Dublul adevar

Zile sfinte pentru ortodoxie, Pastile m-au starnit sa-mi reimprospatez memoria cu tragedia mitica a lui Christ. Patimile si disparitia misterioasa a cadavrului din mormant. Citesc in Matei (27:32): “Pe cand ieseau afara din cetate, au intalnit pe un om din Cirene, numit Simon, si l-au silit sa duca crucea lui Iisus.” Deja sunt nedumerit. Filmele lui Zefirelli si Gibson prezinta un Christ insangerat, cu carnea sfasiata de loviturile de bici. Un Christ epuizat de chinuri, tarandu-se sub greutatea crucii. Ma gandesc la vorba “Fiecare om isi poarta propria cruce”. Pe-a lui Iisus a purtat-o altcineva. Trebuie sa-l cred pe apostolul Matei. Un apostol nu minte. E un sfant. Candidat admis la nemurire. Imi spun: Zefirelli si Gibson au citit Evangheliile in pauzele de filmare. Molfaind un hamburger si ragaind dupa o Coca-Cola bauta in graba. Ajung la Marcu (15:21): “Au silit sa duca crucea lui Iisus pe un trecator care se intorcea de la camp, numit Simon din Cirena, tatal lui Alexandru si al lui Ruf.” Bun, asta imi confirma ca n-am citit aiurea. Ajung la Luca (23:26). Aceeasi situatie: “Pe cand il duceau, au pus mana pe un anume Simon din Cirene, care se intorcea de la camp, si i-au pus crucea in spinare, ca s-o duca dupa Iisus.”

Mai am de citit o evanghelie. A lui Ioan. Bine ca sunt acceptate numai patru evanghelii, altfel aflam tot CV-ul acelui Simon. Imi spun ca, probabil, voi mai afla, cel mult, cum o chema pe sotia lui Simon din Cirene. Cu copiii lui eram lamurit. Ioan (19:16-17): “Au luat deci pe Iisus si l-au dus sa-l rastigneasca. Iisus, ducandu-si crucea, a ajuns la locul zis al Capatanii, care evreieste se zice Golgota.” Sunt uluit. Dar, misterioase sunt caile Domnului. Un apostol nu poate induce in eroare. Mai mult, nu se poate insela. Dar ceilalti trei? Ambele versiuni sunt reale, conchid. Poate ca acelasi eveniment, crucificarea, a avut loc in dimensiuni paralele. Ioan s-a ratacit in alta dimensiune. A vazut alt meci. Scor: 3-1 pentru evanghelistii “sinoptici”. O fi avand Dumnezeu vreun proiect secret si in privinta dublului adevar…

_____________________________________

♦Foto: Pentru a impaca si menajeria, si zarzavaturile, Mel Gibson tranteste crucea in carca lui James Caviezel Iisus Christos si, ulterior, ii mai trimite un ajutor. Probabil pe Simon din Cirene.

CUM S-A INTAMPLAT

Fratele meu incepuse sa-mi dicteze in stilul sau oratoric inconfundabil, stilul cu care vrajise toate triburile, facandu-le sa-l asculte incremenite:
- La inceput, cu exact 15,2 miliarde de ani in urma, s-a produs o explozie uriasa in Univers…
Dar eu ma oprisem din scris.
- 15 miliarde de ani? am intrebat pe un ton sceptic.
- Exact. Sunt in plina inspiratie divina, sa stii.
- Nu-ti pun la indoiala inspiratia! (Si bine faceam. Fratele meu e cu trei ani mai mic decat mine, dar nu indraznesc sa-l contrazic. De fapt, daca cineva ar indrazni sa se indoiasca de inspiratia lui, ar da pur si simplu de bucluc.) Ma gandesc numai cum o sa reusesti sa spui povestea Creatiei pe o perioada de 15 miliarde de ani…
- Asa trebuie, atat a durat. Am totul aici, mi-a raspuns el, atingandu-si fruntea cu degetul. Nu uita ca totul provine de la cea mai inalta autoritate.
Eu, insa, imi lasasem deja stylusul deoparte.
- Stii cat costa papirusul? l-am intrebat.
- Ce?
O fi fost el inspirat, ce-i drept, dar, dupa cum puteam sa-mi dau seama, inspiratia nu-i era de niciun folos in probleme meschine precum pretul papirusului. Am zambit in sinea mea si am inceput sa-i explic:
- Sa zicem ca descrii un milion de ani pe un sul de papirus. Asta presupune ca vei avea nevoie de 15.000 de suluri. Va trebui sa vorbesti pana vei umple 15.000 de suluri si stii ca esti balbait. Eu, in schimb, va trebui sa le scriu si iar o sa mi se puna carcel. Si chiar daca ne-am putea permite sa cumparam atata papirus, chiar daca tu nu te-ai balbai, iar mie nu mi s-ar pune carcel, cine ar fi in stare sa copieze toata lucrarea? Stii doar ca avem nevoie de cel putin o suta de copii, inainte de publicare. Altfel de unde vrei sa incasam drepturi de autor?
Fratele meu s-a gandit o vreme la cele auzite, apoi m-a intrebat cu naivitate:
- Crezi ca ar trebui sa mai reduc putin?
- Putin mai mult!
- Ce zici de o suta de ani?
- Ce zici de sase zile?
- Cum sa inghesuim creatia in sase zile? a exclamat el ingrozit.
- Asta-i tot papirusul pe care-l avem. Ce parere ai?
- Of, bine, treaca de la mine! a murmurat el si a inceput sa dicteze din nou: “La inceput”… Doar sase zile, Aaron?
- Doar sase zile, Moise! i-am raspuns cu fermitate.

ISAAC  ASIMOV

“Iubire” crestina

Iisus a iubit lumea si, ca revers, le-a cerut ucenicilor devotiune totala. Neconditionata. Oricate contraargumente ar aduce creierele incinse, incercand sa transforme albul in negru si negrul in alb, Noul Testament propaga ura, discordia si crima. Motiv pentru care crestinismul nu a fost destinat celor instruiti. Ci prostimii nestiutoare de carte. Multimii careia i se putea suci usor mintea cu pseudo-argumente. Careia saltimbancii numiti apostoli ii puteau perverti usor gandirea prin demonstratii logice penibile. Prin artificii retorice se poate argumenta ca o fraza are sensul contrar celui dat de evidenta mesajului. Dar artificiile retorice sunt nule sub raport logic. Absurdul si irationalul se propaga cu viteza zvonului. Absurdul si irationalul sunt premisele acceptarii unei religii. Absurdul si irationalul nu sunt supuse obligatiei de a se justifica.

 

 

Doctrina crestina nu are un mesaj coerent. Este demagogie pura. Neputand fi aplicata, Iisus al Evangheliilor, nerecunoscut intr-o masura tot mai mare de istorie, recurge la un expedient unic in istoria religiilor: este suficient sa crezi in el. Comod. Credinta menajeaza ratiunea. Evita oboseala intelectuala. De altfel, nu face un secret din tinta mesajului sau. Explica fara ocol ca mesajul sau se adreseaza multimii rudimentare. Multimii conduse de instincte gregare. Si sfideaza bunul simt: “Te laud, Tata, Doamne al cerului si pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor (Matei 11:25).” Trecand peste frauda minora de traducere (copii a fost inlocuit cu prunci), termenul prunc este folosit ca antonim pentru intelept. Istoria confirma ca, de la bun inceput, crestinismul a fost raspandit de ignoranti. Care s-au inmultit. Cati au citit cu atentie Noul Testament, Evangheliile indeosebi? Adeptii lui Iisus contrazic cu aplomb afirmatia: Crestinismul este o religie a urii. Fara sa cunoasca pasajele care arata adevaratul mesaj.

 

 

 

 

 

Dragostea fata de Iisus inseamna renegarea tuturor. Inseamna abandonarea vietii personale. Abandonarea familiei. Abandonarea ratiunii. Abandonarea sinelui. “Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu (Luca 14:25).” Indiferent ce ar spune slujbasii maleficului profet, indemnul la a-ti uri viata este o instigare explicita la sinucidere. Crestinismul e descalificant. Falsitatea interpretarii lui ca religie a iubirii nu mai are nevoie de demonstratii suplimentare. Iubirea aproapelui – un slogan gaunos. Crestinul habotnic va replica: Iisus indeamna sa intorci si celalalt obraz. Numai ca, in Luca (19:27), ne lovim de pasajul: “Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa domnesc eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea.” Cruciatilor, care au depopulat cetati intregi masacrand locuitorii, li se reproseaza ca s-au abatut de la cuvantul Domnului. Dimpotriva, l-au urmat intocmai. Ingratitudinea christica se reflecta si in pasajul: “Iar multimea sedea in jurul lui. Si unii i-au zis: Iata, mama ta si fratii tai si surorile tale sunt afara. Te cauta. El a raspuns: Cine este mama mea si fratii mei? (Marcu 3:32-33)” (Izbitoarele greseli gramaticale apartin autorilor Evangheliei. Sau traducatorilor.)

Iisus este nedemn si blestema fara noima. De razbunarea lui nu scapa nici vegetatia: “A doua zi dupa ce a iesit din Betania, Iisus a flamanzit. A zarit de departe un smochin care avea frunze si a mers acolo, doar va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor. Atunci a vorbit si i-a zis smochinului: In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine! Si ucenicii au auzit aceste vorbe (Marcu 11:12-14).” Un asemenea comportament frizeaza patologicul. Daca a fost facator de minuni, de ce nu a poruncit smochinului sa rodeasca instantaneu? A inmultit vinul, painea si pestele pocnind din degete, insa nu a fost in stare sa-si astampere propria foame?

Exemplele negative si complet imorale abunda in doctrina lui Christos. Cele enumerate sunt doar cateva, spicuite la intamplare. La o simpla si fugara rasfoire a Evangheliilor.