Dragoste in vremea holerei

Am rasfoit in treacat romanul lui Gabriel Garcia Marquez. Din “fabulosul” meu salariu am rupt o suma considerabila si l-am cumparat. Sincer, nu am avut timp sa-l citesc. Si nici dispozitie. Imi rezerv placerea pentru concediu. Un concediu lung. Singurul avantaj al meseriei. In schimb, noaptea trecuta mi-am rupt 2 ore si 19 minute din somn ca sa vad filmul. Un film care se incadreaza in categoria dramelor romantice. Nu prea agreez genul. Insa am cedat curiozitatii. Si nu regret.

O dragoste ardenta, obsesiva, impiedicata de diferentele sociale. Deosebiri sociale artificiale: tatal ei – un parvenit. Afacerile cu magari i-au adus o avere considerabila. Comportamentul a ramas cel al unui om primitiv, necioplit. Ea – frumoasa, delicata si timida. El – un bastard sarac, functionar la telegraf. Dragoste la prima vedere. Fermina si Florentino sunt blestemati sa se iubeasca timp de peste o jumatate de secol. Exilata de tatal ei pe un domeniu indepartat al familiei, Fermina revine si se casatoreste cu un medic. Ambii (Fermina si Florentino) supravietuiesc epidemiilor de holera.

Adevarata holera este dragostea, de care niciunul nu se vindeca. Fermina se dedica activitatilor casnice si se confrunta cu infidelitatile sotului ei. Florentino se transforma intr-un Casanova. Cuceritorul cauta implinirea, atingerea iubirii autentice prin numarul femeilor care-i cad la picioare. Macinat de suferinte, bucurandu-se de moartea sotului Ferminei, dispretuit si alungat, sfarseste prin a fi, la incheierea unei vieti zbuciumate, impreuna cu fiinta iubita. Nu fara oprelisti, care vin din partea copiilor Ferminei. Asteptata pret de peste jumatate de veac, luna de miere se desfasoara sub steagul negru al holerei. Giovanna Mezzogiorno si Javier Bardem si-au dat proba talentului.