Decor natural cu fum de grătar

Parcarea unui hypermarket. Pentru o seară a căpătat altă destinaţie. Garduri metalice pe distanţe apreciabile. Patrule de jandarmi cu priviri suspicioase. Viermuială. Bâlci oriental. Fără manele. Terase improvizate şi miros de bere. Eternul sfârâit al grătarelor, fum, mici şi cârnăciori. Baloane şi ţigani răspândiţi, care oferă nimicuri la preţuri incredibil de mari. Involuntar îmi pun la adăpost mobilul, actele şi banii. Nu se ştie niciodată. Precauţie necesară.

Oameni de toate vârstele aşteaptă cu neastâmpăr ora 21. Ora începerii concertului. Pentru un oraş mediu, cum este Deva, sosirea unei formaţii celebre în anii ‘70 – ‘80 este un eveniment care nu va fi uitat cu uşurinţă. Îmbulzeală. Abia se găseşte un loc pe băncuţele din lemn înghesuite sub umbrelele masive şi peticite.

Maşina mi-a rămas abandonată pe aiurea, pe un teren viran, între alte maşini cu numere de Arad, Timiş, Alba, Cluj. Şoseaua de centură a fost blocată. Trec numai VIP-urile, cu Jeep-uri nervoase. Slugarnici, poliţiştii se înclină în timp ce salută maşinile şi numerele, nu ocupanţii lor.

Nori cenuşii năvălesc deasupra Devei şi înghit ultimele ochiuri de cer albastru. Câteva fulgere despică norii. În câteva clipe ropotele furtunii acoperă orice alt zgomot. Primarul Devei, cu un aspect porcin, urcă pe scenă vizibil incomodat de burdihanul care i se revarsă peste cureaua pantalonilor. Un discurs electoral scurtat de vociferările mulţimii adunate în faţa scenei.

Ora 21:20. Membrii celebrei formaţii urcă săltăreţ pe scenă. Sunt neplăcut surprins de gradul de decrepitudine fizică. În mintea mea au rămas tineri. Aproape că exclam: “Sunt impostori!” După primele cuvinte mă conving de identitatea lor. Voce inimitabilă. Melodii celebre, interpretare de calitate, no playback. Sonorizare execrabilă. Din cele două monitoare laterale, unul se stinge. Se reaprinde după 10 minute. În ciuda ploii, rezist eroic. Câteva domnişoare isterice agită umbrelele prin faţa ochilor mei. Le calmează prompt un poliţist vigilent.

 Rar asemenea evenimente în adormita Devă. Fumul de pe scenă mă duce cu gândul la maşina de făcut ceaţă, din The Addams Family. Îmi spun că s-au deranjat degeaba. Fumul sufocant al grătarelor era suficient pentru decor.

După 1 oră şi 45 de minute, concertul se încheie apoteotic cu hitul Living Next Door to Alice. Deşi interpretează versiunea cenzurată, urlu din toţi plămânii refrenul consacrat în pauzele sugestive ale solistului zâmbitor. Şi nu numai eu fac vocalize. Toată parcarea se cutremură sub urletele mulţimii: Who the f..k is Alice?

La sfârşitul concertului îmi pun întrebări despre “istoria creşterii şi descreşterii” unei formaţii, despre mărire şi decădere. Cât de jos trebuie să decadă trupa Smokie ca să cânte în parcarea de la Real, în Deva, în campania electorală a unui primar semianalfabet? Sau ce sumă a primit din bugetul local pentru a concerta la Deva? Am spus bugetul local? Da, pentru că primarul a devansat Serbările Cetăţii. Care au picat, în consecinţă, fix în mijlocul campaniei electorale…

Update: M-a impresionat în mod plăcut Mike Craft când, în final, a strigat în microfon: “God Bless Romania!”