Golgota - nume cu rezonanta sinistra. Locul tragediei si al chinurilor inumane la care a fost supus Christ. Un deal, spune traditia orala. Un deal, hotaraste imparateasa Elena. Drept pentru care il si infiinteaza. Pe locul unui templu roman, aflat pe dealul ales de ea, ridica o biserica. Biserica Sfantului Mormant. Locul executiei coincide cu locul inmormantarii? Se pare ca da. Altfel de ce ar fi ctitorit Elena o biserica a  mormantului? Originea legendei crucificarii pe un deal este necunoscuta. Ar putea sa fie o plasmuire a Elenei sau imparateasa sa fi dat crezare unor povestiri. Evangheliile nu amintesc de vreun deal. Trei evanghelii scriu despre “un loc” numit Golgota (al Capatanii). Toate referirile indica o executie privata. Apostolii privesc crucificarea de la distanta. Doar un numar restrans de persoane a asistat la executie. Teologii afirma ca apostolii erau cautati de autoritati. Acesta ar fi fost motivul pentru care s-au tinut departe de locul crucificarii. Fals. Daca romanii ar fi vrut sa-i aresteze, ar fi facut-o in gradina Ghetsimani, cand l-au capturat pe Iisus. Ioan (19:41) ofera indicii asupra locului executiei si al inmormantarii: “In locul unde fusese rastignit Iisus era o gradina si in gradina era un mormant nou, in care nu mai fusese pus nimeni.” Matei (27:59-60) clarifica situatia: “Iosif (n.n. - Iosif din Arimateea) a luat trupul, l-a infasurat intr-o panza curata de in si l-a pus intr-un mormant nou, al lui insusi, pe care-l sapase intr-o stanca.” Coroborand informatiile, ajungem la concluzia ca locul executiei este gradina apartinand lui Iosif din Arimateea. Si acum se lasa intunericul peste relatarile evanghelice si se deschide calea speculatiilor. Pe care le evit. Deocamdata.

Potrivit legii romane, un crucificat nu avea dreptul la inmormantare. Garzile erau plasate langa cruce pentru a-i impiedica parintii, sotia, rudele si prietenii sa fure cadavrul si sa-l ingroape. Corpul rastignitului era lasat prada corbilor. Expus in vazul tuturor pentru a infricosa. Cum se explica incalcarea legii de catre Pilat? La cererea lui Iosif, a cedat fara sa clipeasca trupul lui Iisus. Insa Pilat era garantul aplicarii legii. De ce si-a riscat functia, libertatea sau chiar viata incalcand nonsalant legea?

Realitatea religioasa, juridica si sociala contrazice pretentiile evangheliilor de a fi veridice. De obicei, secretarii particulari ai guvernatorilor, procuratorilor si prefectilor trimiteau rapoarte paralele imparatului. Ei alcatuiau un soi de serviciu de informatii al Caesarului. Incalcarea legii ar fi atras rechemarea lui Pilat la Roma si judecarea in fata Senatului. Ceea ce nu s-a intamplat. Astfel incat e greu de crezut ca Pilat a participat la imensa conspiratie a mistificarii. Cel mai probabil evenimentele n-au avut loc. Ori s-au desfasurat intr-un mod radical diferit de cel relatat de textele “sacre”. Cand faptele infirma insemnarile evanghelistilor, exista un singur argument. Cel dat de Hegel unui student:

- Domnule profesor, ce se intampla daca faptele istoriei infirma teoria dumneavoastra?
- Cu atat mai rau pentru fapte - a raspuns arogant Hegel.