Anunţul susţinerii candidaturii lui Oprescu a sunat în gura lui Geoană ca o declaraţie de retractare. Cinicul abandon al candidatului Diaconescu s-a produs imediat după aflarea pronosticului. Guralivul Vanghelie s-a retras într-o tăcere suspectă. Dacă nu aş şti cine este, aş crede că reflectează adânc la strategia de recuperare a handicapului PSD. Dar asocierea dintre substantivul propriu “Vanghelie” şi verbul “a gândi” e contradicţie în termeni.
Ca de fiecare dată când îşi simte şubrezită poziţia, Geoană se ascunde după Ion Iliescu. Care nu-l pălmuieşte pentru a nu afecta prestigiul partidului, şi aşa diminuat abrupt sub conducerea incompetentă a lui Geoană. Geostănacul s-a lepădat de Diaconescu şi, implicit, de Vanghelie. Diaconescu, înfrânt umilitor, a fost aruncat ca o cârpă. Nu va trece mult timp şi va părăsi partidul. Este orgolios şi nu suportă o poziţie periferică. Toţi îl vor privi ca pe candidatul care a obţinut cel mai ruşinos scor electoral al PSD la Primăria Bucureştilor.
Chiar acum are loc declaraţia preşedintelui PSD. Triumfalism. Cecitate. Bâlbâielile obişnuite. Confuzie grosolană între alegerile locale şi cele parlamentare. Discurs incolor, inodor, insipid. Regretul pentru refuzul susţinerii lui Sorin Oprescu se ascunde sub enunţul: “Vrem să blocăm ascensiunea PD-L.” O justifcare pe care nici naivii n-o vor crede. Iar triumfalismul penibil disimulează spaima că va pierde preşedinţia partidului. Cât de curând.
