Campania electorală s-a încheiat. Am remarcat spoturi insolite. Cei mai mulţi candidaţi au făcut excese de imaginaţie. Majoritatea de un grotesc smuls din Caragiale. Am fost sfătuiţi să încercăm cu o femeie, timpanele ne-au fost agresate cu scurte alocuţiuni revoltat-revoluţionare, răstite, pe fundal sonor eroic; am admirat dansuri din buric, manele, lătrături şi am savurat eternele cadouri constând în alimente.
O jumătate de partid, o isterică cu zâmbet tălâmb, suferind de diaree verbală (am numit-o pe Şandru Lavinia), sare la grumazul doctorului Oprescu. Până şi Freud ajunsese la concluzia că tratamentul optim pentru isterie este o palmă dată scurt şi sec. Neavând program electoral, ea şi cealaltă jumătate a PIN-ului, Guşă Cozmin, s-au transformat în tabloide mergătoare. Peste umerii lor rânjeşte satisfăcut Zeus.
Adriean Vicleanu ne spune cât de benefică a fost borduriada, în vreme ce se pregăteşte să lichideze fabrica de la Simeria, Marmosim, şi să o mute la Bucureşti. Între timp - aflu din presă - croşetează ultimele găuri în bugetul generos al Capitalei, spre îndestularea propriului buzunar.
Mădălin Voicu are o ieşire inteligentă, directă şi plină de umor: PSD are nevoie de arbori, nu de buruieni. L-a descris exemplar pe Geoană, împins de partid pe scări în ovaţiile mulţimii: “Rupe-ţi gâtul!” Şi-l va rupe cât de curând în hărmălaia sanguinară postelectorală. Geoană nu va fi ţap ispăşitor. Realmente este artizanul subminării procentelor partidului. Chiar dacă va câştiga Primăria Capitalei, va pierde în marile oraşe. Şi nu numai.
PD minus cratimă L şi-a pregătit, spun gurile rele şi spurcate, discursul înfrângerii. În esenţă, eşecul va fi pus pe seama furtului tip suveică, a absenteismului, a cumpărării voturilor. Nimic nou pe frontul de… Est. Lipseşte doar un Remarque din peisaj.
După ce am fost martor al atâtor campanii electorale, am ajuns la o concluzie care unora li se va părea blasfematoare la adresa lui Caragiale. Încerc să o transcriu scurt, deja aruncă cu pietre bigoţii pentru articolul anterior. Caragiale n-a avut talent. N-a inventat nimic. A avut doar simţul limbii. Tot ce a făcut a fost să consemneze realitatea imediată, o realitate schimonosită, care nu s-a schimbat deloc. Astăzi, realitatea şi-ar bate joc de el. Ar fi depăşit. Ar fi consternat. Şi ar rămâne uimit de rinocerii care aleargă pe uliţa satului, sub priviri reci, ionesciene.
2 Comentarii
mai 30, 2008 la 09:54
Cu făţărită ruşine, recunosc că, din toate disputele prezentate, n-am urmărit mai mult de cinci minute, în toată campania. Cum pe plan local se cam ştie cine va câştiga (Alianţa PNL – PNŢ – FDG), sunt mai interesat să chibiţez la Capitală, unde l-aş vedea, ca primar general, pe domnul Oprescu.
mai 30, 2008 la 15:00
La Hunedoara problema e mai încâlcită. Nu s-a detaşat clar un potenţial câştigător. Dacă aş fi bucureştean, lui Oprescu i-aş da votul. Deşi cu reţineri. Nu ştiu să spun de ce, nu ştiu să spun ce mi-l face uşor respingător.