Daily Archive

Matei noteaza ca la mormantul lui Iisus, in dimineata imbalsamarii, s-au dus Maria Magdalena si “cealalta Marie”. Marcu completeaza: acea Marie era mama lui Iacov. Iacov care, asa cum ne spun tot evangheliile, este fratele lui Iisus. Pe langa cele doua Marii, Marcu inventeaza un nou personaj feminin: Salome (sau Salomeea). Luca le numeste “femeile care venisera cu Iisus din Galileea“. La Ioan, Maria Magdalena este singura atunci cand merge sa oficieze ritualul funerar al imbalsamarii. Daca Biblia, in intregime, este inspirata de cuvantul divin si revelata ca adevar imuabil, atunci Dumnezeu are scapari de memorie.

Cine e cealalta Marie? Evidenta ne spune ca e mama lui Iisus. Interpretarile romano-catolice, definitivate prin dogma, afirma de asemenea ca este fecioara. Fecioara care, desi l-a nascut pe Iisus, a mai avut cel putin patru copii. Unele surse indica sase. Cu Iisus, sapte. Si tot fecioara a ramas. Trec peste aberatia fiziologica a virginitatii dupa cinci sau sapte nasteri. “Oare nu este el fiul tamplarului? Nu este Maria mama lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda nu sunt ei fratii lui? Si surorile lui nu sunt toate printre noi?” (Matei 13:55-56). Secole la rand biserica a socotit blasfemie constatarea ca Iisus a avut frati. Interpretarile fortate, care au urmarit deturnarea sensului celor doua paragrafe, au fost ineficiente. Cenzurii lui Eusebius din Cezareea, de obicei riguroasa, i-au scapat pasajele 55 si 56. Neatentia a fost sanctionata de logica. Dupa zvarcoliri indelungi, in sec. XX biserica a acceptat evidenta. Consecinta: dogma imaculatei conceptii a fost maculata de indoiala. Fatarnicia clameaza inca adevarul conceptiei virginale. In care mai cred doar cei blocati in mentalitatea infantila. Daca o femeie ar pretinde ca a ramas insarcinata fara sa fi avut contact sexual si fara sa fie inseminata artificial, ar fi internata intr-un sanatoriu de boli mentale. Cum? N-ar fi divinizata?…

Ortodocsii nu s-au impacat cu ideea ca Maria ar mai fi avut si alti copii. Iata ce aberatii gasesc pe un site bigot. Si un cretin ar gandi mai logic si mai limpede. Fratii lui Iisus ii sunt frati, dar nu ii sunt frati. Cealalta Marie e mama fratilor lui Iisus, dar nu e mama lui Iisus. Fiindca mama lui Iisus e… Maria, fecioara. V-ati prins? Nici eu. Splendid rationament. Scurtcircuit cerebral. Delirul in toata stralucirea lui. Tembelismul in actiune. Numai un preot poate judeca atat de incalcit si de stramb.

Chiar daca Iisus a avut veleitati de reformator, traditia a fost pastrata. Asa se explica graba de a-l inmormanta inainte de lasarea sabatului. Si asteptarea: corpul putea fi imbalsamat abia in ziua de duminica. Sambata e dedicata odihnei. A lucra sambata inseamna a comite un pacat de neiertat. La ritualul imbalsamarii unui barbat, conform traditiei evreiesti, puteau participa numai sotia, mama si sora/surorile lui. Sotia si rudele de gradul I. Nimeni, absolut nimeni nu era acceptat daca nu intrunea conditiile stricte stabilite de religia iudaica. Cealalta Marie era mama decedatului. Ar fi absurd sa admitem contrariul. Dar ce cauta Maria Magdalena? Era sora lui Iisus? Categoric nu! In ce calitate a insotit-o la mormant, duminica dimineata, pe mama lui Iisus? Raspunsul e unul singur. Doar unul.

In afara de Evanghelia dupa Ioan, cele ale lui Matei, Marcu si Luca par scrise de aceeasi mana. Pasaje intregi coincid. Limbajul este identic sau cel putin similar. Ceea ce arata ca, la copiere, au fost operate modificari. Nu semnificative. Deosebirile minore au dat ideea atribuirii exemplarelor cate unui apostol. S-a asigurat, astfel, multiplicarea marturiilor. Dar niciunul dintre evanghelisti nu l-a cunoscut pe Christ. N-a fost martor al patimilor. Redactarea evangheliilor a inceput cel mai devreme in anul 60. Primele trei sunt redactate intr-un stil folcloristic. Evanghelia lui Ioan e mult mai elaborata. Si sub aspectul continutului, si sub aspectul limbajului. Deodata evanghelia capata o tenta filosofica prin contributia lui Ioan. Detaliile suplimentare nu-i confera, insa, o mai mare credibilitate. Doar o coerenta. Coerenta interna. Aptitudinile literare a lui Ioan (denumit conventional) sunt indiscutabile. Dar, in graba de a alcatui sinopticul crestinismului, teologii au omis armonizarea evangheliilor.

Iisus a inviat dupa 3 zile. Niciun crestin nu ar indrazni sa nege. Pentru ca - nu-i asa? - scrie in Biblie. Un “adevar” unanim acceptat. Desi e adevar, de ce n-as verifica? Caut dupa Biblie. Ratacita pe un raft, in spatele volumelor “Amurgul idolilor” si “Asa grait-a Zarathustra” (al caror autor provoaca frisoane crestinilor - Wilhelm Friedrich Nietzsche), parea adormita in uitare. Presimtind ca se va lasa cu dureri de cap, pregatesc un analgezic. Sunt prevazator. Am intentia sa inventariez evenimentele legate de crucificare si inviere. Concordantele si discordantele relatarilor.

Matei si Marcu descriu crucificarea in cuvinte seci. La fel de bine ar fi putut relata starea vremii. Acolo sunt priceputi. Un meteorolog este prototipul mincinosului. Cei doi vorbesc despre o eclipsa. Care a durat trei ore! De la ora 18 pana la ora 21! Care eclipsa nici macar nu a existat. Dovedit astronomic. Astrologic se poate abera. La fel cum fac cei doi. Dumnezeu s-a jucat cu planetele si le-a modificat orbita. Le-a intepenit 3 ore pe orbita deviata. Mai departe: Iisus, spun amandoi, a fost crucificat intre doi talhari. Niciunul nu crede povestea originii divine a predicatorului. Ambii il batjocoresc pe Iisus din cauza pretentiilor megalomane de a se considera fiul lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care si-a intors privirea de la el. Luca vorbeste despre pocainta unuia dintre talhari. Pentru Ioan, talharii sunt simpli figuranti. (Probabil pentru a introduce simbolismul cifrei 3 in povestire.) Urmeaza socul realitatii si trezirea din reverie: este un simplu muritor, neprotejat de forte divine. Intrebarea disperata: “Eli, Eli, lama sabachthani?” este, de fapt, un strigat de furie. Deceptia profunda si renegarea inainte de a muri. Christos nu a murit… crestin. A murit constatand o Mare Absenta. Iisus cel din ultimele clipe a fost areligios.

Cei doi evanghelisti plaseaza actul crucificarii vineri, la orele trei dupa-amiaza. Confuzia relatarilor plaseaza moartea pe cruce intre orele 18 si 21. Cadavrul a fost coborat de pe cruce inainte de inceperea sabatului (sambata). A fost dus intr-un mormant nou, invelit in panza. Nefiind timp pentru imbalsamare (intrucat incepea sabatul, zi in care evreii nu lucreaza), apropiatii au decis sa astepte ziua de duminica. Inainte de a parasi cimitirul, Iosif din Arimateea a impins o piatra in gura mormantului. Duminica “dimineata” (spune Matei), “cand rasare soarele” (spune Marcu), “dis-de-dimineata, cand era inca intuneric” (spun Luca si Ioan), Maria Magdalena si “cealalta Marie” au mers sa imbalsameze si sa parfumeze cadavrul. Sa presupunem ca Iisus a murit vineri, la ora 18, iar cele doua Marii au descoperit lipsa cadavrului la ora 6 dimineata. Un calcul ne arata ca, de cand Iisus si-a dat duhul, pana cand a “inviat”, trecusera 36 de ore. Transformat in zile, rezultatul este… o zi si jumatate! Q.E.D. Inca un geam spart…