Sfârşitul erei petrolului nu este un avertisment dat de o Cassandră obscură, în criză de popularitate. Realitatea economică vine să confirme avertismentele date începând cu anii ‘70 ai secolului trecut. Criza petrolului paralizase economia mondială. Statele Unite au trecut prin convulsii care nu au fost uitate. Încercând zadarnic să le evite, declanşează războaie sub stindardul libertăţii. Paradoxal, războaiele pentru acapararea resurselor energetice nu fac altceva decât să catalizeze criza. Preţul petrolului a scăpat oricărui control.
Paul Roberts, analist economic cu o reputaţie mondială, autor al cărţii “Sfârşitul petrolului“, descrie metodele de extracţie, situaţia câmpurilor petrolifere şi starea cercetărilor privind identificarea şi producerea pe scară largă a energiei alternative.
Arabia Saudită se situează pe primul loc în topul producătorilor de petrol. Pentru a nu pierde supremaţia, dar şi pentru a evita deschiderea altor câmpuri petrolifere, saudiţii injectează masiv apă în pământ, ca să preseze erupţia lichidului mult râvnit. La Ghawar, procentajul apei în petrol se ridică la 30%. Exploatarea va continua până când din sol va ieşi numai apă. Semn că puţul a secat.
Cu toate că sunt al treilea producător mondial de petrol, americanii sunt obligaţi să recurgă la importuri. SUV-urile au cunoscut o adevărată explozie a vânzărilor. La fel şi camionetele, din clasa apropiată lor. Însă sunt maşini gurmande. Consumul lor este între 35 şi 60 l de benzină la 100 de km. Industria automobilistică are cel mai mare grad de rigiditate în convertirea motoarelor la alte surse energetice.
Pilele de combustie ar fi putut deveni energia pentru motorul viitorului apropiat. Dacă nu interveneau metodele de intimidare şi şantaj, politica de ameninţare şi discreditare mediatică. Geoffrey Ballard, fost geolog, a hotărât să reconstruiască economia energetică. După o serie de experimente, după un entuziasm prematur, a reuşit să mărească puterea pilelor şi să le reducă sensibil dimensiunile. Şi-a prezentat descoperirea Laboratorului Naţional de la Los Alamos.
Savanţii de la Los Alamos avuseseră un proiect de perfecţionare a pilelor de combustie. Proiect abandonat. Motivele au rămas necunoscute. Oficial, din cauza producerii unei cantităţi insuficiente de energie. Constatând progresele făcute de echipa lui Ballard, un cercetător de la Los Alamos a şoptit la sfârşitul demonstraţiei: “Nu cred că sunteţi pe deplin conştienţi de ceea ce aţi făcut.”
Geoffrey Ballard a susţinut un ciclu de conferinţe în care arăta avantajele renunţării la economia bazată pe petrol. Campania mediatică de discreditare a început să-şi arate colţii. Dacă pilele de combustie ar fi bune la ceva, atunci marile companii s-ar grăbi să le producă şi să le introducă pe scară largă. Replica aparţine, evident, celor care subestimează cu intenţie energia alternativă.
După 2 ani, puterea pilelor de combustie s-a dublat. În 1994 ajunsese la 25 kW. Deja era prea mult. Un automobil obişnuit ar fi avut nevoie de 75 kW. Neliniştea a început să agite multinaţionalele din domeniul petrolier. Scepticismul oarecum forţat afişat până atunci s-a transformat în ostilitate. Companiile au comandat campanii publicitare de ridiculizare. În scurt timp au apărut ameninţările la adresa lui Ballard. “Multinaţionalele vor să te înhaţe” – i-a spus un fost director al unei companii multinaţionale.
Companiile petroliere nu vor să cedeze monopolul benzinei şi al motorinei asupra pieţei transporturilor. Benzina are o singură sursă: petrolul. Pe când hidrogenul poate fi obţinut chiar şi din metanolul provenit din fermentaţia bălegarului. Odată ce o pilă de combustie ar atinge parametrii necesari funcţionării unui automobil, monopolul ar fi spart şi preţurile s-ar supune pieţei, nu înţelegerilor secrete. Companiile potroliere au mai reacţionat violent la începutul secolului XX, când au sabotat masiv sistemul naţional de troleibuze din Statele Unite.
Hidrogenul are şi dezavantaje, cum ar fi preţul dublu faţă de cel al benzinei şi o putere calorică inferioară. Însă producerea pe scară largă ar duce la scăderea constantă a preţului, la fel cum se întâmplă cu orice produs nou. La început preţul este prohibitiv, apoi devine accesibil. Dominaţia petrolului se află la apus.
Publicat de Agnosticus 
Publicat de Agnosticus 
Publicat de Agnosticus 


