Occidentalii se arată îngrijoraţi de recunoaşterea de către Rusia a regiunilor secesioniste Osetia de Sud şi Abhazia. Marile puteri prezintă simptomele unei amnezii ciudate. Care este deosebirea dintre înfiinţarea Ciprului de Nord, în 1983, proclamarea independenţei Kosovo (2008) şi recunoaşterea statutului de state independente regiunilor Osetia de Sud şi Abhazia?
Moscovei i se reproşează atitudinea contradictorie şi inconsecventă în relaţiile internaţionale fiindcă a refuzat recunoaşterea Republicii Kosovo, susţinând la un scurt interval de timp independenţa regiunilor georgiene secesioniste. Logica liderilor occidentali suferă de o infecţie profundă: în timp ce au încurajat dizolvarea teritorială a Serbiei, acum sunt copleşiţi de grija pentru Georgia, un stat care, odată invitat să adere la NATO, ar fi o redută avansată a Occidentului în imperiul ţarist.
Sistemul imunitar al Kremlinului a reacţionat cu o duritate extremă, provocând un şoc internaţional. Plusând inconştient, liderii marilor puteri ameninţă cu blocarea cooperării şi cu izolarea Rusiei, întărâtând mai rău ursul siberian.
Philippe Moreau Defarges, cercetător la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale, crede că ruşii vor să arate că au redevenit puternici şi nu vor mai tolera umilinţa. Cercetătorul francez arată că Rusia se joacă cu focul, politica promovată fiind supusă riscului de a se întoarce împotriva intereselor ruseşti. Cecenia ar putea profita de situaţie pentru a se răzvrăti din nou împotriva Moscovei: mica regiune aspiră din 1991 la independenţă, iar rănile violentei represiuni militare ruse nu s-au cicatrizat.
Ministrul francez de externe, Bernard Kouchner, a intuit următoarele mutări ale Rusiei: în Ucraina, Crimeea şi Basarabia. Procesul volatilizării frontierelor în Europa, aflat abia la începuturi, nu poate fi imputat Rusiei. Pentru că Rusia continuă ceea ce au început SUA, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Germania în luna februarie. Şi, imperturbabilă, priveşte la căderea zgomotoasă a unei noi cortine de fier.
