Nicolae Schiau. Cu autograf

Din Jurnalul Naţional am reţinut informaţia că primarul Nicolae Schiau, aflat la primul mandat şi dornic să-l obţină pe cel de-al doilea, a fost chemat să-şi probeze aptitudinile literare la DNA. Să-şi scrie memoriile mandatului său ca edil al unui oraş aflat în moarte clinică. Primarul este înregimentat în Partidul Demagogic al Lichelelor (PD minus cratimă L). Îi reproşam într-un articol anterior distrugerea spaţiilor verzi şi a parcurilor Hunedoarei care, dintr-un oraş înverzit, cu aspect de grădină botanică, tinde spre o ariditate deşertică.

Pentru o cârciumă cu terasă şi cu un bordel clandestin la subsolul acesteia, a distrus un parc imens. Parcul Corvinul. Singurul care a supravieţuit tăvălugului construcţiilor aprobate de-a valma. Cârciuma se înalţă cu arhitectura ei grotescă pe conducta principală de alimentare cu apă a oraşului. Oraş care a rămas fără apă o săptămână (2 zile integral, celelalte parţial), fiindcă utilajele care excavau pământul pentru bordel au spart conducta de apă.

HUNEDOARA. Nicolae Schiau, primarul municipiului Hunedoara, şi candidat din partea PD-L pentru un nou mandat, este acuzat de distrugerea Parcului Corvinul. În urma unor verificări ale contului de execuţie ale bilanţului contabil încheiate pe anul 2006, verificări realizate de Direcţia de Control Financiar Ulterior al Camerei de Conturi Hunedoara la sfîrşitul anului trecut, Nicolae Schiau este făcut răspunzător de prejudicierea bugetului local cu suma de 70.469 lei, reprezentînd “cheltuieli nelegale pentru întreţinerea şi amenajarea Parcului Corvinul”. Pentru asocierea în participaţiune a Consiliului Local cu o firmă privată, în vederea amenajării şi exploatării, Parcului Corvinul, primarul Schiau şi cei 21 de consilieri locali au fost luaţi la întrebări de DNA.

Să traduc: “cheltuielile nelegale pentru întreţinerea şi amenajarea Parcului Corvinul” înseamnă că, din bugetul local, a subvenţionat masiv construcţia unui proprietar de depozit en gros şi de cârciumi infecte. Adică, din banii cetăţenilor i-a făcut cadou unui şmenar pe nume Crişan o cârciumă, o terasă şi un bordel. Parcul nu a fost amenajat, ci a fost literalmente distrus. Copacii au fost tăiaţi. Mulţi copaci. Zonele verzi vor fi înlocuite de beton şi pietriş, conform tiparului construcţiilor acelui Crişan şi din ceea ce se poate observa deja. De 4 ani, parcul a fost lăsat în paragină în mod deliberat, sub pretextul lipsei fondurilor. Parteneriatul public – privat înseamnă că investiţia este a primăriei, iar profitul revine exclusiv unui individ dubios.

Cultură politică şi civilizaţie electorală

Ieri am extras din cutia poştală o scrisorică adresată tuturor aligatorilor alegătorilor, pe care o redau mai jos. Semnată de liberalul Mircea Moloţ, fost confrate într-ale meseriei. Ca preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara s-a remarcat prin ura vărsată asupra foştilor lui colegi. Care nu sunt puţini la număr. După cum scria Grigore Alexandrescu:

“Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit* în casă dacă vrei să fii.”
……………………………………………………………
“Boierule, zise, aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
- “Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”

* Nu este greşeală de tastare. “Priimit” este chiar termenul folosit de fabulist în “Boul şi viţelul”

Stimate prieten,

Sunt Moloţ Mircea Ioan, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara. După primii patru ani de mandat, permiteţi-mi să vă spun prieten, pentru că acest cuvânt redă cu exactitate ceea ce simt pentru hunedoreni.

Sunt mândru că trăiesc în acest judeţ, având ocazia să vă fiu alături şi să contribuim împreună la progresele judeţului nostru.

Ca şi mine, faceţi parte din (n.n. – dintre) aceia ce aşteaptă (n.n. – ,) zi de zi, împlinirea unei speranţe.

Mă simt dator să vă fiu aproape, de aceea nu ezitaţi să mă contactaţi. Ştiu că mai sunt multe de făcut (n.n. – de furat), dar trag nădejde că (n.n. – ,) ajutat de dumneavoastră, cele ce ne-am propus se vor realiza (n.n. – anacolut). Nu aveţi nevoie de promisiuni, ci de fapte.

Vă asigur că (n.n. – ,) la fel ca şi până acum, voi face cu credinţă şi seriozitate, (n.n. – virgulă inutilă) tot ce-mi va sta în putinţă pentru a fi în folosul oamenilor acestor locuri.

Cu prietenie,
Moloţ Mircea Ioan

Ca prin minune, scrisoarea a scăpat de destinaţia obişnuită: coşul de gunoi. Astăzi, venind acasă, altă scrisoare îmi făcea galeş cu ochiul. Şi mare-mi fu consternarea. Doar la primele două fraze. Apoi am râs. În cele din urmă mi-am făcut cruce. Rar recurg la un asemenea gest, care nu mă caracterizează. În cazul meu e semn de perplexitate.

Scrisoarea este anonimă, nu are niciun antet, nicio semnătură, nicio siglă. Ea reflectă  modul balcanic de a împroşca adversarul. Nu contest veridicitatea afirmaţiilor din scrisoare, dar nici nu le acord credit necondiţionat. Mă situez pe o poziţie de neutralitate. Oricum, nu am avut vreodată simpatie pentru liberalii noştri. Nu mai am răbdare să corectez greşelile de punctuaţie şi strania expresie finală “câtuşi de puţin”, care se asociază cu o negaţie, nefiind permisă utilizarea ei într-un context afirmativ.

Dragi hunedoreni,

Nu mi-a fost uşor să scriu această scrisoare. Pentru un om politic, cel mai greu lucru este să se retragă din viaţa publică.

Şi totuşi! Trecând peste toate orgoliile personale şi ale colegilor mei de partid, după multe nopţi nedormite, am ajuns la concluzia că este timpul să mă retrag.

Am făcut destule lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac. Am greşit destul de mult în viaţă. Vine o vreme când trebuie să facem cu toţii pasul în spate. În caz contrar, judecata şi plata păcatelor va fi mult mai aspră.

Am avut o familie de care mi-am bătut joc. Fata mea din prima căsătorie nici nu mai vrea să audă de mine. Pe bună dreptate, pentru că am fost un tată nedemn.

Am intrat în politică doar cu gândul de a face avere. Eram un profesor de matematică care se chinuia să trăiască dintr-o leafă amărâtă. Am reuşit în opt ani să adun o avere de peste 10 milioane de dolari. Am case, maşini, oi, un sat întreg cumpărat în Ţinutul Pădurenilor şi mai mulţi bani decât ar putea aduna din muncă cinstită orice om.

Tocmai din acest motiv, după nopţi nedormite, am ajuns la concluzia că trebuie să mă retrag.

Îmi cer scuze de la hunedorenii ai căror bani i-am cheltuit după bunul meu plac şi doar pentru propriul meu profit, cât timp am condus Consiliul Judeţean. Colegilor mei de partid le-aş spune să-mi urmeze exemplul şi să facă pasul îndărăt cât timp nu e prea târziu.

Ţara asta nu mai poate trăi în minciună şi hoţie. Tocmai de aceea m-am hotărât să mă retrag din lupta electorală. M-am hotărât să las în fruntea judeţului oameni competenţi şi cinstiţi. Poate aşa voi ajunge să-mi spăl câtuşi de puţin păcatele.

Al dumneavoastră smierit (n.n. – exact aşa scrie: smierit)
Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara
Mircea Moloţ

Manelism electoral

Campania electorală s-a încheiat. Am remarcat spoturi insolite. Cei mai mulţi candidaţi au făcut excese de imaginaţie. Majoritatea de un grotesc smuls din Caragiale. Am fost sfătuiţi să încercăm cu o femeie, timpanele ne-au fost agresate cu scurte alocuţiuni revoltat-revoluţionare, răstite, pe fundal sonor eroic; am admirat dansuri din buric, manele, lătrături şi am savurat eternele cadouri constând în alimente.

O jumătate de partid, o isterică cu zâmbet tălâmb, suferind de diaree verbală (am numit-o pe Şandru Lavinia), sare la grumazul doctorului Oprescu. Până şi Freud ajunsese la concluzia că tratamentul optim pentru isterie este o palmă dată scurt şi sec. Neavând program electoral, ea şi cealaltă jumătate a PIN-ului, Guşă Cozmin, s-au transformat în tabloide mergătoare. Peste umerii lor rânjeşte satisfăcut Zeus.

Adriean Vicleanu ne spune cât de benefică a fost borduriada, în vreme ce se pregăteşte să lichideze fabrica de la Simeria, Marmosim, şi să o mute la Bucureşti. Între timp - aflu din presă - croşetează ultimele găuri în bugetul generos al Capitalei, spre îndestularea propriului buzunar.

Mădălin Voicu are o ieşire inteligentă, directă şi plină de umor: PSD are nevoie de arbori, nu de buruieni. L-a descris exemplar pe Geoană, împins de partid pe scări în ovaţiile mulţimii: “Rupe-ţi gâtul!” Şi-l va rupe cât de curând în hărmălaia sanguinară postelectorală. Geoană nu va fi ţap ispăşitor. Realmente este artizanul subminării procentelor partidului. Chiar dacă va câştiga Primăria Capitalei, va pierde în marile oraşe. Şi nu numai.

PD minus cratimă L şi-a pregătit, spun gurile rele şi spurcate, discursul înfrângerii. În esenţă, eşecul va fi pus pe seama furtului tip suveică, a absenteismului, a cumpărării voturilor. Nimic nou pe frontul de… Est. Lipseşte doar un Remarque din peisaj.

După ce am fost martor al atâtor campanii electorale, am ajuns la o concluzie care unora li se va părea blasfematoare la adresa lui Caragiale. Încerc să o transcriu scurt, deja aruncă cu pietre bigoţii pentru articolul anterior. Caragiale n-a avut talent. N-a inventat nimic. A avut doar simţul limbii. Tot ce a făcut a fost să consemneze realitatea imediată, o realitate schimonosită, care nu s-a schimbat deloc. Astăzi, realitatea şi-ar bate joc de el. Ar fi depăşit. Ar fi consternat. Şi ar rămâne uimit de rinocerii care aleargă pe uliţa satului, sub priviri reci, ionesciene.