Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? (6)

“Să ne oprim asupra altor două pluraluri: El-Shaddai, care semnifică Cei de sus, şi Adonai, de asemenea, are un înţeles foarte interesant. Potrivit legilor iudaice, evreilor le este interzisă pronunţarea cuvintelor Elohim şi Yahve, fiindcă una dintre poruncile dictate lui Moise pe Muntele Sinai spune: “Să nu iei numele lui Yahve în deşert, căci Yahve nu iartă pe cel ce-i pronunţă numele în deşert.” (Exodul 20:7) Astfel, cei mai mulţi evrei, atunci când se roagă, citesc, vorbesc şi gândesc, folosesc cuvântul Adonai. De unde provine cuvântul Adonai? Este pluralul cuvântului evreiesc Adon, care înseamnă Stăpân. Deci, Adonai înseamnă Stăpânii. Prin urmare, Adonai este pur şi simplu un alt cuvânt ebraic folosit pentru a-l numi pe Elohim, iar pluralul său mai semnifică şi Ceilalţi sau Cei veniţi din cer.

Biserica, întreg iudeo-creştinismul a tradus toate aceste nume prin Dumnezeu, Atotputernicul, Domnul! Ceea ce este în întregime fals şi o grotescă escrocherie intelectuală. Una în plus. În unele pasaje din Torah se vorbeşte despre Benei ha Elohim, despre fiii lui Elohim, adică despre un popor venit din cer. Şi iată un pasaj din Torah pe care ţin să-l citez, deoarece preoţii creştini îl ascund cât mai mult posibil, căci îi deranjează. Acest pasaj devine de înţeles în lumina religiilor politeiste, în care zeii sunt fiinţe umane, din carne şi oase, umane ca şi noi:

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Elohim au văzut că fetele oamenilor erau frumoase. Şi dintre toate şi-au luat neveste pe acelea pe care şi le-au ales. În acele vremuri, pe pământ erau uriaşi, şi chiar şi după aceea, după ce fiii lui Elohim s-au împreunat cu fetele oamenilor, care le-au născut copii: aceştia erau vitejii renumiţi din vechime. (Geneza 6:1-4)

Acest pasaj adorabil merită pus sub nasul creştinilor în sutană. Cum poţi să susţii că Dumnezeu e unic, imaterial, spirit pur? Se vorbeşte foarte clar despre fiii lui Elohim, despre un popor venit din cer, iar unii dintre aceşti fii (oameni ai planetei lui Elohim) se acuplează cu fiicele oamenilor. Şi sămânţa lor este compatibilă cu ovulele soţiilor lor umane, pentru că împreună au avut copii. Nimic nu poate fi mai logic, din moment ce am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lor. Zeii, acei fii ai lui Elohim, sunt deci sexuaţi, au consistenţă fizică, au organe sexuale ca ale pământenilor. Ei au văzut că fiicele pământenilor sunt frumoase; putem spune că au fost excitaţi de frumuseţea şi farmecul pământencelor. Sexul este un element atât de important în viaţa oamenilor, încât a-l cenzura, a devenit unul dintre mijloacele de coerciţie preferat acestor creştini pudibonzi, inventatori ai lui Iisus. Deşi este bine cunoscut: Hăituieşte naturalul, el va reveni în galop. Iar sexul este natural. Ce explicaţie răsucită, bizară, ambiguă vor da acestui pasaj? Ce basm vor mai inventa în încercarea de a adormi copiii?” (Sfârşit)