Prin comparaţie cu Banca Naţională a României, care a majorat dobânda de referinţă de la 10% la 10,25%, Federal Reserve Bank a decis ca, în ciuda recesiunii economiei americane, să menţină cota obligatorie la 2%. Cu toate îngrijorările exprimate de boardul Fed anterior momentului adoptării deciziei de a nu mări cota rezervelor obligatorii, economia americană dă, deocamdată, palide semne de reviriment. E adevărat că dobânzile mici nu descurajează cererea de împrumuturi, însă şi dobânzile acordate la depuneri sunt mici, astfel că pe piaţă nu vor fi aruncate cantităţi suplimentare de bani. Inflaţia a intrat în remisie uşoară şi creşterea economică îşi pregăteşte avântul.
Comitetul de politică monetară din cadrul Fed identifică focarul inflaţiei în creşterea preţului energiei şi al unor materii prime. Spre deosebire de guvernatorul BNR, care aruncă aproape toată vina asupra salariilor. Inclusiv asupra celor din sistemul privat. Măsurile antieconomice ale BNR aproape că nu mai miră pe nimeni. Cum provoacă salariile din sistemul privat inflaţie? Pentru că nu există concordanţă între salariu şi productivitatea muncii – recită Mugur Isărescu, cu emfază, eternul clişeu care ar trebui să-i disimuleze fie intenţiile ascunse, fie incompetenţa grosolană.
Lăsând deoparte clişeele şi conceptele pseudosavante ale jargonului finanţist, aserţiunea guvernatorului BNR poate fi dezarticulată simplu: Un patron care acordă salarii mai mari fără o creştere a productivităţii, transferă creşterea în costuri. Trasferând creşterea de salarii în costuri, va ridica preţul de vânzare pentru a nu-şi diminua profiturile sau chiar pentru a nu înregistra deficite. Mărind preţul, îşi pierde o parte a cumpărătorilor şi favorizează concurenţa. Pierzând cumpărători, reorientaţi spre produsele similare (omogene) oferite de concurenţă la preţ inferior, scad şi veniturile sale. Scăzând veniturile, scade profitul. Scăzând profitul, afacerea se va restrânge treptat.
Întrebare: Care patron este atât de tâmpit încât să-şi saboteze propria afacere acordând salarii mai mari angajaţilor fără ca afacerea să prospere? Aşadar, economia aplicată este mult diferită de teoria ciudată, fără aderenţe la realitate, a guvernatorului Isărescu.
august 6, 2008 la 12:59 pm |
FEDul face multe chestii foarte nasoale…
august 6, 2008 la 9:36 pm |
Acum am văzut comentariul din spam. N-am nici cea mai vagă idee de ce a fost aruncat acolo. Anyway, l-am adus la suprafaţă.
Poate că Fed nu joacă întotdeauna curat. Dar nu joacă niciodată împotriva dolarului, aşa cum guvernatorul BNR forţează prăbuşirea leului de fiecare dată când moneda românească îşi revine din comă…
august 6, 2008 la 11:02 pm |
Ba da, joacă împotriva dolarului. Crizele ecconomice sunt create artificial de ei:)
august 7, 2008 la 7:56 am |
Pe termen scurt se poate să mai forţeze devalorizarea dolarului. Pe termen lung, niciodată. Spre deosebire de BNR. Unele documentare, înclinate spre partea tenebroasă, mizează pe senzaţional şi omit voit alte aspecte ale problemei. Nu lua de bun tot ce debitază Zeitgeist. Pentru că şi japonezii, ca să stimuleze exporturile, au ţinut yenul devalorizat aproape un deceniu. Dar a fost în interesul economiei naţionale. Pe când în România nu. Nu fi atât de sigur în afirmaţii. Crizele economice sunt inevitabile. Epuizarea ciclică a factorilor de producţie este un proces normal. Ce ai văzut în Zeitgeist referitor la criza din 1929-1933 a fost o mostră a prostiei umane în acţiune. Speculaţiile elitei financiare nu ar fi avut succes dacă americanii nu ar fi fost cuprinşi de arghirofilie. Şi nu au făcut decât să grăbească declanşarea crizei, care oricum ar fi izbucnit, cu sau fără baronul Rotschild, J.P. Morgan, Rockefeller şi alţii. Doar că proporţiile ar fi fost mai mici. Au mai încercat şi cu criza creditelor ipotecare, încă nestinsă, dar nu mai au puterea de a declanşa o criză profundă. Pentru că a mai apărut un obstacol: euro.
noiembrie 9, 2008 la 3:02 am |
“Întrebare: Care patron este atât de tâmpit încât să-şi saboteze propria afacere acordând salarii mai mari angajaţilor fără ca afacerea să prospere?”
RASPUNS: STATUL.
RASPUNS nuantat: oricare patron speriat de perspectiva plecarii oamenilor de valoare. Perspectiva foarte apropiata in cazul in care salariile in domeniul bugetar au fost ridicate de…STAT.
noiembrie 24, 2008 la 9:35 pm |
Statul este bucuros să vadă plecând oamenii de valoare, pentru că nu va fi obligat să le plătească salarii pe măsura contribuţiei lor. Cât despre salariile unor bugetari, ele au fost intenţionat ţinute la nivelul sărăciei.