Linşarea lui Nicolae Corneanu?

Astăzi se întruneşte tribunalul inchizitorial, supranumit eufemistic Sfântul Sinod. Pe ordinea de zi se află şi “cazul Corneanu”. Vinovat de apostazie – spun legumele bigote care slujesc “cauza” dezbinării în Biserica Ortodoxă Română. De câteva decenii a început un dialog între Bisericile din Răsărit şi Biserica Apuseană. Ioan Paul al II-lea şi Teoctist, cu toate greşelile şi faptele lor condamnabile, au construit o punte interconfesională. O punte fragilă, după cum se observă. Capetele pătrăţoase s-au opus în surdină istoricei vizite a papei în România. În ciuda vârstei înaintate, Teoctist a trasat o deschidere pe care “vajnicii apărători ai dreptei credinţe” o îngrădesc din ce în ce mai mult, zi de zi. Omul de afaceri Daniel Ciobotea, care în timp ce se relaxează după o şedinţă de tranzacţii bursiere se joacă de-a patriarhul, a lăsat conducerea BOR în seama celor mai tembeli slujbaşi. Numai când văd figura lui Stoica de la Patriarhie, cleric cu intelect de limax, exprimându-se cu greşeli grosolane şi scoţând pe gură un număr impresionant de tâmpenii/ secundă, îmi vine să arunc cu toţi dracii după el.

A întinde mâna şi a stabili relaţii amicale sunt gesturi umane. Şi apoi creştineşti. Dar creştineşti numai pe hârtie. În viaţa reală, vrajba provoacă satisfacţii capetelor pătrăţoase. Din 1054, creştinătatea este dezbinată. Dogmele elaborate ulterior schismei au fost concepute şi adoptate astfel încât să nu mai fie posibilă o împăcare. Catolicismul nu vede în ortodoxie un adversar serios. Adversarii serioşi ai catolicismului sunt protestantismul şi neoprotestantismul, cu multitudinea sectară. Romano-catolicii au văzut adevărata faţă a ortodoxiei: un cult artificial, în care ambiţiile estice şi balcanice au creat o multitudine de ayatollahi, fiecare mai ortodox decât celălalt.

Ura viscerală trebuie întreţinută. Fiindcă ostracizarea unui confrate este un prilej pentru fiecare cap pătrăţos să-şi declame retoric iubirea fierbinte pentru credinţă, patriarh şi canoane. Canoane care nu se regăsesc niciunde în Noul Testament. Sunt invenţii care permit identificarea “duşmanilor dreptei credinţe”. Sunt convins că mulţi ierarhi ai bigotismului ortodox regretă că nu se mai practică arderea pe rug şi nu-şi pot încânta privirile cu carnea sfârâindă a celui mai cult mitropolit român: Nicolae Corneanu. Un autentic om de cultură, cu o deschidere vizionară. Şi un om al credinţei autentice. În absenţa colaborării dintre bisericile creştine, disoluţia se va resimţi în următorul deceniu. Oare pătrăţoşii împopoţonaţi în straie strălucind orbitor au citit statisticile referitoare la abandonarea creştinismului de către tot mai mulţi europeni?