Oasele descarnate sau mumificate, imbracamintea pe care a purtat-o, obiecte care au apartinut sau au intrat in contact cu o persoana beatificata/ sanctificata sunt o atractie inepuizabila si morbida pentru un crestin habotnic. Calcandu-se in picioare sa atinga sau macar sa vada o racla, sa o sarute (dezgustator!) si sa se roage in fata ei, habotnicii practica un fetisism smintit. Nu de putine ori, inventandu-se relicve ca sa atraga prostimea la rugaciune, s-a ajuns in situatia in care un sfant sau o sfanta avea 3 maini, 4 picioare, 2 capete, raspandite pe la diverse biserici si manastiri.

Cadavrul neinhumat al lui Ilie, zis si Marturisitorul

Desi superstitia e condamnata oficial de crestinism, in fapt ea este incurajata prin inducerea ideii ca o rugaciune rostita in prezenta unui femur, a unui metacarpian sau a unui craniu cu aspect sinistru atrag bunavointa divina si pogoara harul asupra credinciosului. Un ritual grotesc si o profanare oribila!