Realitatea întrece previziunile orwelliene si kafkiene. Tot ce se prezintă în mass-media are o singură destinatie: hrană pentru vulg. Asmutirea unei haite contra alteia. O ordinară înregimentare mentală. Se spune că profesorii muncesc putin, 18 ore pe săptămână. Nimeni nu face distinctia între norma didactică de predare si norma didactică efectivă. Nimeni nu ia în calcul pregătirea lectiilor, corectarea testelor, a tezelor, cursurile de perfectionare, examenele de grad. Profesorii si medicii sustin toată viata examene. Si au cele mai mici salarii. Importanta muncii lor se vede doar când apare colapsul în sistem. Motiv pentru care toti se tem de o grevă în învătământ si în sistemul sanitar.
Când se anuntă o grevă a medicilor, televiziunile se întrec în a prezenta culpe medicale. Fără a spune că medicii operează în condițiile secolului al XIX-lea. Când se anuntă o grevă a profesorilor, televiziunile se întrec în a prezenta profesori care nu corespund cerintelor mahalagioaicelor. Fără a spune că profesorii stau cu creta în nas, cu silicoza în plămâni, cu pantofii lipiti cu Superglue, cu pantalonii cârpiti si cu ochii pe calendar, asteptând ziua de salariu. Salariu care ajunge, cel mult, două săptămâni, cu multă parcimonie. Si fără a spune că a fi învătător e cel mai mare calvar. ”Doamna, vreau să fac pipi! Doamna, fac caca! Doamna, am scăpat un pârt!” Asta e viata imposibilă a unui învătător. Asemenea replici sunt la ordinea zilei într-o scoală. Câti ar rezista? Din fericire sunt profesor, nu învătător, altfel as fi vorbit, de unul singur, pe stradă, după cel mult o lună.
Si mai apare o slinoasă, presedintele comitetului national al părintilor, cu una, cel mult două clase mai mult ca trenul, zarzavagioaică după cum se exprimă, care pretinde să-i evalueze pe profesori. O tarabagioaică sau o măturătoare care a auzit că există o institutie numită universitate, fără a fi văzut vreuna nici măcar prin geamul unsuros si plin de scuipat al trenului sau al tramvaiului. Am ascultat-o siderat la emisiunea lui Mihai Tatulici. Părea că se pricepe la orice. Dacă dispune de un arsenal impresionant de competentă, de ce mai are nevoie de profesori? În primul rând, pentru că nu ar mai avea timp liber să-si bârfească vecinii si să le scaneze plasele când vin de la cumpărături. În al doilea rând, îi e teamă că, educându-si singură odraslele, vor iesi idioti, ca ea.
Profesorul este bun nu numai pentru că educă. Ci si pentru că este un baby-sitter. De ce sunt asmutiti părintii contra profesorilor? Pentru că părintii îsi dau seama, după 2-3 zile, că i-au învătat pe copiii lor tot ce stiau. Si se simt complexati. Cum să fie o bârfitoare de profesie inferioară unui intelectual? Cine n-a văzut cât de satisfăcut se simte părintele alcoolic si analfabet dând buzna peste profesor si injurându-l în fata clasei? Pardon, asta nu arată nici iRealitatea TV, nici Antena 3, nici Moise Guran, care vrea manifestatii de protest de 1 Mai, când nu e niciun ministru în Bucuresti. Si părintii se mai trezesc si cu copiii pe cap. Pe când, trimitându-i la scoală, scapă câteva ore bune de ei. De ce să nu desfiintăm învătământul institutionalizat si să nu avem, peste un deceniu, o idiocratie?
Când se produce o grevă în Educatie, se spune că elevul este prins la mijloc. Dar când are loc o grevă în Sănătate, la mijloc nu e pacientul? Când are loc o grevă în Transporturi, la mijloc nu e călătorul? Când are loc o grevă a functionarilor publici, la mijloc nu e contribuabilul? Sau pacientul, călătorul si contribuabilul nu sunt oameni?
În vremurile noastre glorioase s-a dat nas imbecilului, inferior ca intelect si animal în privinta comportamentului, să denigreze studiile. Orice tembel se simte satisfăcut când se uită de sus la un intelectual sărac, onest, care nu fură si nu face afaceri murdare. Este un început al Revolutiei Culturale maoiste. Linsati intelectualii, spânzurati profesorii, ardeti cărtile!!! Poate asa veti avea orgasme repetate.
4 Comentarii
mai 11, 2009 la 11:32
Sa nu uitam ca replica cu elevii prinsi la mijloc a iesit, ca o pasarica, si din gura altora (care, teoretic,ar fi trebuit sa stie sa spuna altceva sau macar sa s-o spuna altfel…)
mai 11, 2009 la 11:33
“replica cu” – de, nimic nu e intamplator…
mai 11, 2009 la 21:29
Păsărica nemernică si neostenită, care iese din cuib exact când nu trebuie, a pornit chiar de la reprezentantii nostri. S-ar putea să mă însel, desi e putin probabil…
septembrie 13, 2009 la 23:15
Nicio legatura cu comentariul acesta la care am adaugat mesajul meu, dar nu stiu cum altfel as putea posta un comentariu fara a ma “agata” de un altul postat anterior. Scuze!
„Opriti placerea la domnu!” este volumul memorialistic cuprinzand peste 400 de pagini, volum pe care l-am scris ca urmare a experientei personale acumulate in patrarul de veac jurnalistic. 18 ani (1967 – 1985) am fost reporter al Radioteleviziunii Romane realizand, printre altele, in exclusivitate, ultimii doi ani de existenta a emisiunii „Reflector”. Dupa obtinerea azilului politic in S.U.A. mi-am continuat activitatea gazetareasca fiind colaborator al Vocii Americii si infiintand revista saptamanala „Clipa”. Felii din viata culiselor Radioteleviziunii alcatuiesc grosul acestui volum. Sunt si alte amintiri, dar si un capitol substantial de analiza a prestatiilor actualelor „vedete” (circa 30) ale audiovizualului mioritic.
Fragmente din aceasta carte se pot citi la:
http://lectura.bibliotecadigitala.ro/?p=180
http://www.romanianyellowpages.com/newspapers.html
Cartulia in integralitatea ei sta la dispozitia doritorilor atunci cand click pe primul link.
Sfantul Google mi-a oferit adresele de bloguri ale unora dintre aceste personalitati si imi ingadui sa postez pe fiecare dintre ele fragmentele care-i privesc pe respectivii. Deloc magulitoare, unele dintre aceste opinii, au scopul tragerii de maneca a impricinatilor, care au astfel prilejul fie sa-si etaleze fie narcisismul imun la critica sau, fie, dimpotriva, sa le bage la cap si sa incerce sa-si corijeze prezentele. 18 ani de meserie imi confera o oarescare credibilitate ca analizele „sine ira et studio” au un background profesionist.
Gură de aur
…limbaj pe înţelesul tuturor.
Numele acestui premiu se datorează unui nevinovat joc de cuvinte: gură – Guran. Aşadar, dl Moise Guran este singurul care-l poate obţine, dar nu numai din raţiuni jucăuşe, să le spunem aşa ci şi, mai ales, pentru felul în care reuşeşte să abordeze un domeniu arid prin definiţie, într-un limbaj pe înţelesul tuturor. Dacă ar fi fost numai limbajul şi tot ar fi meritat pe deplin distincţia cu pricina. Dar, ceea ce este, cel puţin, la fel de important, dl Guran selectează din bogata paleta economică subiecte care, în marea lor majoritate, se referă la interesul direct al omului de pe stradă. Nu cred că vârsta i-a dat prilejul domnului Guran să vizioneze emisiunile redacţiei unde semnam condica de prezenţă, aşadar este cel puţin hazardat să afirm că domnia sa ar fi un succesor al conceptului care a guvernat munca noastră. Probabil că a „descoperit” de unul singur această cale.
Sincer să fiu, nu urmăresc emisiunile economice decât sporadic şi fragmentar. Din cînd în când, mai arunc un ochi şi la emisiunile fostului meu coleg de secţie, Sorin Burtea, printre puţinii „dinozauri” din generaţia mea, rămaşi pe baricade. Cuvinte bune şi despre acestea.
Valentin Verzeanu