Ticălosie globalizată

Un peisaj care va rămâne doar o amintire – Rosia Montană

<”Muntii nostri aur poartă…”/ Însă, fir-ar ea de soartă,/ Că îl poartă, vrei – nu vrei,/ Când spre rusi, când spre yankei!> (Sorin Olariu)

Obstinatia guvernantilor de a dona aurul din Muntii Apuseni se amplifică cu o furie greu de imaginat. Campania obositoare privind presupusele beneficii obtinute din generoasa donatie făcută de guvernul României lui George Soros (cel care controlează corporatia Gabriel Resourses Ltd) atinge pragul supraliminal. Se poate minti si prin omisiune. Cea mai mare farsă este cifra de peste 4 miliarde $, vândută mediatic prostimii, atât timp cât nu se spune cât câstigă corporatia canadiană din exploatarea intensivă, până la secătuire, a aurului românesc.

Ce nu au reusit Habsburgii reuseste propriul nostru guvern. Dacă aurul ar fi exploatat de români, profitul anual s-ar situa în jurul sumei de 20 – 23 de miliarde $. Însă ”onestii” si ”patriotii” de la conducere preferă să se împrumute de la Fondul Monetar International, în timp ce aurul si profiturile provenite din exploatarea lui se scurg în conturile unei corporatii criminale, iar mita uriasă în buzunarele lor. În curând vorba ”muntii nostri aur poartă” va deveni desuetă, dar noi tot vom continua să cersim din poartă-n poartă. 

Nu am auzit, în toată campania electorală pentru alegerile europarlamentare, pozitia niciunui candidat privind amplul proiect de jaf pe cale de a se desfăsura în Muntii Apuseni, atât de dragi lui Avram Iancu. Cine este de acord si cine este împotrivă? Dacă vreun candidat este împotriva proiectului, cum va reactiona pentru împiedicarea materializării lui? Sau proiectul Rosia Montană este un subiect tabu?

Politicienii care îi acuză pe cei ostili proiectului ca fiind adepti ai teoriei ”paranoice” a conspiratiei sunt fie ticălosi, fie direct interesati să încaseze comisioane grase, fie inconstienti. Primele două variante sunt cele mai plauzibile. Dacă ziaristii constienti, organizatii bine intentionate si cetăteni cu spirit civic sunt ridiculizati, iar ideile lor aruncate în derizoriu de către politicieni verosi si puhavi, cărora le sclipesc ochii la vederea bancnotelor verzi, poate că raportul întocmit de respectabilul academician clujean Ionel Haiduc, de profesie chimist (presedinte al celui mai înalt for stiintific românesc, Academia Română), va căpăta greutate si nu va mai fi bagatelizat.

Raportul academicianului Haiduc a fost redactat în anul 2006 si ignorat în mod voit! Merită amintit că firma Gabriel Resourses Ltd a fost alungată din America Latină după ce a poluat si distrus masiv mediul si a subrezit sănătatea populatiei cu cianurile folosite în procesul obtinerii aurului.

PROIECTUL ROSIA MONTANA INTRE RISCURI SI BENEFICII

O initiativa de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur si argint din Muntii Apuseni, initiat de compania Rosia Montana Gold Corporation (in continuare RMGC), trebuie analizata cu obiectivitate, de specialisti competenti si dezinteresati, prin prisma raportului dintre riscuri si beneficii. Concluziile unei asemenea analize, prevazute in teoria si practica managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de autoritatile carora le revine responsabilitatea de a aproba si supraveghea realizarea proiectului, pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza.

Principalul argument in favoarea proiectului este acela ca punerea sa in aplicare ar crea locuri de munca intr-o zona defavorizata si ca ar imbunatati nivelul de viata al populatiei, prin calificare in noi meserii, etc. Acceptand ideea ca orice investitie majora in zona este benefica si necesara, trebuiesc analizate riscurile implicate si trebuie cantarit fara idei preconcepute, daca aceste beneficii sunt justificate de consecintele si efectele colaterale negative previzibile.

Scurta descriere a proiectului

Conform datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formata prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) si actionari minoritari (0,7 % din actiuni). Firma a obtinut o concesiune pentru o suprafata de 4282 ha, in zona Rosia Montana, situata la 80 km de Alba Iulia si 85 km de Deva. Proiectul prevede inchiderea actualei exploatari miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de munca) si organizarea celei mai mari exploatari aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantitati de aproximativ 300 tone de aur si 1600 tone de argint, prin metoda excavarilor la suprafata, in patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care insemna extragerea unei cantitati de peste 220 milioane tone de minereu.  Roca sterila va fi depozitata in doua halde (Cetate, 66 hectare si Carnic, 70 ha). Namolul epuizat, rezultat in procesul tehnologic dupa extractia aurului si argintului, va fi acumulat intr-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone si o suprafata estimata la ca. 100 hectare (600 ha dupa alte surse), in spatele unui baraj inalt de 180 metri, construit din roca sterila.

Beneficiile previzibile

Pentru firma RMGC: In calitatea de actionar majoritar, dupa numarul de actiuni, firma RMGC va obtine 80% din profit. Proiectul fiind realizat intr-o zona declarata defavorizata, firma RMGC beneficiaza de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani si reduceri la taxele vamale, astfel ca va exporta aurul si argintul extras, practic la pretul de cost.

Pentru populatia din zona:  Proiectul creaza un numar de locuri de munca intr-o zona deficitara: 200-550 (unele cu caracter sezonier) in faza de preconstructie (1996-2003), 2000 in faza de constructie (2003-2005) si 500 in faza operationala (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindca locurile de munca sunt totusi in numar mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage si o populatie venita din alte zone, fie in cautarea unui loc de munca, fie ca urmare a nevoii de personal calificat si specializat care nu este disponibil in zona. Alte avantaje preconizate de proiect prevad posibilitati de calificare profesionala a populatiei din zona si venituri din impozitele locale platite de populatie.

Pentru Statul Roman: Statul Roman beneficiaza de redevente de exploatare in valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o suma neinsemnata in comparatie cu profitul firmei. Veniturile obtinute de Statul Roman, afectate de scutirea de un impozit si taxe vamale a firmei, inseamna un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite incasate de stat sunt cele pe salariile lucratorilor.

In concluzie, daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neidoielnice, rezulta ca beneficiile in favoarea Statului Roman si ale comunitatii din zona sunt minime, nesigure si discutabile.

Riscurile proiectului

Aspecte economice si sociale: Se preconizeaza exploatarea aurului si argintului din zona intr-o perioada de 17 ani. Inseamna ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului zona ar ramane din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri (si cu un mediu grav afectat), problema sociala neavind o rezolvare durabila, pe termen lung. Gravitatea  somajului va fi amplificata de prezenta in zona a unei populatii venite si stabilite aici intre timp.

Proiectul afecteaza 38% din suprafata comunei Rosia Montana si aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc stramutate, precum si demolarea a 740 case si cateva biserici cu cimitirele lor. Operatiunea a starnit o puternica reactie negativa si nemultumirea a numerosi localnici, chiar daca un numar insemnat au acceptat ofertele atragatoare de compensare financiara din partea firmei.

Aspecte juridice: Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislatia europeana. Romania este obligata la respectarea unor aspecte ale legislatiei UE si adoptarea integrala a acestei legislatii. Un studiu intocmit de experti juristi (Prof. Dr. P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universitatii din Viena, Austria, intitulat “Compatibilitatea proiectului minier Rosia Montana din Romania cu principiile si normele Uniunii Europene si legislatia Comunitatii Europene” se incheie cu urmatoarele concluzii:

1. Metoda aplicata in cursul elaborarii proiectului minier Rosia Montana incalca Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie 1985 si Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.

2. Metoda de separare a aurului cu cianura incalca Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protectia apelor subterane (freatice).

3. Masurile de stramutare si relocare impusa, pe care autoritatile romane intentioneaza sa le ia impotriva locuitorilor zonei miniere care refuza sa-si cedeze proprietatile, incalca Art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu pentru Romania. Persoanele ale caror drepturi fundamentale au fost atinse au in prezent posibilitatea sa-si apere drepturile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai mentioneaza ca situatia in care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) detine 80 % iar partenerul roman doar 20 % din actiunile Companiei Rosia Montana Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public in beneficiul economic al tarii” (care ar justifica unele masuri de stramutare) si este neobisnuita in practica internationala a valorificarii bogatiilor subsolului, precizand ca in industria petrolifera, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % in favoarea tarii gazda. In felul acesta se incalca si criteriul prevazut in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Proiectul incalca de asemenea Conventia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii in exploatarile miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Concluzia generala a studiului este ca proiectul nu corespunde criteriilor  prevazute in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si contrazice nu numai legislatia de mediu a Uniunii Europene/Comunitatii Europene ci si principiile de baza si standardele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in care Statul Roman (si nu firma RMGC !) va fi parte si va trebui sa suporte consecintele unor sentinte nefavorabile, in cazul in care se va constata ca au fost lezate grav drepturile unor persoane prin stramutarea fortata sau alte masuri legislative.

Aspecte tehnologice: Tehnologia folosita se bazeaza pe extragerea aurului prin tratarea minereului macinat cu solutie de cianura de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extractia aurului din minereu cu cianura pericliteaza in mod serios mediul ambiant si experienta dezastrului de la Baia Mare este releveanta. Accidente similare (ca. 30 numai dupa 1990 !) au avut loc si in alte tari unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut loc in U.S.A. (1993 si 1998), Guyana (1995), Asutralia (1995), Filipine (1999), dar in zone mai putin populate si deci cu efecte mai putin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defectiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte si 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta ca asemenea accidente nu se pot repeta, iar odata produs pedepsirea vinovatilor nu mai serveste la nimic. Mai trebuie adaugat ca cianura nu este singurul pericol; namolurile si apele rezultate din procesul tehnologic prezinta riscuri de poluare grava si prin continutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decat cianura si care nu pot fi neutralizate !  De altfel nici produsii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecsi metalo-cianici) – desi mai putin toxici – nu sunt lipsiti de efecte negative, in cantitatile mari acumulate in lacul de decantare. Proprietatile acestora (toxicitatea, timpul de rezidenta si efectele lor biologice) sunt inca putin cunoscute si este necesara prudenta si din acest punct de vedere. Tehnologia preconizata in proiect pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de sulf (in rezervoare amplasate in aer liber!) introduce si ea un potential agent poluant  suplimentar. Pentru a evita orice suspiciuni, operatiunea de la Rosia Montana ar trebui supusa analizei de catre “Institutul International de Management al Cianurii” (International Cyanide Management Institute) care administreaza “Codul pentru fabricarea, transportul si folosirea cianurii in productia aurului”. Companiile care adopta acest cod se supun unui audit din partea unui comitet independent, pentru certificarea respectarii cerintelor impuse de Cod. Proiectul RMGC nu mentioneaza o asemenea certificare, desi afirma ca “va fi elaborat un plan privind managementul cianurii”, plan care ar trebui deja sa existe!.

Trebuie adaugat ca la ora actuala se fac cercetari in diverse tari pentru inlocuirea cianurii in procesul de extragere a aurului. De aceea consideram ca noile exploatari ar putea fi amanate pana cand aceste tehnologii fara cianura vor deveni aplicabile la scara industriala.

Aspecte ecologice si referitoare la conservarea mediului natural: Exploatarea la suprafata (in cariera deschisa) produce o degradare semnificativa a mediului natural, in fapt o adevarata mutilare a peisajului, lasand in urma cratere imense si masive depozite de material steril, dupa cum se poate vedea in cariera deschisa din imediata vecinatate, la Rosia Poieni !). Poluarea aerului, apelor si solului din zona, produsa de mijloacele tehnice de exploatare la suprafata (prin decopertare) si de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantitati uriase de minereu si material steril nu poate fi ignorata. Distrugerea peisajului caracteristic Muntilor Apuseni anuleaza potentialul turistic si elimina perspectiva unei valorificari durabile a zonei concepute pe aceasta baza, pe o raza mare, nu numai la Rosia Montana. O zona poluata nu va atrage nici investitii de alta natura.

Exploziile folosie in tehnologia de decopertare prin “puscare” (de cinci ori pe saptamana) prezinta riscul unor vibratii si unde seismice care pot avea efecte negative in imediata vecinatate a exploatarii, riscand slabirea si prabusirea unor constructii si a unor galerii miniere vechi.

Reprezinta riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrarile in subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) in timpul verii mai ales sub influenta unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor localitati populate (Campeni, Abrud).

Proiectul promite reducerea concentratiei de cianura la 1 parte pe million in apele evacuate in lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atat de mici sunt considerabile si nu este sigur ca aceasta conditie va fi indeplinita.

Aspecte stiintifice istorico-arheologice: Zona vizata in proiect contine vestigii arheologice de mare interes stiintific, de valoare inestimabila, cu caracter de unicat in Europa si poate in lume, asa cum au relevat studiile partiale intreprinse de cercetatorii arheologi din Romania si Franta, ca urmare a obligatiilor legale, finantate chiar de firma RMGC pentru obtinerea “descarcarii arheologice”. Este necesara extinderea acestor cercetari de la suprafata restransa cercetata (doar 4 hectare!) la toata suprafata vizata (cel putin 100 hectare), ceea ce necesita mai mult timp. Exploatarea zacamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabila a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat si ar anula posibilitatea constituirii in viitor a unei zone de turism cultural, o solutie economica durabila pe termen lung. Nu este o noutate faptul ca multe tari care stiu sa le aprecieze valoarea, au facut din vestigiile lor arheologice puncte de atractie cultural-turistica, aducatoare de venituri permanente pentru populatia din zona (Egipt, Mexic, Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crima culturala.

Aspecte politice: Autoritatile chemate sa aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemultumire a unei parti insemnate a populatiei din zona, protestele si opiniile exprimate de Academia Romana, alte foruri si institutii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucuresti), societatea civila prin diverse organizatii neguvernamentale, personalitati publice, peste 1000 de oameni de stiinta din tara si strainatate, membri ai unor institutii cu mare autoritate stiintifica  (printre care Ínstitut de France si Consiliul International pentru Monumente si Situri – ICOMOS), opinii exprimate in manifestari publice, declaratii, interventii in mijloacele de mass-media sau direct la autoritati. Nu pot fi ignorate nici exigentele legislatiei Uniunii Europene.

Orice act de autoritate care ignora aceste opinii, va starni o stare de agitatie in randul populatiei si va afecta negativ imaginea autoritatilor si a tarii – facand o paralela neplacuta cu situatii care au avut loc in perioada dictaturii (demolari de case, biserici, stramutarea fortata a populatiei, etc.). O administratie de stat care aproba proiectul isi asuma o grea raspundere!

Solutii alternative: O solutie alternativa trebuie sa rezolve pe termen lung problema somajului si saraciei din zona. O asemenea solutie trebuie sa se bazeze pe resursele regenerabile ale zonei, pe turism cultural in care bogatia arheologica a zonei poate constitui un punct de atractie real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protectia UNESCO (lucru realizabil!) ar mari atractivitatea turistica si ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetarilor arheologice.

Statul Roman sau investitorii din tara ar trebui sa promoveze in zona investitii cu efect permanent sau pe termen lung. Desigur pentru aceasta este necesar un studiu bine fundamentat stiintific si un program bine gandit si coordonat (fie la nivel guvernamental, fie de un consortiu privat cu putere financiara). Pana la punerea lui in aplicare, exploatarile miniere actuale ar putea continua la o scara si intr-un mod care sa nu distruga mediul inconjurator, vestigiile arheologice unicat si potentialul turistic al zonei.

CONCLUZIE GENERALA: Cantarind beneficiile potentiale si riscurile implicate in proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana rezulta ca in forma actuala proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public in beneficiul economic al tarii” iar beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie abandonata inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile.

Acad. Ionel Haiduc

Concert si politică la Deva

Acum un an, Zilele Devei s-au desfăsurat în plină campanie electorală pentru alegerile locale. Atractia sărbătorii a fost formatia Smokie, al cărei nume a fost mutilat de primarul care a pronuntat cu multă gratie elefantină ”Smuki”.

Ieri, în plină campanie electorală pentru europarlamentare, formatia Boney M a sustinut un concert în aceeasi parcare a hypermarketului Real.

Spre deosebire de anul trecut, vremea a fost acceptabilă. Aglomeratie, populatie de culoare întolită exotic, pirande care păreau îmbrăcate cu toată garderoba si de pe care curgeau valuri de fuste, tuciurii care măsurau cu priviri hulpave buzunarele, neobositele coloane de fum înecăcios, provenite de la grătarele pe care sfârâiau nelipsitii mici, iz de bere la butoi, eternele kitschuri multicolore însirate pe tarabe si având preturi de ouă Fabergé.

Asumându-si rolul de entertainer, primarul – semănând izbitor cu râtanul Napoleon din ”Ferma animalelor” – a grohăit pe scenă un discurs elucubrant, din care abia au putut fi reconstituite logic si gramatical câteva fraze. Care l-au împroscat cu un ridicol greu de descris. Bunăoară, maniacul sensurilor giratorii si fost aspirant la portofoliul transporturilor s-a prezentat pe sine ca un edil genial, de la care toti primarii ar avea de învătat. (Dacă toti primarii ar prelua modelul Devei, am avea o tară cu câte un sens giratoriu pe cap de locuitor.)

Spre sfârsitul interventiei sale am remarcat o constructie gramaticală prolixă, dar originală, marca Mircia Muntean, despre secetă si guvern. Am crezut că urmează un concert de paparude, nu al formatiei Boney M.

Un mic detasament gălăgios, plasat în fata scenei, aplauda destul de anemic orice pauză din interventia primarului devean. Probabil erau lipitorii de afise PNL-iste, lăudacii si aplaudacii de serviciu. Apoi, Mircia l-a invitat pe scenă pe ”viitorul presedinte al României”, cu o voce tunătoare, care i-a făcut gusa multiplă să tremure.

Discursul politic al lui Crin Antonescu, desi net superior discursului celui căruia îi place să se autointituleze ”Primarul 4×4” – cu toate că, mai degrabă, i s-ar potrivi ”Primarul SUV”, având în vedere dimensiunile sale porcine – a contrastat puternic cu atmosfera din parcare, refractară politicii. Cel putin în acele momente, când toti asteptau cu nerăbdare concertul. Meritul presedintelui PNL este că, simtind pulsul multimii, si-a scurtat discursul.

Fată de concertul de acum un an, sonorizarea a fost mult mai bună. Pe scenă, alături de formatia jamaicană, au dansat componentele lotului de gimnastică, minunatele fete antrenate de Nicolae Forminte. Formatia Boney M a cântat seria de hituri care i-a purtat celebritatea prin toată lumea. Reveniti de două ori pe scenă, membrii formatiei au antrenat atmosfera peste o oră si un sfert.

Ca si în cazul formatiei Smokie, am rămas la concluzia că e preferabil să te retragi în plină glorie decât să ajungi la nivelul degradant al sustinerii unui concert într-o parcare, ”într-un nu-stiu-care sat, sub un nu-stiu-care pat”…

Terorism de stat si terorism bancar

Terorismul de stat se manifestă prin supraveghere, înregistrare si control, prin mentinerea deliberată în sărăcie si ignorantă a populatiei. Prin adoptarea unor legi din ce în ce mai restrictive, îndreptate împotriva drepturilor fundamentale, îndeosebi a dreptului la viată. A înfometa si a sărăci o tară înseamnă a atenta la existenta ei fizică. Supravegherea înseamnă frică. Iar un guvern care se teme de cetătenii care l-au legitimat prin vot este un guvern falimentar.

Guvernul s-a închinat Fondului Monetar International. În fapt, Umil Boc si ranchiunosul său stăpân au ipotecat tara. O ipotecă grea pentru plătitorul de taxe si impozite. Primele miliarde au intrat în conturile Băncii Nationale, o institutie ipocrită, care finantează pierderile frauduloase ale consortiilor bancare internationale. Statul preia datoria privată a băncilor – o datorie provenită din furt si înselăciune – si o socializează. Băncile sunt despăgubite pentru politica lor defectuoasă. Mai corect ar fi: pentru cupiditate. Au acordat cu generozitate credite, aproape fără conditii, cu o rată a dobânzii ridicol de mică, dar… variabilă. După ce naivii au muscat momeala, dobânda a evoluat cu ticalosie cămătărească. Iar debitorii au intrat în incapacitate de plată.

Băncile transferă banii primiti sub formă de ajutor, de cadou din partea unui guvern. Banii care ar trebui să acopere deficitele interne ale filialelor bancare sunt trimisi băncii-mamă, aflată aiurea. Pentru că banca-mamă nu se va sinucide, ci îsi va sugruma copiii bastarzi, ca să-si salveze propria piele. Si va rămâne cu banii, iar populatia cu o datorie exorbitantă, pe care încearcă în van să si-o explice. Si pe care sunt obligati să o plătească.

Băncile primesc ajutoare colosale de la guvern, apoi obtin profit din creditare. Adică din dobânzile exagerate, necontrolate de nicio reglementare. Decalajul dintre dobânda activă si cea pasivă se agravează în favoarea bancherilor. Paradoxal, din banii primiti ca ajutor, băncile creditează chiar guvernul care le-a făcut cadoul financiar. Dar dacă de sumele uriase, înrobitoare nu beneficiază publicul, datoria mai este, oare, publică? Datoria contractată de guverne este folosită pentru a îmbogăti magnatii financiari, ai petrolului, ai imobiliarelor. Imensa hemoragie de capital adânceste recesiunea.

Îsi mai aminteste cineva de acuzatiile din rechizitoriul prezentat la procesul lui Nicolae Ceausescu? O frază se referea la exterminarea fizică a populatiei prin înfometare, din ambitia de a plăti anticipat o datorie externă care a permis construirea monstruosului edificiu denumit Casa Poporului.

Gripa imaginară sau: Si porcul zboară, nu-i asa?

Principalele posturi de stiri, iRealitatea TV si Antena 3, anuntă panicate un caz de gripă porcină în Bucuresti. Apoi, după o succesiune de transmisiuni în direct de la un spital, în plin delir verbal, se află că sunt trei cazuri: o femeie si cei doi copii ai săi. Ore în sir se speculează asupra iminentei pandemii. Apocalipsa rânjeste si în România. Isterie la cele mai înalte cote! Patru ore de plictiseală ”televizuală”, patru ore în compania unor reporteri si prezentatori agramati, graseiati si bâlbâiti, patru ore în compania unor invitati care vorbesc doar de dragul de a se auzi vorbind.

După scurgerea a patru ore obositoare, se anuntă că pacientii au fost externati. Alarmă falsă! – ar fi trebuit să titreze televiziunile. Ambele posturi de televiziune au preferat să întretină panica. Si au aberat cu voiosie: forma de gripa este usoară, iar pacienta, împreună cu cei doi copii, a părăsit spitalul pe propria răspundere. Orice idiot stie că un pacient care prezintă risc de contagiune este izolat. Pus în carantină. Deci, unde este gripa porcină? Probabil s-a dus să găsească aviara care a existat doar în capul lui Flutur…

Psihoza gripei porcine se va agrava, cu ajutorul presei. Orice guturai va deveni suspect. Orice alergie la polen sau la praf va deveni suspectă.  Nu mai există simtul măsurii. 

Si uite-asa, din plăcerea masochistă de a ne îngreuna situatia, ne sabotăm si bruma de turism pe care o mai aveam. Ne subminăm exporturile – si asa destul de timide – de carne si preparate din carne. Oare goana după audientă a suprimat orice normă de etică profesională? Inventăm o gripă numai pentru a arăta Europei capacitatea de reactie rapidă a autoritătilor de la Bucuresti?

Uromânul plesuv

Alegerile europarlamentare par a fi exilate într-un con de umbră. Sunt devalorizate în mod voit. Nu interesează proiectele românesti în Europa, nu interesează contributiile valoroase ale Corinei Cretu, ale lui Adrian Severin etc. Nu mai interesează porcăriile infecte de coduri, care elimină tabu-ul multimilenar (nu crestin) al incestului, care-mi cer să măsor calibrul pistolului sau lungimea lamei cutitului ca să-i ripostez proportional atacatorului etc. Nu mai interesează impozitul forfetar, aruncat la cosul de gunoi de francezi si recuperat de semianalfabetul si anti-economistul Gheorghe Pogea, nu mai interesează haosul programat din învătământ. Aberatii peste aberatii, adoptate pe banii nostri si împotriva noastră.

În schimb, o frază a Mârlanului Suprem formează un tsunami mediatic. Candidează sau nu candidează? (Va candida, iubeste puterea mai mult decât propria sa viată.). Un prost aruncă o piatră în fântână si înteleptii sar să o scoată. În filmul ”The Last Emperor”, realismul lui Bertolucci se întrece pe sine, respingând orice falsificare sau denaturare: echipa de medici din Orasul Interzis mirosea si studia atent excrementele monarhului-copil. Apoi se lua decizia cât orez si câtă carne să cuprindă meniul împăratului. Scena este genială si ilustrează ridicolul dezgustător din sferele înalte ale puterii. Presa românească îi face, poate involuntar, servicii imense aspirantului la al doilea mandat, disecând fiecare râgâit prezidential.

Dictatorul de carnaval de la Cotroceni ar trebui ignorat. A transformat europarlamentarele în uroparlamentare. Vocatia lui e urinarea pe orice. Inclusiv pe români, tigani împutiti, găozari, caraghiosi - după cum elevat si demn s-a exprimat deseori. Neglijând propria sa activitate de smenar contrabandist în portul Constanta. Si cea ulterioară de Terminator al flotei comerciale a României si de încasator de comisioane uriase, în calitate de ministru al transporturilor. Singura lui satisfactie este cea de a se vedea băgat în seamă. Indiferent în ce mod. Embargoul mediatic este singura modalitate de a-l ajuta să reintre în anonimatul pe care-l merită.

Bazac, bazaconii…

Ministrul Ferrari spune lucruri trăsnite. N-ar fi o tragedie dacă n-ar crede în ele și dacă n-ar avea intentia de a le pune în practică. Vrea ca directorii de spitale să fie ingineri. Cu vagi cursuri sanitare. Ingineri scosi pe bandă rulantă în vremea Ciuruitului de la Târgoviste. Ingineri care au beneficiat de un statut aparte în vremea comunismului. Am găsit, zilele trecute, o definiție ”metaforică” a psihologilor, sintagmă comunistă de un cretinism ireductibil: ”ingineri ai sufletelor”… În vremurile hulite ale societătii socialiste multilateral dezvoltate, se practica un reductionism înfiorător: inginerii erau supraoameni, lor li se cuvenea totul. Totul gravita în jurul inginerilor. Inginerii au fost plantati la conducerea liceelor. Inginerii erau inspectori generali ai inspectoratelor scolare judetene. Inginerii erau ziaristi (ca si acum). Decizia PCR si a Bâlbâitului Suprem a fost malefică. Invazia inginerilor în învătământul preuniversitar a avut efecte catastrofale. Inginerii esuati în învătământ au distrus cultura autentică si au înlocuit-o cu asa-numita cultură tehnică. Învătământul a înghitit, la presiunile partidului, toti inginerii care erau bătaia de joc a muncitorilor simpli. Cine nu era bun pe santier, era trimis în învătământ. Asa a început deriva Educatiei. O piulită era mai importantă decât o poezie semnată de Lucian Blaga. Un ciocan era mai important decât toată dramaturgia lui Caragiale.

Au revenit vremurile în care omul nepotrivit este asezat exact acolo unde nu-i este locul si poate da măsura incompetentei sale. Poate că ar trebui să înlocuim profesorul cu un sculer-matriter, chirurgul cu un fierar-betonist, economistul cu un zidar-samotor (primul pas a fost făcut cu metalurgistul Pogea la Finante), astronomul cu un ghicitor în stele, chimistul cu un alchimist… 

De ce Radu Duda?

Figuri prăfuite si expirate, saltimbanci si revansarzi, fără viziune si diletanti, inconstanti si oportunisti, oamenii propriului interes, aroganti si grobieni: cuvinte care descriu cel putin 90% dintre politicienii care se zbat să fie remarcati si votati. Radu Duda face notă discordantă. Nu se confundă cu gloata politică din niciun punct de vedere. A fost ridiculizat si ponegrit. A fost târât prin mocirla dâmboviteană, direct sau prin recul, atunci când a fost vizată, in corpore, fosta familie regală a României. Candidatul Radu Duda are un discurs puternic intelectualizat, decent si riguros. Este un rival care poate răsturna situatia de pe tabla de sah. Nu a recurs la atacuri josnice si primitive. Desi nu a crescut in chingile protocolului strict al caselor regale, are o prestantă de invidiat si o atitudine demnă. Superioară, fără a fi arogantă si dispretuitoare.

În sondajele de opinie, al căror rol este prin excelentă manipulator, este creditat cu 5-7 procente. Scorul mic acordat de sondaje este cel de a influenta alegătorul, care gândeste: ”L-as vota, dar nu are sanse. De ce să-mi stric inutil votul? Mai bine votez cu X sau cu Y.” Este logica alegătorului miop. Dacă toti cei care l-ar vota din convingere pe Radu Duda, chiar fiind convinsi că preferatul lor nu are sanse, atunci i-ar acorda realmente o sansă. Si, implicit, si-ar acorda lor o sansă. Sansa de a scăpa de pleava si de mizeria din politica mioritică.

Desfiintati Educatia!

Realitatea întrece previziunile orwelliene si kafkiene. Tot ce se prezintă în mass-media are o singură destinatie: hrană pentru vulg. Asmutirea unei haite contra alteia. O ordinară înregimentare mentală. Se spune că profesorii muncesc putin, 18 ore pe săptămână. Nimeni nu face distinctia între norma didactică de predare si norma didactică efectivă. Nimeni nu ia în calcul pregătirea lectiilor, corectarea testelor, a tezelor, cursurile de perfectionare, examenele de grad. Profesorii si medicii sustin toată viata examene. Si au cele mai mici salarii. Importanta muncii lor se vede doar când apare colapsul în sistem. Motiv pentru care toti se tem de o grevă în învătământ si în sistemul sanitar.

Când se anuntă o grevă a medicilor, televiziunile se întrec în a prezenta culpe medicale. Fără a spune că medicii operează în condițiile secolului al XIX-lea. Când se anuntă o grevă a profesorilor, televiziunile se întrec în a prezenta profesori care nu corespund cerintelor mahalagioaicelor. Fără a spune că profesorii stau cu creta în nas, cu silicoza în plămâni, cu pantofii lipiti cu Superglue, cu pantalonii cârpiti si cu ochii pe calendar, asteptând ziua de salariu. Salariu care ajunge, cel mult, două săptămâni, cu multă parcimonie. Si fără a spune că a fi învătător e cel mai mare calvar. ”Doamna, vreau să fac pipi! Doamna, fac caca! Doamna, am scăpat un pârt!” Asta e viata imposibilă a unui învătător. Asemenea replici sunt la ordinea zilei într-o scoală. Câti ar rezista? Din fericire sunt profesor, nu învătător, altfel as fi vorbit, de unul singur, pe stradă, după cel mult o lună.

Si mai apare o slinoasă, presedintele comitetului national al părintilor, cu una, cel mult două clase mai mult ca trenul, zarzavagioaică după cum se exprimă, care pretinde să-i evalueze pe profesori. O tarabagioaică sau o măturătoare care a auzit că există o institutie numită universitate, fără a fi văzut vreuna nici măcar prin geamul unsuros si plin de scuipat al trenului sau al tramvaiului. Am ascultat-o siderat la emisiunea lui Mihai Tatulici. Părea că se pricepe la orice. Dacă dispune de un arsenal impresionant de competentă, de ce mai are nevoie de profesori? În primul rând, pentru că nu ar mai avea timp liber să-si bârfească vecinii si să le scaneze plasele când vin de la cumpărături. În al doilea rând, îi e teamă că, educându-si singură odraslele, vor iesi idioti, ca ea.

Profesorul este bun nu numai pentru că educă. Ci si pentru că este un baby-sitter. De ce sunt asmutiti părintii contra profesorilor? Pentru că părintii îsi dau seama, după 2-3 zile, că i-au învătat pe copiii lor tot ce stiau. Si se simt complexati. Cum să fie o bârfitoare de profesie inferioară unui intelectual? Cine n-a văzut cât de satisfăcut se simte părintele alcoolic si analfabet dând buzna peste profesor si injurându-l în fata clasei? Pardon, asta nu arată nici iRealitatea TV, nici Antena 3, nici Moise Guran, care vrea manifestatii de protest de 1 Mai, când nu e niciun ministru în Bucuresti. Si părintii se mai trezesc si cu copiii pe cap. Pe când, trimitându-i la scoală, scapă câteva ore bune de ei. De ce să nu desfiintăm învătământul institutionalizat si să nu avem, peste un deceniu, o idiocratie?

Când se produce o grevă în Educatie, se spune că elevul este prins la mijloc. Dar când are loc o grevă în Sănătate, la mijloc nu e pacientul? Când are loc o grevă în Transporturi, la mijloc nu e călătorul? Când are loc o grevă a functionarilor publici, la mijloc nu e contribuabilul? Sau pacientul, călătorul si contribuabilul nu sunt oameni?

În vremurile noastre glorioase s-a dat nas imbecilului, inferior ca intelect si animal în privinta comportamentului, să denigreze studiile. Orice tembel se simte satisfăcut când se uită de sus la un intelectual sărac, onest, care nu fură si nu face afaceri murdare. Este un început al Revolutiei Culturale maoiste. Linsati intelectualii, spânzurati profesorii, ardeti cărtile!!! Poate asa veti avea orgasme repetate.

”Greseala mea este infimă, a altora este de neiertat!”

După o perioadă de tăcere, autoimpusă initial, apoi impusă de probleme tehnice, cred că părerea unui simplu profesor este mai realistă decât părerea unui ministru izolat la altitudinile inaccesibile ale puterii. Nu am făcut un secret din repulsia mea fată de ministrul Andronescu. Nici fată de precedentii ministri ai Educatiei. Si nici din admiratia mea fată de autenticul Intelectual si Profesor Andrei Marga. Prestanta si prestatia Profesorului Marga, ca ministru al Educatiei, sunt o amintire frumoasă. Cristian Adormitei era de înteles: gramatica si mistria au prea putine puncte de confluentă. S-ar putea replica incompatibilitatea dintre eprubetă si gramatică? Nu, pentru că Adormitei nu a sustinut nicio clipă că ar fi profesor.

Astăzi, însă, Ecaterina Andronescu, care se împăunează cu titlul de profesor, s-a exprimat lamentabil. Necunoasterea gramaticii a fost speculată intens de iRealitatea TV. Pe bună dreptate. “Niciunul dintre elevi… nu vor fi penalizati…” Hmmm… Mai departe: a bagateliza deosebirea dintre Ghită Nitescu si Nită Ghitescu e ca si cum am ignora confuzia dintre William Brânză si William Wilberforce. Sau dintre Elisabeta a II-a a Marii Britanii si nana Saveta de la coada vacii, care trage o călcată, de-i sfârâie călcâiele, la căminul cultural, de Ziua Recoltei.

Si o întrebare finală: Este normal să fie sanctionati profesorii de limba si literatura română pentru sesizarea greselii de neiertat din formularea subiectului tezei unice, iar fosilele ministeriale care l-au conceput să facă, în continuare, pureci pe scaunele directoriale din minister?