Iisus a iubit lumea si, ca revers, le-a cerut ucenicilor devotiune totala. Neconditionata. Oricate contraargumente ar aduce creierele incinse, incercand sa transforme albul in negru si negrul in alb, Noul Testament propaga ura, discordia si crima. Motiv pentru care crestinismul nu a fost destinat celor instruiti. Ci prostimii nestiutoare de carte. Multimii careia i se putea suci usor mintea cu pseudo-argumente. Careia saltimbancii numiti apostoli ii puteau perverti usor gandirea prin demonstratii logice penibile. Prin artificii retorice se poate argumenta ca o fraza are sensul contrar celui dat de evidenta mesajului. Dar artificiile retorice sunt nule sub raport logic. Absurdul si irationalul se propaga cu viteza zvonului. Absurdul si irationalul sunt premisele acceptarii unei religii. Absurdul si irationalul nu sunt supuse obligatiei de a se justifica.

 

 

Doctrina crestina nu are un mesaj coerent. Este demagogie pura. Neputand fi aplicata, Iisus al Evangheliilor, nerecunoscut intr-o masura tot mai mare de istorie, recurge la un expedient unic in istoria religiilor: este suficient sa crezi in el. Comod. Credinta menajeaza ratiunea. Evita oboseala intelectuala. De altfel, nu face un secret din tinta mesajului sau. Explica fara ocol ca mesajul sau se adreseaza multimii rudimentare. Multimii conduse de instincte gregare. Si sfideaza bunul simt: “Te laud, Tata, Doamne al cerului si pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor (Matei 11:25).” Trecand peste frauda minora de traducere (copii a fost inlocuit cu prunci), termenul prunc este folosit ca antonim pentru intelept. Istoria confirma ca, de la bun inceput, crestinismul a fost raspandit de ignoranti. Care s-au inmultit. Cati au citit cu atentie Noul Testament, Evangheliile indeosebi? Adeptii lui Iisus contrazic cu aplomb afirmatia: Crestinismul este o religie a urii. Fara sa cunoasca pasajele care arata adevaratul mesaj.

 

 

 

 

 

Dragostea fata de Iisus inseamna renegarea tuturor. Inseamna abandonarea vietii personale. Abandonarea familiei. Abandonarea ratiunii. Abandonarea sinelui. “Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu (Luca 14:25).” Indiferent ce ar spune slujbasii maleficului profet, indemnul la a-ti uri viata este o instigare explicita la sinucidere. Crestinismul e descalificant. Falsitatea interpretarii lui ca religie a iubirii nu mai are nevoie de demonstratii suplimentare. Iubirea aproapelui - un slogan gaunos. Crestinul habotnic va replica: Iisus indeamna sa intorci si celalalt obraz. Numai ca, in Luca (19:27), ne lovim de pasajul: “Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa domnesc eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea.” Cruciatilor, care au depopulat cetati intregi masacrand locuitorii, li se reproseaza ca s-au abatut de la cuvantul Domnului. Dimpotriva, l-au urmat intocmai. Ingratitudinea christica se reflecta si in pasajul: “Iar multimea sedea in jurul lui. Si unii i-au zis: Iata, mama ta si fratii tai si surorile tale sunt afara. Te cauta. El a raspuns: Cine este mama mea si fratii mei? (Marcu 3:32-33)” (Izbitoarele greseli gramaticale apartin autorilor Evangheliei. Sau traducatorilor.)

Iisus este nedemn si blestema fara noima. De razbunarea lui nu scapa nici vegetatia: “A doua zi dupa ce a iesit din Betania, Iisus a flamanzit. A zarit de departe un smochin care avea frunze si a mers acolo, doar va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor. Atunci a vorbit si i-a zis smochinului: In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine! Si ucenicii au auzit aceste vorbe (Marcu 11:12-14).” Un asemenea comportament frizeaza patologicul. Daca a fost facator de minuni, de ce nu a poruncit smochinului sa rodeasca instantaneu? A inmultit vinul, painea si pestele pocnind din degete, insa nu a fost in stare sa-si astampere propria foame?

Exemplele negative si complet imorale abunda in doctrina lui Christos. Cele enumerate sunt doar cateva, spicuite la intamplare. La o simpla si fugara rasfoire a Evangheliilor.