de dictatură a executivului, ambalată democratic. Si se stie cine este prim-ministru de facto.

Toate proiectele bolnave ale detracatului care conduce comisia prezidentială pentru educatie vor deveni obligatorii. Consultările cu sindicatele din Educatie au fost formale si nu s-au soldat cu nimic concret. Nemultumirile au fost amplificate. (Ostilitatea crescândă se va vedea la alegerile prezidentiale.)

PSD se opune asumării răspunderii ministeriale. Zadarnic, PSD este doar un apendice al guvernării. Presiunile exercitate de potentatii din PSD pentru a rămâne la putere vor avea întâietate. Iar învătământul românesc va primi lovitura de gratie. R.I.P., dragă Educatie! Numele groparilor tăi sunt Băsescu si Miclea!

Curătătoria ”La Cristoiu” a tras obloanele

După ce a pupat părtile ascunse si moi ale odraslei oligofrene EBOLA, ale Monicăi Iacob Ridzi si ale sexyturistei Udrea, Cristoiu nu ne va mai strica sfârsitul de săptămână. Linia emisiunii sale, de acum defuncte, este cunoscută: slugărnicia penibilă si înjositoare. O emisiune în care peria preventiv, justificându-se: ”Stimată doamnă ministru, veti avea o scamă!”

Emisiunea lui Ion Cristoiu era un azil pentru cei deveniti paria, o tribună a disculpării. Evident, cu concursul ”maestrului”, care este neobosit în ridicarea mingii la fileu. Următoarele emisiuni i-ar fi avut, probabil, ca invitati, pe Adrian Năstase, Nicolae Nemirschi, Sorina Plăcintă etc. Cristoiu acordă clementă tuturor coruptilor si prestează servicii de reabilitare publică a tuturor celor mânjiti. Cristoiu a plâns pe umărul ticăloasei Ridzi si a încercat, tolontanian, s-o victimizeze.

Mi-ar fi plăcut ca, în locul jalnicului Ion Cristoiu, emisiunea să fie realizată de ziaristi autentici, ca Radu Tudor si Victor Ciutacu! Pentru că un ziarist profesionist este un ziarist incomod. Numai diletantul este slugarnic.

Egocentrism politic

Îmi e frică de oamenii politici care nu acceptă opinii inconfortabile sau contradictorii. Cenzura are ca punct de plecare egocentrismul si iluzia infailibilitătii personale. Îmi e frică să mă gândesc la o posibilă presedintie Năstase. Comportamentul totalitar nu a dispărut nici după două decenii de la aparenta cădere a comunismului stalinist. Înteleg să fie cenzurate obscenitătile, dar nu si ideile, oricât de periculoase ar fi. O idee poate fi combătută cu armele ratiunii. Cenzura brutală denotă tocmai lipsa argumentelor. Si a inteligentei. Si a inspiratiei. Dar Adrian Năstase nu a manifestat niciodată deschidere. Sub aparentele bine studiate ale unui intelectual stilat, rămâne un adept al kitsch-ului si un dusman al autenticului si al spontaneitătii. Nu acceptă divergenta si nu stie cum s-o rezolve. Adrian Năstase dă sentinte, nu argumentează logic. Recurge la sofisme de ordin afectiv si la ironii deplasate, deviind din registrul logicii. Nu i-ar strica un semestru de Logică si argumentare cu redutabilul profesor Andrei Marga.

Nu înteleg de ce un politician îsi deschide un blog dacă aprobă spre publicare doar opinii favorabile, lingusitoare, slugarnice. Mi-ar provoca greată o invazie de yesmen. În mod normal, un compliment determină o atitudine de stinghereală. Unui om care se crede zeu, îi provoacă o autocontemplare extatică. Cred că aici este deosebirea dintre omul puterii si omul simplu. Nu mi se pare normal ca o persoană publică să împiedice publicarea unui punct de vedere diferit de cel propriu. Pentru că politicianul îl reprezintă si pe cel cu sindromul Down, si pe agricultor, si pe strungar, si pe somer. Un politician reprezintă oamenii, nu meseriile lor. Un politician îl reprezintă chiar si pe detinutul din penitenciar. Iar alegătorul nu poate fi constrâns să gândească aidoma politicianului. Adrian Năstase crede că este posesorul adevărului absolut. Veste proastă: nu este.

Lui Adrian Năstase îi este frică. De justitie. Acuză plictisitor sforării politice. Dar mita nu este politică. Comisioanele din afacerile fregatelor si duty-free-urilor nu au carnet de partid. Coruptia nu are culoare politică. Iar hotia este un element de solidarizare transpartinică. Adrian Năstase nu-si oferă siesi sansa de a-si dovedi nevinovătia si se ascunde sub fusta mizerabilă a imunitătii parlamentare. Ca să intru în logica mutilată a ego-ului hipertrofiat al lui Adrian Năstase, el este vinovat. Până la proba contrarie. Este exact România pe care a creat-o. Este exact justitia pe care a subordonat-o politicului. Prin urmare, Adrian Năstase este ultimul om din România care are dreptul să se plângă de deficientele structurale majore ale sistemului juridic. Măcar de ar avea bărbătia să se retragă cu fruntea sus…

Efectele măgăriei Andronescu

Concedieri în lant. A dispune de o diplomă eliberată de Universitatea ”Spiru Haret” a devenit un motiv de ostracizare. După lapidarea candidatilor la concursul de titularizare, a început hăituirea celor care dispun de locuri de muncă. Mii de oameni au ajuns să se rusineze pentru că au obtinut o diplomă de licentă. S-a introdus prezumtia de fraudă, de sarlatanie. Toti absolventii USH sunt prezumati a fi vinovati, a fi infractori, a fi mituitori. Generalizarea fortată este o fraudă logică. O inductie fără fundament. Ecaterina Andronescu ar trebui să fie preocupată de reconstructia învătământului, nu de prigonirea absolventilor anumitor institutii de învătământ superior. A uitat umilinta suferită într-un scandal anterior cu Universitatea Româno-Americană? Se pare că are memorie scurtă, altfel nu ar fi recidivat.