Ipoteza lui Daniel Massé – Enigma lui Iisus (2)

Ideea unei inselatorii nu apartine lui Daniel Massé. El doar o preia si o dezvolta. Teoria conspiratiei nu este noua. Basilide, filosof al scolii alexandrine, a scris 24 de comentarii la Evanghelii intre anii 120 si 130. Basilide isi orienteaza argumentele spre concluzia ca rastignirea a fost o impostura. Iisus a fost inlocuit pe cruce cu Simon din Cirene. Cel care a fost ales sa duca crucea lui Iisus, conform evanghelistilor Matei, Marcu si Luca. Unele texte gnostice gasite in Egipt, scapate de remanieri, atribuie lui Iisus urmatoarele cuvinte: “Nu eram mort decat in aparenta, spuse Iisus, altul a baut in locul meu fierea si otetul. M-au lovit cu biciul, dar a fost un altul, Simon, cel care a purtat crucea pe umeri. Iar eu surad la gandul ignorantei lor (cf. Daniel Massé).” Coranul, la randul lui, afirma ca Iisus a fost un profet inspirat, un mesager al lui Dumnezeu, insa prin excelenta o fiinta umana. Inferior lui Mahomed, Iisus nu a murit pe cruce. Pe scurt, marturiile gnostice arata ca Iisus a fost inlocuit de altul care a suferit supliciul; sunt subliniate neintelegerile dintre Petru Simon si Maria Magdalena; explicit se mentioneaza casatoria lui Iisus cu Maria Magdalena; invataturile lui provin din aceeasi sursa cu cele ale lui Zarathustra si Buddha, fiind bazate pe dualismul bine – rau, lumina – tenebre.

Ideile gnostice par a fi fabulatii aditionale celei oficiale. Veridicitatea lor nu poate fi probata. Constructia argumentativa este in intregime speculativa. Daniel Massé incearca sa ofere o explicatie stiintifica. Insa tot speculativa. Un exercitiu de imaginatie. Nimic mai mult. Imbinand datele istorice si acoperind golurile cu prezumtii, Massé nu se apropie de realitate. Teoria sa este la fel de fragila. Realul si verosimilul nu sunt sinonime.

Iisus, preot descendent al casei regale a davidienilor, aristocrat si pretendent legitim la tronul Palestinei, a incercat sa-si recastige mostenirea. Desi dispunea de sustinerea unor aristocrati si a unor personalitati influente, el nu coagulase sustinerea populatiei. Adeziunea populara putea fi castigata cu un mesaj nobil si generos. Se adreseaza oprimatilor, dezamagitilor, persecutatilor, nenumaratilor umiliti si nefericiti. Mecanismul seamana izbitor cu cel de azi. Politica populista a fost practicata dintotdeauna. Mesajul christic are puncte comune cu gandirea eseniana. Originalitatea lui rezida in charisma, in calitatile de taumaturg, in folosirea limbajului imagistic, accesibil vulgului. Spre deosebire de alti profeti, el nu anunta un nou Mesia, ci se defineste pe sine ca fiind acel Mesia. Astfel dobandeste o credibilitate enorma si autoritatea suprema. Pana aici nimic neobisnuit. Istoricii pozitivisti (si nu numai ei) au investit teoria cu atributul realitatii. Poate fi sustinuta cu succes. Speculatia acum incepe. Intram in suprarealism. Iisus (daca el a fost pe cruce) primeste, in loc de otet, un amestec de opiu si beladona, folosit in Orientul Apropiat ca soporific. Stratagema intentiona sa acrediteze moartea victimei. Somniferul i-a salvat viata. In plus, s-a indeplinit in aparenta profetia Vechiului Testament. Pilat a fost castigat de partea conjuratilor. Banul l-a ajutat sa transgreseze legea romana. Sub acoperirea penumbrei crepusculare, corpul adormit a fost dus pana la mormantul din care a disparut dupa cel mult 36 de ore. Iisus “inviat” a plecat in secret in exil. Beneficiind de complicitatea lui Pilat. In Casmir - conform legendelor indiene si islamice. In Japonia – spun alte surse. (In Japonia a fost gasit un mormant, atribuit lui Iisus. Ipoteza mi se pare complet rupta de realitate.) Istorici reputati se incumeta sa sustina ca Iisus a murit in timpul asediului Masadei (anul 74) si ca ar fi varianta mitizata a lui Simon Bar Kochba, eroul rezistentei evreilor. Legendele sustinute de alti istorici (printre care Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Lincoln – “The Holy Blood and the Holy Grail“) ca Iisus ar fi fugit impreuna cu familia la Marsilia sunt chiar trase de par. Din exil, Iisus urma sa reorganizeze rezistenta si sa recapete tronul prin forta. O boala l-a secerat, insa.

Fapt certificat istoric: Disensiunile din interiorul grupului de sustinatori au dus la scindare. Pe de-o parte familia lui Iisus (incluzand-o pe Maria Magdalena, probele indicand-o ca fiind sotia lui), iar pe de alta parte factiunea lui Simon Petru. Petru o va calomnia pe Maria Magdalena si-i va confectiona o imagine de tarfa. Maria Magdalena a fost o curtezana in sensul ca frecventa cercurile regale, nu in sensul peiorativ. Petru va iesi invingator in disputa cu Iacov, fratele lui Iisus. Crestinismul autentic va fi sufocat de versiunea lui Petru. Familia va fi discreditata pentru ca risca, in calitate de martora a mistificarii, sa compromita expansiunea mesajului religios.

Ipoteza lui Daniel Massé – Enigma lui Iisus (1)

Pornind de la o analiza lingvistica, Daniel Massé, in “L’Enigme de Jésus-Christ“, ajunge la concluzii care descumpanesc. Partea argumentativa este solida. Concluziile, insa, sunt putin fortate. Massé imagineaza o teorie a conspiratiei. Traducerea Evangheliilor a pierdut subtilitatea conotatiilor unor termeni. Baraba, condamnatul la moarte eliberat de Pilat (cum pretind textele sinoptice), e denumit “lestai” (talhar). Termen prin care romanii ii desemnau pe zeloti. Pe acei luptatori si agitatori temuti de ocupanti. Massé pledeaza pentru suprapunerea identitara Barabas – Iisus. Prenumele zelotului razvratit era tot Iisus. Iar numele Baraba inseamna in aramaica fiul tatalui (bar = fiu; abba = tata). Printr-o serie de artificii, Massé argumenteaza ca Iacov, Ioan si Petru Simon erau zeloti sau simpatizanti ai miscarii de eliberare organizate de acestia. Iuda Iscarioteanul nu este numele celui considerat a fi tradator. “Iscarioteanul” este cognomen derivat din cuvantul “sicarius” (asasin profesionist zelot). Astazi, zelotii ar fi numiti luptatori de guerila urbana. Concluzia ar fi ca, prin arestarea lui Iisus-Baraba, Pilat a neutralizat miscarea de rezistenta a iudeilor. Fie si pentru o scurta perioada. Dezorganizati, lipsiti de un coordonator, zelotii nu ar mai fi fost un pericol imediat. Dintotdeauna oamenii au refuzat sa creada in moartea idolilor. S-a vorbit despre o salvare miraculoasa, despre o retragere temporara. Aparitiile mortilor celebri sunt asteptate de admiratorii lor. Mitologiile populare tind sa nege evidenta. In multe situatii, personajelor importante li se atribuie calitati supranaturale.

Pilat se amesteca brutal in afacerile iudeilor. Ca reprezentant al imparatului Tiberius, el aproba orice actiune oficiala. Dar judeca numai cazurile de nesupunere fata de romani. Celelalte infractiuni si crime erau judecate de Sanhedrin (Consiliul Batranilor). Iosif din Arimateea, membru al Sanhedrinului, admirator secret al lui Iisus-Baraba si unul dintre cei mai bogati oameni din Palestina acelor vremuri, cunostea lacomia lui Pilat. Banul are cea mai mare putere de convingere. Pilat a acceptat crucificarea pe o proprietate particulara. Atata vreme cat dusmanul Romei disparea, locul executiei nu avea nicio insemnatate. Iisus a fost rastignit in gradina lui Iosif. Si Evangheliile sugereaza voalat. Lui Iisus, trecand prin chinuri cumplite, i s-a facut sete. Plin de rautate, un soldat ii da sa bea otet. Oribil! exclama unii. Suspect! spun altii. Otetul era folosit pe post de tonic, de stimulent. Soldatii romani il foloseau in timpul bataliilor atat la dezinfectarea ranilor, cat si la revigorarea organismului. Sclavilor extenuati de pe galere li se administra, de asemenea, otet. In mod curios, la Iisus otetul are un efect contrar. Pana aici argumentarea nu are nicio fisura. Mai departe, Massé incepe sa devieze.