Daily Archive

Manuscrisul deteriorat al Evangheliei dupa Iuda

FAPTELE. Un volum reunind texte antice, descoperit intr-un mormant, in anul 1978, langa localitatea El Minya, in plin desert egiptean, a produs asemenea surprize incat Vaticanul, nervul crestinismului occidental, si-a mobilizat cohortele de istorici inrobiti doctrinar pentru a bagateliza cea mai importanta descoperire arheologica din a doua jumatate a sec. XX.

O indolenta crasa a ingropat in uitare descoperirea. Codexul a fost vandut unui anticar, apoi furat, recuperat si, in cele din urma, oferit spre vanzare pe piata neagra a antichitatilor din Geneva la pretul de 3 milioane $. Pretentiile exagerate si refuzul categoric al vanzatorului de a accepta un pret mai mic au aruncat manuscrisul in cutia de valori a unei banci new-yorkeze din Hicksville, New York, unde a zacut, in conditii improprii unui document de 1700 - 1800 de ani vechime, peste un deceniu si jumatate. Colectia de papirusuri a fost achizitionata, in final, de Frieda Nussberger-Tchacos (de unde provine si supranumele de Codex Tchacos), care a donat-o Fundatiei Maecenas in anul 2001, fundatie specializata in arta antica. Costul restaurarii manuscrisului puternic deteriorat s-a ridicat la suma de 1 milion $. Autentificarea cu carbon 14 la cel mai performant laborator din lume, apartinand Centrului de Fizica al Universitatii din Arizona, plaseaza scrierea textului principal al Codexului in sec. al III-lea d.C. Numele acestui text a provocat un seism in lumea istoricilor si a teologilor: Evanghelia dupa Iuda. Continutul, de asemenea, rastoarna brutal tot ceea ce cunoastem din Evangheliile autorizate (canonice sau sinoptice, cum mai sunt cunoscute). Celelalte texte, de importanta secundara in raport cu cel care poarta numele celui cunoscut ca tradatorul Mantuitorului, Iuda Iscarioteanul, sunt: Allogenes, Prima Apocalipsa a lui Iacob si Scrisoarea lui Petru catre Filip, deja cunoscute la vremea uluitoarei descoperiri din desert.

Manuscrisul Evangheliei dupa Iuda este doar o copie, textul fiind cunoscut si respins inca din sec. al II-lea d.C. de catre episcopul de Lugdunum (Lyon), Irineus, “parinte al Bisericii”. Irineus ofera prima atestare a Evangheliei dupa Iuda in lucrarea “Contra ereziilor” (Adversus Hæreses), in care tuna si fulgera impotriva lui Valentin din Egipt si a gnosticilor. Pana la descoperirea manuscriselor de la Nag Hammadi, Irineus era singura sursa documentara referitoare la gnozele vremii, Biserica avand grija sa distruga toate textele incomode care circulau la inceputurile crestinismului.

CONTINUTUL. Stupefianta prin continut, Evanghelia dupa Iuda a dezlantuit inversunarea teologilor, vizibil deranjati de supravietuirea manuscrisului scapat de campania distructiva a textelor considerate eretice. Campania isterica de epurare a fost declansata de Sf. Athanasius in sec. al IV-lea d.C. De la arderea cartilor pana la arderea oamenilor nu mai era de facut decat un pas. Si nu este vorba despre nazism, ci despre crestinism, religia iubirii universale… Evanghelia contine punctul de vedere gnostic: calea mantuirii poate fi gasita numai prin cunoasterea secreta revelata de Isus discipolilor sai. Christos, relateaza explicit textul gnostic, a vrut ca Iuda sa-l tradeze, i-a cerut chiar sa duca la indeplinire tradarea, pentru a indeplini vointa lui Dumnezeu. Ceea ce contravine Evangheliilor oficiale, care-l ostracizeaza pe Iuda si-l consacra ca prototip al tradatorului. Evanghelia nu are pretentia de a fi scrisa de cel al carui nume il poarta, ci plaseaza intr-o alta perspectiva actul ticalos al tradarii. Mai mult, Iuda este descris ca discipol favorit al lui Christos si cel mai fidel dintre ei. Personajele negative ale Bibliei nu fac decat sa-si joace rolul incredintat de Dumnezeu, nu comit acte reprobabile din propria vointa.

CRITICA. Vaticanul, prin vocea papei Benedict al XVI-lea, a carui viziune inflexibila este de mult cunoscuta (a condus cateva decenii Congregatia pentru Doctrina Credintei, oficiul insarcinat cu excomunicarile, adica Inchizitia rebotezata), a raspuns:

Interesele lui Iuda au fost puterea si succesul, fara a manifesta nicio urma de dragoste fata de Christos. A fost un om cupid: banii au fost mai importanti decat comuniunea cu Christos; banii au avut prioritate fata de dragostea pentru Dumnezeu. (…) Iuda a fost un mincinos, un ipocrit insensibil la adevar, care a pierdut sensul divinitatii.