Războaiele pornite şi întreţinute de preşedintele american George W. Bush în Orientul Mijlociu au fost impuse de mari concerne care au forţat administraţia de la Washington să le ofere contracte avantajoase. Bugetul SUA a fost sleit, piaţa monetară a fost dezechilibrată, inflaţia a generat perturbări economice însemnate. Efectele au reverberat la nivelul economiei mondiale. O economie care se zbate într-un cerc vicios. Încercând să găsesc substratul invadării Afghanistanului şi Irakului, am dat peste o listă cuprinzând principalele concerne care au prosperat ameţitor în urma războiului din Irak.
♦ Halliburton. Companie păstorită anterior ocupării funcţiei de vicepreşedinte al SUA de Dick Cheney. A obţinut între 2003-2006 contracte în valoare de 17,2 miliarde $ în domeniul construcţiei, întreţinerii şi dotării bazelor militare, precum şi în cel al refacerii infrastructurii şi câmpurilor petrolifere.
♦ Veritas Capital Fund DynCorp. Un fond privat de investiţii, care a acaparat prin intermediul firmei subsidiare DynCorp contractul exclusiv pentru formarea noilor forţe irakiene de poliţie. Valoarea contractului se ridică la cel puţin 2,5 miliarde $.
♦ Washington Group International. A obţinut contracte de peste 1 miliard $ în domeniul refacerii, întreţinerii instalaţiilor petrolifere, al construcţiei şi întreţinerii de baze militare, al construcţiei de şcoli şi utilităţi publice (cum ar fi reţele de alimentare cu apă potabilă şi canalizare). Grupul s-a folosit de contractele cu guvernul american pentru a da un impuls creşterii cotaţiei sale la New York Stock Exchange. Creşterea continuă a preţului petrolului aduce avantaje suplimentare grupului.
♦ Environmental Chemical. Este beneficiara unor contracte în valoare de 878 milioane $ pentru “curăţarea” teritoriului irakian şi distrugerea armamentului şi muniţiei abandonate, expirate sau neexplodate. Având legături cu toate agenţiile guvernamentale de apărare, compania are în staff absolvenţi ai U.S. Navys Explosive Ordinance Schools şi ai U.S. Chemical Schools, din Anniston.
♦ Aegis. Firmă din Marea Britanie, probabil cea mai impresionantă poveste britanică de succes. Câştigătoare a unui contract în valoare de 430 milioane $, făcut cadou de Pentagon în schimbul contribuţiei Regatului Unit cu trupe (carne de tun – n.n.), firma Aegis asigură desfăşurarea şi supravegherea tuturor operaţiunilor private de securitate pe teritoriul Irakului. Contractul este apreciat de experţii militari ca fiind incredibil de profitabil pentru compania britanică.




iulie 28, 2008 la 5:42 am |
Druje Claudiu, mintea mea sibilina zice ca si in spatele concernelor mai sus mentionate de tine ( FELICITARI ! ), exista inca cineva, adevaratii profitori…
Din nefericire nu doar razboiul din Iraq a fost creionat, posibil cu…compasul, ci si multe altele, si… inca si inca… si Iranul e o vaca lucrativa … din nefericire..
O zi frumoasa si senina iti doresc !
Sibilla
iulie 28, 2008 la 11:45 am |
Dacă mai creşte mult preţul petrolului, n-ar fi exclus ca dementul de Bush să invadeze şi Iranul. Mai ales că a pus de mult ochii pe petrolul iranian… Partea mai urâtă e că, spre deosebire de Irak, Iranul chiar are arsenal nuclear…
iulie 28, 2008 la 2:07 pm |
Bush dupa mintea lui in cel mult 4 luni ar cam incepe oarece…
Sa vedem cine va ” sprijini ” Iranul din umbra, situatia e mult mai complicata decat pare iar jocurile sunt la nivel atat de inalt ca marioneta USA e bebe mic in toata tarasenia, dupa umila mea parere sibilina..
Sibilla
august 1, 2008 la 11:23 am |
În spatele concernelor sunt mari afacerişti şi în spatele acestora sunt mari bancheri.
Nu petrolul este marea miză să ştiţi. Pentru că statul american plăteşte mai mult făcând război decât dacă ar cumpăra petrolul (asta nu înseamnă că nu sunt foarte interesaţi de petrol). Există grupuri de interese care câştigă enorm din războoaie. Războaile astea sunt făcute să fie întreţinute, nu câştigate.
Foarte bun articol.
http://razboiul.wordpress.com/2008/07/15/despre-imperiul-american/
august 1, 2008 la 11:25 am |
Ah, scuze că am lăsat două comentarii. Te rog frumos ştergemi-l pe primul. Nu credeam că apare
august 1, 2008 la 5:35 pm |
S-a rezolvat.
E clar că marile concerne de armament forţează războiul. Dar şi petrolul este o miză, în măsura în care SUA blochează fluxul exporturilor irakiene spre China. Iranul a devenit o ţintă odată cu anunţarea majorării exporturilor către China şi la trecerea de la dolar la euro. Şi Obama, şi McCain promit retragerea din Irak. Nu prea cred în promisiunile electorale…