Scoala din Athena

Cu toate ca dezmint insistent, teologii au fost intotdeauna adversari inversunati ai stiintei si filosofiei, care denuntau - spre exasperarea preotilor - stupiditatea, paradoxul si absurditatea dogmelor. Pseudo-argumentul vointei misterioase si ininteligibile a lui Dumnezeu sufoca orice incercare de rationalizare. Intrebarii: “Daca lumea are o vechime de doar 6.000 de ani, cum pretinde Biblia, atunci cum se explica vechimea fosilelor de animale preistorice, vechi de milioane de ani?”, un teolog i-a dat un raspuns induiosator, flagrant prin tembelism: “Dumnezeu le-a pus acolo ca sa ne testeze credinta”. Orice comentariu este inutil.

In situatia in care religia nu mai poate nega rezultatele cercetarii sistematice si ale gandirii logice, acestea sunt deturnate prin rationamente ingenioase, insa profund viciate in structurile lor silogistice, in favoarea dogmelor, enunturi inchise si definitive, axiome a caror veridicitate nu trebuie pusa la indoiala. Repulsia fata de gandirea non-dogmatica a dus la inchiderea scolii filosofice din Athena, ultimul bastion al “paganismului”. Prigoana declansata de imparatul Iustinian in anul 532 impotriva filosofilor a dus la refugierea acestora in Persia. In anul 590, papa Grigore I (zis cel Mare), initiatorul cruciadelor, pune in aplicare politici de convertire prin teroare la crestinism, dar si de oferire a unor avantaje materiale evreilor care abjurau iudaismul si adoptau crestinismul. Grigore, adversar recunoscut al stiintelor si al cunoasterii rationale, ii scria cu repros arhiepiscopului de Vienne (Franta): “Dispun de informatii ca in congregatia ta se invata gramatica.” Aversiunii sale viscerale pentru gramatica si logica se adauga cea fata de culturile greaca si romana.

Orbirea dogmatica a dus la represiuni sangeroase, la expeditii de pedeapsa si, in cel mai bun caz, la amenintari proferate cu scrasnet de sabii. Anihilarea prin forta a celorlalte culte a conferit puteri discretionare bisericii crestine, care a infiintat propria justitie, paralela celei laice, pe care a sfarsit prin a o subordona. Profitand de disparitia vastelor biblioteci si a absentei cvasi-totale a activitatii de editare in Europa, biserica va obtine monopolul asupra scrisului si informatiei. Oamenii sunt lasati deliberat in ignoranta, fiind descurajati sa citeasca Biblia (in cazul in care ar detine vreun exemplar). Analfabetismul si incultura faciliteaza preluarea puterii in societate de catre biserica, aceasta devenind o forta de temut chiar pentru autoritatea laica. Cutremuratorul cuvant excomunicare produce efecte infricosatoare. Libertatea de constiinta, libertatea cuvantului, libertatea practicarii religiei devin, pentru 13-14 secole, o amintire aproape ireala.

Nota: Manastirile devin centre de cultura ca urmare a prohibitiei instituite accesului la carte. Singurul invatamant deschis odraslelor de aristocrati este cel de factura teologica. Cei privilegiati, care lucreaza cu cartile, accepta cunostintele care contravin doctrinei, insa le pastreaza in cel mai strict secret, ei fiind initiatii stiintei superioare.  Ei nu admit ca stiinta rastoarna ordinea biblica, ci considera ca acele cunostinte superioare sunt rezervate doar celor alesi. Heliocentrismul si atomismul (cunoscute in Antichitate) sunt ascunse cu grija de lumea profana. Platon, Aristotel si Plotin sunt recuperati fragmentar si asumati de crestinism in mod ilicit prin titulatura de “crestini ante-factum” (!?). Cei multi sunt tratati ca o masa de manevra si lasati prada superstitiilor. Scopul pervers va fi relevat prin procesele rasunatoare de vrajitorie, care au facut peste 1 milion de victime. Superstitia rezida in stabilirea unei false relatii de cauzalitate. Unui efect real ii este identificata o cauza falsa, reala sau imaginara, de cele mai multe ori aiuritoare. Pe de-o parte, biserica incurajeaza superstitia, pe de alta, o blameaza si o sanctioneaza pana la arderea pe rug. O viziune este considerata un semn divin, pe cand un cosmar primeste semnificatii diabolice. Halucinatia este tratata, de asemenea, diferit. Cel care “vorbeste” cu Fecioara este declarat sfant, pe cand cel caruia i se “adreseaza” personaje blamate este o unealta a Satanei si merita ucis in chinuri cumplite. Astazi se stie ca halucinatia este simptom central al schizofreniei si al altor afectiuni psihice.