Şi dacă Sf. Ilie va pierde alegerile?

La Sibiu, independentul Sf. Ilie candidează împotriva Fecioarei Maria, Sf. Constantin împotriva mamei sale, Sf. Elena, Sf. Petru împotriva Sf. Pavel. Fluturaşi electorali având imprimate reproduceri ale unor picturi care înfăţişează chipuri de sfinţi au împânzit fosta capitală culturală a Europei. Sfinţii au devenit agenţi electorali, iar amvonul – tribună a discursurilor electorale.

Preotul Vasile Muntean, candidat independent pentru un post de consilier municipal, crede că impactul unei icoane este mai mare decât al propriului său chip. Ce ar fi ca Vasile Blaga să pună pe afişele sale chipul lui Sorin Oprescu? Aşa ar avea şanse mari să ajungă primar al Capitalei.

Alt preot, Achim Băcilă, candidează tot pentru un post de consilier municipal, dar din partea PNL. Ştiam că preoţii nu au voie să se angajeze explicit în politică. Pe când va candida Preafericitul fracturat la Preşedinţia României?

S-au semnalat şi alte anomalii, cum ar fi lipirea afişelor unor candidaţi în biserici. În buna tradiţie mioritică, sper că afişele au fost lipite peste chipurile sfinţilor. La fel ca pe panourile de afişaj, unde posterul unui candidat astupă zâmbetul rivalului.

Libertarianism vs. societate de control (2)

Acumularea constrângerilor are ca efecte implacabile, mai devreme sau mai târziu, ruptura, explozia, defularea. Reacţia va fi cu atât mai violentă cu cât normele devin mai apăsătoare şi într-un număr atât de copleşitor încât individul îşi dă seama, în final, că a devenit sclav cu propriul consimţământ.

A dispune de persoană şi de proprietate conform deciziei fiecăruia, fără a impieta asupra libertăţii altuia, se dovedeşte a fi un principiu care-şi face loc tot mai mult în conştiinţele adormite prin perversele tehnici ale manipulării. Cui nu-i apare ca rezonabil principiul conform căruia orice acţiune umană trebuie să fie consensuală şi voluntară?

Forţa este ilegitimă, cu excepţia cazului apărării propriei persoane şi a proprietăţii. Cel ce are iniţiativa de a recurge la forţa fizică sau doar ameninţă cu represiunea, înşeală, minte şi fură violează principiul non-agresiunii, convenţional acceptat la nivelul corpusului social.

Pascal Salin, autor al unor disertaţii critice acide la adresa structurilor artificiale de coordonare a societăţii, subliniază capacitatea hipertrofiată a statului de a impune şi a preleva impozite, acţiuni comise prin constrângere şi forţă. Paradoxal, deşi clamează consecvenţa spargerii monopolurilor, statul deţine monopolul violenţei şi al constrângerii, legalizate doar pentru el însuşi.

.

Ca idee complementară, M.N. Rothbard arată că fiscalitatea poate fi asimilată jafului armat, fiind “furt sub constrângere“. Deşi unii încearcă să o desprindă pe scriitoarea Ayn Rand de mişcarea libertariană şi chiar să o prezinte ca inamic al acesteia, ea este autoarea unei diatribe viguroase împotriva spolierii şi a diminuării veniturilor cetăţenilor de către un stat parazitar:

“Potenţial, un guvern este cea mai periculoasă ameninţare la adresa drepturilor omului: el deţine monopolul legal al utilizării forţei fizice împotriva victimelor legal dezarmate. Câtă vreme este nelimitat şi nesupus respectului faţă de drepturile omului, un guvern este inamicul mortal al oamenilor”.

Libertarianism vs. societate de control (1)

Conform standardelor tradiţionale, libertarianismul este un eclectism între principii doctrinare aparţinând stângii şi dreptei politice. Restructurarea conceptuală a ultimelor decenii aruncă în derizoriu delimitările false şi rigide al căror efort converge spre situarea unei ideologii de o parte sau de alta a frontierelor trasate în interiorul sferei politicului. Iar libertarianismul, prin simpla lui apariţie, a reuşit să arate că încadrările clasice şi-au epuizat criteriile sterile.

Dubla situare conferă libertarianismului un statut distinct şi original, care accentuează deruta clasificărilor stricte şi neputincioase în cuprinderea exhaustivă a complexităţii realului. Planul libertăţilor individuale duce la tendinţa trierii libertarianismului de partea stângă a panoramei politice prin constatarea preeminenţei principiilor non-represiunii, consumului voluntar de droguri, exprimării libere, imigraţiei nerestrictive, sexualităţii neinhibate.

Clasarea în dreapta eşichierului ideologic este determinată de susţinerea acerbă şi necondiţionată a proprietăţii, a schimbului, a diminuării drastice a fiscalităţii până la dispariţia ei şi a refuzului politicilor etatiste de redistribuire socială a veniturilor.

Derivat din liberalism, libertarianismul s-a afirmat ca versiune radicală şi mult evoluată a acestuia, astăzi fiind o filosofie politică fundamentată pe distincţia inconfundabilă dintre acţiunea voluntară şi acţiunea constrânsă. Ayn Rand, Robert Nozick, Murray Newton Rothbard etc., promotori ai liniilor generale libertariene, trasează proiectul politic şi social al comprehensiunii societăţii pornind de la individ, excluzând sensul invers, cel al înţelegerii individului pornind de la societate.

Viziunea colectivistă arbitrară, respinsă dintru început de filosofia libertariană, se situează la antipodul clasicei teorii aristotelice a statului preexistent individului, din care a derivat ideea aberantă a statului providenţial.

Poate fi un individ realmente liber într-o societate care-i impune zilnic noi constrângeri şi-l prinde în chingile unei noi legi? Se manifestă liber cel care îşi vede diminuat constant perimetrul de acţiune şi care caută metode de a se apăra de agresiunea societăţii susţinute de stat?

“Un stat minimal, limitat la funcţia de protecţie împotriva violenţei, hoţiei, escrocheriei şi la asigurarea respectării contractelor private este justificat. Orice extensie a acestor funcţii violează dreptul individului de a nu fi constrâns şi, deci, e nejustificat.” (Robert Nozick)