Noaptea de 5 iunie 1968. Explozie de bucurie la hotelul Ambasador din Los Angeles. Robert Francis Kennedy, fratele preşedintelui asasinat la Dallas cu 5 ani în urmă, este câştigătorul alegerilor interne pentru învestitura din partea Partidului Democrat la candidatura pentru Casa Albă. Nimeni nu se gândea, în atmosfera electrizantă, că discursul care tocmai se încheiase va fi ultimul rostit de Bobby Kennedy.
Familia Kennedy era detestată de anticastriştii al căror cartier general se afla în Miami. Legăturile exilaţilor cubanezi cu CIA nu erau ascunse.
Dezastrul debarcării din Golful Porcilor nu a fost uitat. Bobby Kennedy era, în 1961, Procuror General. I se imputa o parte din nereuşită invaziei şi consolidarea puterii lui Fidel Castro. De asemenea, suportul său pentru Israel în timpul războiului de 6 zile (iunie 1967) i-a atras duşmănia arabilor.
Desprins de imaginea fratelui său, Bobby şi-a creat propriul profil politic. Divergenţele cu texanul necioplit Lyndon B. Johnson, amestecat în uciderea lui JFK, l-au determinat să demisioneze din cabinet. Personalitatea sa puternică, ideologia de stânga, cu priză la muncitori şi săraci, l-au propulsat printre favoriţii la preşedinţie.
Johnson, care aspira la al doilea mandat, ameninţă că-l va distruge şi pe Bobby, aşa cum făcuse cu John. Ameninţarea a fost proferată într-un cerc restrâns şi a răsuflat sub formă de zvon. Nu se ştie dacă Johnson a făcut o asemenea afirmaţie. Sau dacă ea poate fi pusă doar pe seama furiei de a-şi vedea dinamitate popularitatea şi şansele de a rămâne la Casa Albă.
Circumstanţele asasinării au rămas neelucidate. Deşi pistolul asasinului palestinian Shirhan Shirhan avea numai 8 gloanţe, pe panourile din holul hotelului, locul execuţiei publice, au fost numărate 13 urme. Panourile au fost confiscate de poliţie şi distruse neîntârziat. Unul dintre gloanţe a fost tras de la 7 cm în craniul lui Robert Kennedy. Dar Shirhan nu s-a aflat în niciun moment atât de aproape de cel ce ar fi trebuit să devină al 37-lea preşedinte al Statelor Unite.
