Sfântă Fecioară a www-ului

Cotidianul catolic francez La Croix de astăzi deplânge deficienţele motorului de căutare Google France, în articolul Internet, un nou continent de evanghelizat. Jean-François Mayer, directorul unui institut de cercetări asupra factorului religios este nemulţumit că, tastând cuvântul “Dumnezeu”, primul site catolic îi apare abia la a doua pagină. Problema Bisericii nu este cea a prezenţei pe Internet, ci aceea de a răspunde nevoii de spiritualitate şi de a transmite experienţa religioasă creştină. Argumentul adus este mesajul unui bărbat care a trecut prin experienţa traumatizantă a divorţului şi care caută să îşi regăsească echilibrul. Bineînţeles, cu ajutorul Bisericii.

Capucinii de la San Giovanni Rotondo se roagă pe webcam cu credincioşii. La San Giovanni Rotondo a trăit, a oficiat şi a murit Padre Pio, celebru pentru stigmatele care îi apăreau în timpul liturghiei. Şi pentru mirosul frumos pe care-l lăsa în urmă. Padre Pio, dovedit şarlatan, a fost sanctificat de papa Ioan Paul al II-lea în anul 2002. Recent (2 martie 2008 ) a fost deshumat pentru ca rămăşiţele lui parţial neputrezite să fie venerate de mulţimile fanatizate. Sfântă profanare!

Mathilde Henry, coordonatoarea proiectului Da Vinci Codex, acuză lipsa de interes a internauţilor pentru site-urile religioase. Ea este specializată în conceperea site-urilor de prozelitism catolic. Mathilde Henry crede că anonimatul conferă oamenilor mai mult curaj în a-şi aduce în discuţie problemele personale.  

În ciuda optimismului exagerat, Biserica nu şi-a recâştigat credincioşii care au părăsit-o. Canoanele rigide şi anacronismul moral determină convertirea catolicilor la protestantism şi la culte neoprotestante, fiind atraşi de ritualul simplificat şi de comunicarea directă cu divinitatea. Comportamentul reprobabil al unora dintre membrii clerului este unul dintre factorii distanţării fie definitive de Biserică, fie în favoarea cultelor mai permisive, mai adaptate la realităţile mileniului III.

Presupun că, în febrilitatea căutării metodelor de a păstra credincioşii, catolicii vor face pasul de la rugăciunea prin intermediului webcam, la confesiunea pe webcam, fapt care l-ar scuti pe credinciosul workaholic de deplasarea la biserică.

Mafia în robă

Au salarii impresionante. Privilegii întărite de-a lungul anilor. Şi sunt din ce în ce mai lacomi. Corupţia porneşte de la cei care ar trebui s-o stârpească. Mafia în robă pare de neoprit. Dreptatea este de partea banului. Ca şi imunitatea parlamentară, ministerială şi prezidenţială, inamovibilitatea este scutul după care magistraţii îşi desfăşoară nestingheriţi “afacerile”. De la şantaj la trafic de influenţă, de la vânzarea sentinţelor favorabile, asemenea indulgenţelor papale, la sacrificarea dreptului, nimic nu le este străin.

Salariile şi sporurile sfidător de mari, pensia echivalentă cu salariul (şi updatată în ritmul creşterilor salariale), medicamente gratuite, complet gratuite sunt numai câteva dintre avantajele meseriei. Şi vor mult. Mai mult. Tot mai mult. Aşa se explică sentinţele contradictorii, absurde, multe sancţionate de CEDO.

Un judecător de la Tribunalul Arad a fost reţinut, ieri, de procurorii DNA pentru că ar fi luat mită 30.000 de euro. Magistratul Ioan Lazăr va fi prezentat judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie, care vor decide dacă acesta va fi sau nu arestat preventiv. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au solicitat instanţei emiterea unui mandatde arestare pentru 29 de zile.

Judecătorul Ioan Lazăr este acuzat că ar fi primit 30.000 de euro mită pentru rezolvarea un dosar pe care-l urma să îl soluţioneze. Magistratul era chiar preşedintele completului de judecată care trebuia să se pronunţe asupra unei plângeri împotriva unei rezoluţii date de un procuror.

 Ioan Lazăr este şi cadru universitar la Universitatea „Vasile Goldiş“ din Arad. Judecătorul este specializat în drept civil şi a activat în cadrul Secţiei Penale a Tribunalului Arad. (Gândul, 31 mai 2008.)

Asanarea justiţiei se poate face într-un singur mod: adoptarea unei legi a răspunderii magistraţilor. O lege care să nu fie anihilată de imunitate, cum este cazul legii răspunderii ministeriale, devenită inofensivă şi inaplicabilă. Magistraţii care pronunţă sentinţe ulterior infirmate de CEDO să plătească din propriul lor buzunar daunele stabilite de Curtea Europeană. Şi să fie excluşi din magistratură. De ce să plătească statul, din banii noştri, ”erorile” unor judecători corupţi? De ce magistraţii nu pot fi acuzaţi de malpraxis?

.Sunt destui absolvenţi de drept care practică alte meserii, cum ar fi cea de taximetrist sau agent imobiliar, de asigurări etc. În justiţie lipsa de cadre este artificială. Cât timp examenele pentru magistratură sunt cumpărate cu zeci de mii de euro, nu vom avea calitate în actul de justiţie. Posturile rămân neocupate pentru că puţini îşi permit să dea mita obligatorie. Şi toţi cunosc situaţia, de la grefier la ministru. Dar nimeni nu mişcă un singur deget ca să spulbere Mafia în robă.

.

Un blog al magistraţilor revoltaţi de situaţia din sistem se găseşte aici.