I-am remarcat gândirea chinuită la o emisiune în care pleda, cu un cretinism serafic, pentru abolirea dreptului la moştenire. Interogaţiile de o măreaţă stupiditate mi-au atras atenţia asupra personajului: De ce copiii să moştenească averea părinţilor? Ce-au făcut ca s-o merite? De ce agoniseala celor decedaţi nu intră în patrimoniul statului? Şi alte întrebări de un feroce tembelism. În 20-30 de ani, statul ar deveni proprietar unic. Nici lui Stalin nu i-au trecut prin minte asemenea idei monstruoase. Ieri a apărut pe blogul lui o lozincă nazistă. (Seamănă atât cu nazistul slogan “Moarte evreilor!”, cât şi cu maoistul “Moarte intelectualilor!”) Din păcate e prea mult băgat în seama, mai ales la postul public de televiziune. Unde suntem obligaţi să-l vedem aberând pe banii noştri. Am văzut cât de civilizaţi sunt austriecii, care înregistrează al “n”-lea caz de incest, viol şi maltratare a propriilor copii, reduşi la stadiul de animale şi de sclavi sexuali. În Austria nimeni nu a cerut moartea acelor psihopaţi. În schimb, pentru un pet aruncat aiurea, în România se cere execuţia. Există o gardă de mediu, un cuantum al amenzilor, oameni plătiţi să supravegheze. Hitler, taică, fă un duş rece şi leagă-ţi mânuţele la spate!