Matei noteaza ca la mormantul lui Iisus, in dimineata imbalsamarii, s-au dus Maria Magdalena si “cealalta Marie”. Marcu completeaza: acea Marie era mama lui Iacov. Iacov care, asa cum ne spun tot evangheliile, este fratele lui Iisus. Pe langa cele doua Marii, Marcu inventeaza un nou personaj feminin: Salome (sau Salomeea). Luca le numeste “femeile care venisera cu Iisus din Galileea“. La Ioan, Maria Magdalena este singura atunci cand merge sa oficieze ritualul funerar al imbalsamarii. Daca Biblia, in intregime, este inspirata de cuvantul divin si revelata ca adevar imuabil, atunci Dumnezeu are scapari de memorie.
Cine e cealalta Marie? Evidenta ne spune ca e mama lui Iisus. Interpretarile romano-catolice, definitivate prin dogma, afirma de asemenea ca este fecioara. Fecioara care, desi l-a nascut pe Iisus, a mai avut cel putin patru copii. Unele surse indica sase. Cu Iisus, sapte. Si tot fecioara a ramas. Trec peste aberatia fiziologica a virginitatii dupa cinci sau sapte nasteri. “Oare nu este el fiul tamplarului? Nu este Maria mama lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda nu sunt ei fratii lui? Si surorile lui nu sunt toate printre noi?” (Matei 13:55-56). Secole la rand biserica a socotit blasfemie constatarea ca Iisus a avut frati. Interpretarile fortate, care au urmarit deturnarea sensului celor doua paragrafe, au fost ineficiente. Cenzurii lui Eusebius din Cezareea, de obicei riguroasa, i-au scapat pasajele 55 si 56. Neatentia a fost sanctionata de logica. Dupa zvarcoliri indelungi, in sec. XX biserica a acceptat evidenta. Consecinta: dogma imaculatei conceptii a fost maculata de indoiala. Fatarnicia clameaza inca adevarul conceptiei virginale. In care mai cred doar cei blocati in mentalitatea infantila. Daca o femeie ar pretinde ca a ramas insarcinata fara sa fi avut contact sexual si fara sa fie inseminata artificial, ar fi internata intr-un sanatoriu de boli mentale. Cum? N-ar fi divinizata?…
Ortodocsii nu s-au impacat cu ideea ca Maria ar mai fi avut si alti copii. Iata ce aberatii gasesc pe un site bigot. Si un cretin ar gandi mai logic si mai limpede. Fratii lui Iisus ii sunt frati, dar nu ii sunt frati. Cealalta Marie e mama fratilor lui Iisus, dar nu e mama lui Iisus. Fiindca mama lui Iisus e… Maria, fecioara. V-ati prins? Nici eu. Splendid rationament. Scurtcircuit cerebral. Delirul in toata stralucirea lui. Tembelismul in actiune. Numai un preot poate judeca atat de incalcit si de stramb.
Chiar daca Iisus a avut veleitati de reformator, traditia a fost pastrata. Asa se explica graba de a-l inmormanta inainte de lasarea sabatului. Si asteptarea: corpul putea fi imbalsamat abia in ziua de duminica. Sambata e dedicata odihnei. A lucra sambata inseamna a comite un pacat de neiertat. La ritualul imbalsamarii unui barbat, conform traditiei evreiesti, puteau participa numai sotia, mama si sora/surorile lui. Sotia si rudele de gradul I. Nimeni, absolut nimeni nu era acceptat daca nu intrunea conditiile stricte stabilite de religia iudaica. Cealalta Marie era mama decedatului. Ar fi absurd sa admitem contrariul. Dar ce cauta Maria Magdalena? Era sora lui Iisus? Categoric nu! In ce calitate a insotit-o la mormant, duminica dimineata, pe mama lui Iisus? Raspunsul e unul singur. Doar unul.
21 comments
Comments feed for this article
iunie 10, 2008 at 11:37 am
vartolomeu diacul
Prin articolele cu tenta religioasa de pe acest blog se incearca denigrarea Bisericii ortodoxe, a dogmelor si slujitorilor ei scotandu-le in fata neputintele omenesti.Hristos nu a mai avut frati ,cand se vorbeste despre fratii Lui se refera la verii lui Hristos caci cuvantul “frate” la evrei e echivalent cu cel de var.Sfanta Fecioara Maria a conceput in pantece pe Hristos prin venirea Duhului Sfant nu pe calea fireasca a impreunarii cu un barbat, prin ceea ce sustin acesti oameni fara Dumnezeu pe care tu ii crezi , nu recunosc calitatea lui Hristos de Fiu a lui Dumnezeu,caci insusi Hristos spune “ceea ce la om e cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta”. Hristos a murit pe cruce ,astfel prin moartea sa a biruit moartea noastra ,care nu era altceva decat departare de El nu se refera la moartea fizica ci la moartea sufleteasca ,adica despartirea de el.Dumnezeu e mai presus de ratiunea umana si de logica iar tainele credintei sunt foarte adanci si de nepatruns iar noi cunoastem foarte putin datorita faptului ca suntem limitati si marginiti dar suntem intr-o continua epectaza.
iunie 10, 2008 at 12:58 pm
agnosticus
Argument dovedit ca fiind fals. Dacă “frate” are sens de “văr”, atunci cuvântul “văr” are sens de “frate”? Nu mai cunoaştem noi semnificaţia termenului “frate”? Nu mai reiau dovezile aduse de Ernest Renan în “Viaţa lui Isus”. Dacă până şi catolicii recunosc existenţa fraţilor lui Christos, ei, care au fost cei mai acerbi critici ai evidenţei istorice…
Nu încerc denigrarea BOR. Arăt falsitatea creştinismului, una dintre cele mai sângeroase religii. Denunţ minciuna bimilenară şi naivitatea celor care înghit paradoxurile şi aberaţiile dogmatice.
iunie 11, 2008 at 12:54 pm
Chioreanu Teodor
Agnosticus, din nou vreti sa pareti grozav prin persiflare, numai ca nici nu stiti ca persiflarea vi se adreseaza. Oare, altfel vorbind, nu cumva va inscrieti pe aclelasi aliniament cu Vartolomeu Diacul, domnia sa crezand ca intregul crestinism se reduce doar la Biserica ortodoxa? Daca, Agnosticus, ati denigra numai acea biserica, nici nu v-ar mai durea capul. Nu ca, altfel, v-ar durea el prea tare, am impresia ca este prea mic pentru a putea cauza mari dureri. Pentru unii, este si acesta un noroc… Agnosticus, “problema” celeilalte Marii este prea simpla pentru ca unii care vad in barbat si in femeie doar doua fiinte sexuate, sa o poata intelege, pentru ca ei reduc totul doar la niste instincte care nu lipsesc niciunui animal, deci cu atat mai putin lor. Cand deslusesti in Isus Cristos doar pe barbatul care a fost, iar in Fecioara si in celelalte Marii, doar pe femeile care au fost, atunci nu-ti mai ramane decat sa te urci inapoi in copac, si sa-ti astepti perechea… Agnosticus, sunteti prea salbatec pentru a intelege, si prea vreti sa fiti om neintelegand. Vorbiti de delir, vorbiti de tembelism, de scurtcircuit cerebral cand va referiti la noi, cei care credem, si va asumati o atitudine de parca dumnavoastra chiar acolo ati fi fost. Nu ati fost, si vreau sa va spun ceva, nu o sa fiti niciodata… niciodata alaturi de Cristos, alaturi de Fecioara, alaturi de celelalte Marii. Locul dumneavoastra, dupa cate imi dau seama, este printre oamenii purtatori de sex. Pe cei purtatori de spirit nu ii intelegeti, deci nu ii acceptati. Caci altfel n-ati fi scris acest articol, ca si pe ceva care s-ar referi la un eveniment din nu stiu care cartier muncitoresc hunedorean.
iunie 11, 2008 at 1:21 pm
agnosticus
Mă bucur că am reuşit să vă enervez. Semn că am dreptate. Secretele mistificatorilor religioşi nu vor rămâne ascunse pentru eternitate. Aşa au crezut inventatorii creştinismului, denumiţi emfatic “sfinţi părinţi”. Deşi au ars sau ascuns documente, nu au putut distruge tot. Întrebare: Aţi fost dvs. acolo? Pe mine mă acuzaţi că nu am fost. Sinistru sofism. Aţi fost lângă Mihai Viteazul când a fost decapitat? Dacă nu, de unde ştiţi că trupul i-a fost despărţit de cap. În lipsa argumentelor, vă este permis să recurgeţi la raţionamente viciate, pentru că nu sunteţi în stare să construiţi o teorie coerentă, fără a invoca iraţionalul şi absurdul evident al dogmelor.
iunie 11, 2008 at 5:29 pm
Chioreanu Teodor
…dar nu m-am enervat deloc, lucru de care imi pare rau, pentru ca v-am lipsit de o bucurie… Iata, bucuria dumneavoastra a fost numai o amagire. Dar cui vorbesc eu de amagiri? Dumneavoastra chiar nu simtiti nimic atunci cand va uitati la seninul cerului, dumneavoastra numai va amagiti uitandu-va. Pentru ca pentru dumneavostra seninul este modul in care se reflecta aerul…etc…etc. Nu, sa nu credeti ca va caracterizez fara a va cunoaste, este suficient sa citesti un articol precum cel de deasupra pentru a-ti da seama despre cine este vorba. Si acum: nu am fost langa Mihai Viteazul cand a fost decapitat, motiv pentru care nici nu contest imprejurarile in care, se spune, acest lucru s-a intamplat. Dar daca dumneavostra Il comparati pe Isus cu Mihai, inseamna ca nu ati inteles nimic. De aceea spuneam ca va uitati la seninul cerului precum la o gramada de aer. Sofismul de care ma acuzati, si despre care spuneti ca este “sinistru”, va apartine. Ratinamentele mele sunt viciate in masura in care este viciata intreaga civilizatie in care, cu modestie, ne ducem existenta. Cei care, insa, gandesc si simt ca dumneavoastra, vad aceasta civilizatie precum vad si seninul ceresc, adica o gramada de date istorice, in care Mihai Viteazul si-a avut locul lui. Eu insa o vad privind la minunata sculptura “Pieta” a lui Michelangelo, sau la un tablou al lui Balasa, de exemplu, sau acultandu-l pe Bach, sau pe Dan Spataru, sau privind seninul cerului. Pentru ca facand toate acestea, si multe altele la fel, Il simt pe Dumnezeu. Precum simt prezenta Lui si in acest dialog dintre noi doi. Vedeti, Agnosticus, aceasta este diferenta dintre mine si domnia voastra, o diferenta, poate, cat intre Cristos si Mihai Viteazul.
iunie 11, 2008 at 6:03 pm
Chioreanu Teodor
Corectez ultima fraza: … o diferenta, poate, cat intre un om al Lui Cristos si un om numai al lui Mihai Viteazul.
iunie 11, 2008 at 6:23 pm
agnosticus
Dacă religia s-ar sprijini pe fapte şi evenimente reale, aş crede. Dar aşa, nu pot crede într-o plăsmuire teologică, într-o minciună monumentală creată cu scopul de a transforma omul într-o dobitoacă docilă. Detestaţi istoria pentru că a produs probe ale şarlataniei monumentale a preoţilor. Religia mea e perfecţionarea omului, nu venerarea unei himere. Este un obiectiv umanist, nu un nociv ideal teologic.
iunie 11, 2008 at 8:31 pm
Chioreanu Teodor
Vreti sa fiti enervant, dar nu reusiti decat sa fiti ridicol. Vreti sa fiti umanist, dar nu sunteti decat naiv, un naiv cu pretentii. Va rog sa sesizati ca toate aceste invinuiri vi le aduc cu o mare simpatie. Pentru ca, desi nu va inteleg, reusesc sa va inteleg. Minciuna monumentala despre care faceti vorbire va include, poate mai mult decat ma include pe mine, pentru ca acestei minciuni eu ii spun adevar, si anume Adevarul pe care, dumneavoastra neintelegandu-l, intelegeti numai minciuna. Nu au fost minciuna Michelangelo, Bach, Balasa, Dan Spataru, Mihai Viteazul si atatia si atatia altii, de acum si de oricand. Si nefiind ei minciuna, cum ar putea fi Cristos minciuna? Perfectionarea omului? A carui om, a celui care, negandu-si izvorul, se neaga pe sine? Vreau sa va asigur ca nu detest istoria, detest doar incercarile unora de a face din ea o ingramadire de date, din care ingramadire, pana la urma, nici ei nu mai pricep nimic. Motiv pentru care devin acuzatori, nici macar dandu-si seama ca se acuza ei pe ei insisi. Inainte de a avea pretentia perfectiunii, omul ar trebui sa se privesca in oglinda, in oglinda pe care chiar Dumnezeu i-a dat-o, spre a se privi. Incercati si dumneavoastra!
iunie 11, 2008 at 11:04 pm
agnosticus
Mergând pe linia argumentării dvs., se poate conchide că, dacă Michelangelo a existat, atunci a existat şi Scufiţa Roşie. Adevărul pe care-l invocaţi se bazează pe cărţi scrise de autori anonimi şi atribuite unor nume aparţinând unor personaje a căror existenţă este, de asemenea, pusă la îndoială. Nu există niciun document istoric autentic prin care să se ateste povestea personajului de basm Iisus. Iar Evangheliile au aceeaşi valoare documentară pe cât au romanele lui Alexandre Dumas - Tatăl. Poate că pentru dvs. istoria este o îngrămădire de date. Pentru mine e o desfăşurare coerentă care şi-a dezvoltat un sistem imunitar şi, în consecinţă, elimină celulele moarte, adică prejudecăţile religioase, care au stopat secole la rând dezvoltarea culturală şi ştiinţifică. Iar omul se poate perfecţiona doar aruncând balastul malign al obscurantismului impermeabil la evidenţa oferită de ştiinţă.
iunie 12, 2008 at 9:59 am
Chioreanu Teodor
Nu vreti sa va priviti in oglinda! Poate, fiindca va este frica? Eu, daca as fi in locul dumneavoastra, acest sentiment l-as avea. Dar, oare, Agnosticus, aveti dumneavoastra sentimente? Ma indoiesc, pentru ca acelora care se tot uita in fel de fel de documente, mai mult sau mai putin autentice, le cam dispar sentimentele, daca le vor fi avut candva. Faceti niste asocieri care va scot din orice discutie serioasa. Chiar, eu credeam ca am cu cine discuta… Totusi, imi pastrez simpatia pe care v-o port… poate intr-o zi veti intelege… eu cred in puterea salvatoare a revenirilor.
iunie 12, 2008 at 10:22 am
agnosticus
V-am arătat absurditatea raţionamentelor pe care le faceţi. Ştiinţa nu se face cu sentimente. Chiar dacă ar vrea cu toată fiinţa să creadă că pătlăgica este arbust, un om de ştiinţă se pleacă în faţa evidenţei cunoaşterii. Cât despre asocieri, dvs. aţi căzut în ridicol construind sofisme barbare, sancţionate de legile elementare ale silogismului. Sentimentul şi cunoaşterea riguroasă se exclud reciproc. N-am văzut ca un fizician să izbucnească în plâns în faţa fisiunii nucleare. Şi nici ca un cercetător să citească, având ochii înecaţi în lacrimi, un manuscris antic. A construi un eşafodaj complet lipsit de suport real echivalează cu o insultă adusă raţiunii.
iunie 12, 2008 at 6:37 pm
Chioreanu Teodor
Agnosticus, nu incetati sa ma uimiti, desi imi spun ca sunt uimiri pe care, la un moment dat, nu are rost sa le mai avem. Scrieti: “Sentimentul si cunoasterea riguroasa se exclud reciproc.” Inseamna ca dumneavoastra nu iubiti ceea ce cunoasteti? Sau, cel putin, nu va bucurati de ceea ce stiti? Sau nu aveti indoieli? Ziceti ca nu ati vazut vreun cercetator sa citeasca un manuscris antic, si sa fie cuprins de emotie. Eu am vazut. Dar stiti ceva? Nici nu sunt chiar atat de importante eventualele lacrimi ale vreunui astfel de cercetator, important este ca acel cercetator sa fie capabil sa detecteze, prin cercetarea acelui document, lacrimile pe care, poate, le-a varsat cel care l-a scris. Sau n-ati vazut nici oameni care sa planga scriind? Laudand lipsa de sentimente atunci cand este vorba de cunoastere, vorbiti si despre insulta adusa ratiunii. Dar o insulta mai mare decat o aduc cei care gandesc asa cum ganditi dumneavoastra nu cred sa se poata. Agnosticus, cand omul se crede a fi numai carnea care este, sfarseste prin a deveni nesimtitor. Carnea nu naste sentimente, iar fara sentimente omul nu mai este om. Astfel de indivizi nu o sa poata niciodata sa descifreze printre randurile vreunui manuscris lacrimile pe care le-a varsat cel care a scris acel manuscris, incat pentru el manuscrisul ramane doar o bucata de hartie, sau de piatra, asa precum si el este numai o bucata de om…
iunie 12, 2008 at 7:01 pm
Chioreanu Teodor
Mark records for us the detail that three women - Mary Magdalene, Mary the mother of James, and Salome - approached the tomb before sunrise to anoint the body of Jesus with spices. In the society of the day, the testimony of women was held in such low regard that they were not even permitted to serve as witnesses in a court of law. How remarkable it is, then, that women were the acknowledged discoverers of Jesus’ empty tomb!
Had someone fabricated the story at a later date, as many critics assume to have been the case, the plot surely would have made male disciples such as Peter and John the discoverers of the empy tomb. That it was women who were the chief witnesses to the fact of the empty tomb is best explained by the straightforward truth that the women named were indeed the actual discoverers. The Gospel writers faithfully recorded what for them was an awkward and potentially embarrassing detail.
iunie 12, 2008 at 7:32 pm
agnosticus
Bucuria de a fi cunoscut e ulterioară cercetării în sine. Dacă în religie cunoaşterea e pseudo-cunoaştere şi are la bază actul pur al revelaţiei, în ştiinţă primează clasicele metode ale observaţiei şi experimentului, subsumate raţiunii. Emoţia descoperirii unui manuscris nu echivalează cu lacrimile fericirii ale revelaţiei habotnicilor. Actul pur al cercetării este nonsentimental. (Sentimentele sunt ataşate aşteptărilor sau eşecurilor. Una e să plângi când ai văzut încununarea eforturilor de câteva decenii şi alta e să te prosternezi în faţa unei halucinaţii, denumită pompos revelaţia sacrului.) Eventual sunt lacrimile descoperirii neaşteptatului sau ale unei descoperiri, atunci când orice speranţă părea pierdută. Nu are rost să răspund speculaţiei nesusţinute că nu aş avea sentimente. Pot să vă asigur că nu sunt robot.
Şi să nu ne mai învârtim după deget. Matei ne spune clar că Iisus a avut fraţi, dar au fost născuţi de mame diferite, adică… de aceeaşi Marie. Chiar nu sesizaţi crampa mentală a teologilor?
iunie 13, 2008 at 12:29 pm
Chioreanu Teodor
Adevaratele sentimente nu necesita tot felul de atasari, adevaratele sentimenta izbucnesc din trairea clipei, si, uneori, dureaza doar o clipa, dar lasa urme pentru o viata. Multi dintre noi credem ca ceea ce simtim sunt emotii, in realitate nefiind vorba decat despre niste reflexe neconditionate, caci oameni suntem toti. Suntem toti oameni, numai ca unii mai predispusi spre instincte, altii spre sentimente omenesti. Iar sentimentele cele mai omenesti sunt legate de credintele celor care se numesc oameni. Vor fi fiind multi care vor sa creada ca cineva care nu crede in existenta unei Fiinte spiritual si fizic superioare lor, si care, deci, nu are niciun reper sentimental mistic, poate trai emotional ceea ce crede. Instinctele devin emotii numai atunci cand sunt transferate in domeniul spiritual. A confunda credinata religioasa cu politica, inseamna a accepta posibilitatea ca un orangutan sa ajunga presedinte de partid, sau un sacal patriarh. Dar, mai ales, inseamna a nu accepta existenta sentimentelor intre noi, oamenii, oameni sentimentali mai mult decat carnali.
iunie 13, 2008 at 4:54 pm
Chioreanu Teodor
Jesus’ miracles have been a challenge to the skeptic. If a person begins with the denial of anything that defies the laws of nature - the supernatural, in other words - then it’s a forgone conclusion that the miracles really didn’t happen. Then one can only look for other ways to explain the occurrences recorded in the Bible, or deny that they happenet at all. But the true historical record of Jesus shows that His physical life here on earth began with an intervention of divine will. His entire life was a miracle from beginningto end,and to beginning again…
iunie 16, 2008 at 11:37 am
Chioreanu Teodor
Many people assume that, apart from the Bible, history is silent concerning Jesus of Nazareth. But infact, sevsral independent witnesses testify of Jesus’ existence. Cornelius Tacitus (ca. 56 - 120 AD) was a roman senator, consul and governor of the roman province of Anatolia (modern-day in Turkey) as well as one of ancient Rome’s greatest historians, he wrote “The Annals”.
No friend to either Nero or Christians, Tacitus writes that Nero blamed ” a class hated for their abomination, called Christians by the populace.” He goes on to explain that “Christus(Christ), from whom the name had its origin, suffered the extreme penalty(crucifixion) during the reign of Tiberius at the hand of one of our procurators, Pontius Pilatus, and a most mischievous superstition, thus checked for the moment, again broke out not only in Judaea, the first source of evil, but even in Rome…” (Annals, 15:44)
iunie 16, 2008 at 1:13 pm
agnosticus
Tacitus nu vorbeşte despre niciun Iisus. Doar despre un Chrestus. Un sclav din Roma, conducător al unei revolte, asemenea lui Spartacus. Mai mult, pasajul din Tacitus este dovedit a fi o interpolare târzie. Aparţine unui copist anonim zelos, subordonat unei Biserici care încearcă să dovedească existenţa lui Moş Crăciun. Am scris un articol, nu mă mai bombardaţi cu texte pe care le-am demontat ab initio.
iunie 16, 2008 at 4:50 pm
Chioreanu Teodor
Scuze pentru bombardament, dar… Sper sa va fi calmat intre timp, pentru ca numai calmi fiind, ne putem pastra luciditatea. Sau poate ati prefera sa fiti bombardat nu cu texte, ci cu bombe? Dumnezeule, Agnosticus, va credeti atat de important incat sa puteti sa demontati texte scrise cu mult…mult timp in urma, vi se pare normal? Vreau sa va asigur ca n-ati demontat nimic, v-ati expus doar niste umile pareri. Lucru pe care, dealtfel, incerc sa il fac si eu. V-am scris, v-am bombardat cu texte deci, doar din dorinta mea de a purta, in mod civilizat, un dialog cu cineva care nu impartaseste aceleasi conceptii cu mine. Eu cred ca si din greseli putem invata. Deci, daca v-am gresit, va cer iertare.
iunie 16, 2008 at 6:18 pm
agnosticus
Înainte de a aduce contraargumente nişte falsuri grosolane demontate de zeci şi sute de ani, mai bine citiţi cu atenţie articolele legate de temă. Îmi displace să reiau ceea ce deja am spulberat cu argumente, nu cu citate dintr-o carte la fel de sfântă pe cât este un volum semnat de Hans Christian Andersen. Mai rămâne să-mi spuneţi şi că “Donatio Constantini” este autentică şi m-am lămurit…
iunie 19, 2008 at 12:27 pm
Chioreanu Teodor
…nu va mai spun nimic…