Dependenţa de petrol

Petrolul – prieten şi duşman, aliat şi trădător. Preţul barilului explodează. Economia mondială se năruieşte. Criza alimentelor devorează veniturile. Colapsul interbelic va fi un simplu alizeu pe lângă uraganul care va urma. Dependenţa artificială de petrol se fisurează. Energiile alternative, neglijate vreme îndelungată, revin în forţă. Nu numai că au fost neglijate, dar s-a descurajat şi intimidat dezvoltarea lor. Controlul resurselor a asigurat dominaţia americană. O dominaţie nocivă. Sabotajele masive de la instalaţiile irakiene, ascunse ochiului îndrăzneţ, au dus la ascensiunea halucinantă a preţului barilului. Dolarul, monedă fetişizată, este în stare precomatoasă. SUA îngenunchează la uşa OPEC. Venezuela trânteşte zgomotos poarta în nasul marelui şi agresivului său vecin. Sistemul bancar american, fragil şi corupt, trage în jos Europa, legată încă ombilical de bancherii de pe Wall Street. “Petrolul este un lichid mineral lipsit de orice utilitate, un lichid vâscos, urât mirositor.” Era bine dacă raportul Universităţii din Sankt Petersburg către ţarul Alexandru I s-ar fi adeverit.

Nevoia de petrol a fost creată printr-o genială strategie de marketing. La o populaţie de 400 de milioane de locuitori, John D. Rockefeller a donat 500.000 de lămpi şi fiecărui beneficiar al donaţiei o cantitate mică de petrol. A creat nevoia. Nevoia prelungită şi întreţinută a creat dependenţa şi a impulsionat cererea. Succesul a fost reeditat în Australia, Africa de Sud şi Argentina, ţări cu populaţie ridicată şi cu un potenţial experimental atrăgător. Energia alternativă nu e o legendă urbană. Există şi e straşnic păzită. Pusă în circulaţie şi în practică, ar ruina economia americană. Cea mai energofagă şi mai poluantă economie. Costurile de reconversie tehnologică ar nemulţumi industria de armament şi industria automobilistică. Iar un preşedinte american nu-şi permite să se dispenseze de finanţarea marilor concerne. “Petrolemia” e în creştere…