Textele descoperite la Nag Hammadi, cunoscute sub numele de “Manuscrisele de la Marea Moartă“, completează într-o modalitate inedită creştinismul. Se poate spune că există un creştinism esoteric şi unul exoteric. Textele esoterice schimbă radical fizionomia religiei creştine. Scrierile teologilor amintesc în treacăt despre o serie de evanghelii ascunse ochiului şi rezervate unui cerc restrâns de cărturari. Vaticanul ascunde comori literare fără preţ. Consultarea fondului secret de carte se face cu aprobarea expresă a papei şi în condiţii de strictă supraveghere. Descoperirile revelatoare de pe Pajiştea Gâştelor (Nag Hammadi) au produs confuzie, spaimă şi agitaţie. Reacţia a fost de minimalizare. Credincioşilor le-au fost adresate îndemnuri la înţelepciune. De la inducerea suspiciunilor de fals, până la tratamentul dispreţuitor, textele au fost în final trecute in categoria documentelor gnostice. Biserica afirmă că sunt o simplă curiozitate arheologică. O serie de evanghelii interzise au intrat in circuitul public. Furia teologilor mocneşte în ”studiile” oficiale, care recurg la argumente de natură a discredita conţinutul manuscriselor. Alarmată de o posibilă cascadă de texte neconforme dogmatismului oficial, Biserica s-a infiltrat puternic pe piaţa neagră de antichităţi. Fără prea mult succes. Sfârşitul sec. XX este tulburat de “Evanghelia după Iuda“, considerată până atunci iremediabil pierdută. ”Evanghelia Păcii a lui Ioan“, “Evanghelia după Maria Magdalena“, “Evanghelia după Toma“, “Evanghelia Adevărului“, “Evanghelia după Filip“ şi multe altele circulau printre primii creştini. Nu erau interzise. Erau citite la întrunirile primilor creştini. Lipsa unităţii slujbei crea riscul dezintegrării religioase. Ritualul, de asemenea, nu era unitar. Prima limitare a textelor a avut loc la începutul sec. al III-lea. O cenzură nu atât de drastică precum cea care va urma în secolul următor.

În “Evanghelia Păcii a lui Ioan“ am dat peste un pasaj interesant:

“Dumnezeu nu a scris legile sale în pagini de carte, ci înainte de toate în inima, în mintea şi în spiritul vostru. [...] Scriptura este lucrarea omului, dar viaţa şi toate cele ce o găzduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. [...] De ce studiaţi şi vă agăţaţi cu atâta încăpăţânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?”

O nouă probă a esoterismului creştin oferă evanghelia citată mai sus:

“Mai am încă multe lucruri să vă spun, dar nu le puteţi purta încă, pentru că ochii voştri sunt obişnuiţi mai mult cu întunericul, iar lumina deplină a Tatălui divin Ceresc v-ar orbi.”