Hormonius Prigoană, eject!

Un oligofren cu fite de Ferentari. Pardon, de Ferrari...

Nu sper într-o desteptare a electoratului. Cred doar că nu mai sunt la modă găletile portocalii. Hormonius Prigoană nu stie să-si steargă nici mucii, atât e de oligofren. Văd un idiot care plânge la televizor după gunoiul vitreg al Adrianei Maimutean. Îl cheamă Sever Cotoi, poreclit si Voinescu. De meserie pupincurist prezidential.

Problema lui Hormonius este că Radu Stroe a fost votat de 70% dintre alegători. Să furi chiar peste 20% din voturi ar fi fost prea mult. Nici chiar banii tăticului imbecil, care-si bate nevasta cu pliciul de muste, n-au putut face miracole. Să fie începutul decăderii partidului portocaliu?

Impozitul pe furt, comasarea scolilor si comasarea bisericilor

Un singur om a reusit să producă un seism catastrofal: Mugurel Surupăceanu. Asupra căruia au sărit toate hienele si toti sacalii, rânjind coltii si mârâind amenintător. Aceiasi alesi care propun taxe aberante (taxa pe grăsime, taxa pe burtă, taxa pe chelie, taxa pe platfus, taxa pe lungimea penisului, accize la hârtia igienică, prezervative si tampoane) se revoltă când ei sunt în pericolul de a plăti fabulosul procent de… 0,5% din colosalele lor averi furate de la noi! De la prostii care plătim, robotizati, taxele si impozitele. La 1 milion de € ar însemna 5000 de €. Numai ridicatul capotei unui Lamborghini, Ferrari sau Bugatti costă mai mult de 5000 de €! Ei nu au bani – vorba vine! – să plătească un impozit care, la averile lor, este simbolic, dar noi nu avem voie să ne revoltăm. Trebuie să înghitim voiniceste toate birurile care ne cocosează întru huzureala alesilor.

Mugurel Surupăceanu le-a demonstrat ipocrizia si i-a dezbrăcat de falsa grijă pentru somer, pensionar, orfan. Dintr-o veche snoavă albaneză, citită în copilărie, am retinut curajul unei fântâni de a-i spune adevărul împăratului, adevăr ascuns cu grijă urechilor stăpânului de către slugile sale: “Iskander are coarne!”. Mugurel Surupăceanu nu le-a spus direct că sunt falsi ca niste preoti, ci le-a pus o oglindă în fată.

Undeva, într-o carte considerată sfântă, un personaj mitologic spunea că-i este mai usor unei cămile să treacă prin urechile acului decât unui bogat să intre în împărătia cerului. În aceeasi carte mai este un pasaj în care acelasi personaj mitologic îi recomandă unui bogat să-si vândă bunurile, iar banii obtinuti să-i împartă săracilor. Probabil că, după respingerea inevitabilă a propunerii lui Mugurel Surupăceanu, va urma si amendarea pasajelor din Noul Testament, dacă nu chiar abrogarea lor. În plen, cu ajutorul majoritătii simple, cumpărată cu 30 de arginti. Acum se vede că evlavia si piosenia acestor mistici de serviciu este doar de paradă. Că doar n-au construit biserici din banii lor. Bugetul e suspect de darnic cu cea mai mare, mai bogată si mai coruptă administratie privată din România: Biserica Ortodoxă Română. Dar tăranul îl votează pe deputatul Căcărează, că i-a tras biserică în sat…

BOR nu plăteste impozite. Preotii ortodocsi, însă, sunt plătiti de la bugetul statului. Sunt cătune si sate izolate care au câte o biserică si câte un preot. Nimeni nu stie cât de eficient este procesul mântuirii în acele zone cvasidepopulate. Ministerul de Finante si Comisia Natională de Statistică nu oferă date în acest sens. Pentru că totul trebuie gândit în termeni economici, nu-i asa? Educatia este ineficientă pentru că sunt scoli cu clase putine si clase cu elevi putini. Atunci s-a hotărât comasarea scolilor si liceelor. Implicit, reducerea posturilor didactice. De ce nu se comasează si biserici? Ar fi mai putini preoti de plătit. Iar enoriasii ar putea fi transportati la slujbă cu autobuzele scolare. Aceleasi autobuze care au fost folosite în zilele alegerilor pentru turismul electoral schimburile culturale dintre comunitătile rurale. De ce n-ar putea fi folosite în fiecare duminică, în interesul redemptiunii? S-ar vinde bilete si s-ar încasa si bani la bugetul Educatiei. Si uite-asa am identificat o sursă de finantare a Educatiei… Cred că m-as descurca la Ministerul de Finante. Deja gândesc ca un politician căruia i s-a făcut clismă la creier. Adică din PD minus L.

Udrea, peronista

La zer0TV se adună, seară de seară, toti detracatii care nu mai încap în ospicii, toate dejectiile si accidentele genetice. Începând cu cel care ocupă ilegitim, prin fraudă grosolană, fotoliul de presedinte cu aspiratii monarhice.

Desi neagă neconvingător, metresa oficială a presedintelui se crede Evita Peron. Ignorând deosebirile fundamentale dintre Eva si ea, găina beată a Cucosului: Evita era realmente preocupată de soarta săracilor, nu de alimentarea conturilor secrete, furând la lumina zilei din buget. Si, mai cu seamă, Evita s-a transformat din târfă în sotie, nu invers. Eva Peron a înfiintat o fundatie care ajuta orfanii, femeile fără adăpost si bolnavii fără sperantă de vindecare, nu a tras sfori pentru a încheia contracte spoliatoare pentru contribuabili. Eva Peron nu s-a împăunat cu titluri universitare si cu doctorate. În schimb, prostia înspăimântătoare a Udresei a simtit nevoia recunoasterii oficiale.

Nefiind familiarizată nici măcar cu gramatica limbii române, necum cu filosofia politică, Găina lui Cucos are titlu universitar. Si se mai întreabă locatarul băsescoidal de la Palatul Trei Coceni de ce absolventii de facultate sunt slab pregătiti… Păi dacă sunt pregătiti de cea care a răsturnat multiseculara monarhie a Norvegiei, această Ana Ipătescu nordică… Nuti de pe Peron ar fi bună cel mult să dea lectii de fitness, nu de politologie.

Glorie eternă presedintelui – prim ministru!

Dedicatie Majestătii Sale, Geniu al Carpatilor si Parinte al Luminii, Excelenta Sa Serenissimă, Traian Băsescu Nemuritorul:

Intotdeauna, când am scris despre zvonuri, ele au devenit, după scurt timp, realităti. Ne-am reîntors în epoca împuscatului, când circula butada: “Ce este legea? Un zvon votat de Marea Adunare Natională”.

Bugetarii vor avea 70 de zile neplatite. Pe parcursul anului 2010. La 20 de zile lucrătoare, calculul elementar arată că sunt 3 luni si jumătate. Când are loc o grevă de 2-3 săptămâni în sectorul Educatiei, toti plâng de grija elevilor si-i asmut pe părinti la linsajul profesorilor. Acum, toate tatele obeze de la cretinoidul consiliu al reprezentantilor părintilor tac. Nu se mai revoltă, cum făceau până acum, băsescian. Acum loazele lor nu vor mai rămâne analfabete? Unde este mult clamatul si ipocritul ”interes al elevilor”? Elevul a ajuns doar o cifră într-o statistică? Nu cumva asa era si până acum?

Pe guvernanti i-a durut întotdeauna în cur de elevi. Nu numai de profesori. Lichelele lor îmbuibate stau pe bani grei, furati din buget, în marile capitale occidentale. Dar întotdeauna au băgat în fată notiunea de elev pentru a avea pretextul mentinerii unor salarii josnice în învătământ.

Spunea un alt imbecil, care depăseste până si definitia termenului din DEX, Hoară: ”Invătământul este ineficient pentru că în mediul rural există scoli cu un singur elev si un singur profesor”. Păi cretinel slugarnic si băsesc-pupincurist, dacă e un cătun unde se poate urca toamna si coborî abia primăvara (cum e Lunca Cernii, jud. Hunedoara), ce facem? Asasinăm copilul, ca să putem concedia profesorul? Idiotenia pupincuristilor depăseste orice imaginatie, scabroasă sau sadică…

Medicii si asistentele ar trebui să nu mai acorde asistentă medicală timp de 3 luni si jumătate din anul 2010. Dar cine va suferi? Băsescu? Nu, el se va opera la Viena. Unde va mai face avorturi EBA-Ebola? La Bruxelles. Unde îsi va mai face lobotomie Hormonius Prigoană? În Statele Unite. Când medicii cereau, în mod justificat, salarii decente, li se închidea gura: ”Nu voi sunteti importanti. Interesul pacientului este primordial, tu, medic sau asistent, esti un nimic”.

Intre timp, elevul rămâne analfabet, iar pacientul moare cu zile, pentru că nu sunt bani de medicamente, doar bani pentru 1 kilometru de sosea (rahaturile astea nu sunt autostrăzi!), bani cu care americanii ar construi 10 km de autostradă suspendată!

Cei de la administratiile financiare ar trebui să nu încaseze taxe, impozite si amenzi timp de 3 luni si jumătate. Ceea ce ar însemna falimentul unui stat profund imbecil. Prost croit. Dar statul îi va obliga pe angajati să lucreze. Cei care nu vor avea alternativă, vor ceda. Vor deveni sclavi. A santaja si a ameninta un angajat cu pierderea locului de muncă este un abuz de putere. Deja se exercită presiuni insuportabile asupra simplilor functionari. Iar angajatul va deveni un sclav pe plantatia Băsescului, a metresei sale de o prostie feroce si de o nerusinare cum rar se întâlnesc, pre numele ei Udrea, si a Umilului său lingău, pitecantropul ridicol care ejaculează de mândrie în cătunul său, unde se crede prim ministru.

Un alt calcul elementar arată că, în lunile când guvernul nu a putut să emită compet antidemocraticele ordonante de urgentă, economia a înregistrat o usoară crestere. Cine este de vină: economia sau guvernul? Economia este inutilă sau guvernul este inutil?

Imi prezint apriori scuze celor pe care i-a deranjat limbajul meu. Si încă m-am exprimat elegant, am facut eforturi imense…

Actualitatea clasicilor

Cuplet al celui mai mare pamfletar pe care l-a avut România, Constantin Tănase, de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajantă…
Sau cum zicea Eminescu: “Toate-s vechi şi noi sunt toate!”

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Constantin Tănase, născut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucureşti, în 1945.
Există zvonuri potrivit cărora ar fi fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi surse mai credibile indică faptul că moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.

Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică, şi se spune că ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să rechiziţioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: “Davai Ceas” (davai = dă-mi)

Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie.

După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până jos cu ceasuri de mână.
Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt.
Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă!
A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu marele actor era mort.

(Articol preluat de aici.)

Nu ne-am născut în locul potrivit!

Doamna europarlamentar Corina Cretu, cu o luciditate amară, a schimbat registrul dedicatiilor de sfârsit de săptămână. De la sensibilitate, a trecut la un scepticism întunecat. Semn deloc încurajator. Poate premonitoriu pentru viitorul celor blestemati să respire aerul infect al României. Preiau, la rândul meu, videoclipul.

Adaug un bonus de la Parazitii:

Vincere (2009)

Biografiile marilor dictatori sunt încărcate de secrete grele, compromitătoare. Istoria oficială nu le consemnează niciodată. Falsifică biografii, inserează episoade eroice imaginare si sterge momentele de lasitate, de trădare si de ezitare.

Ida Dalser, proprietara unui magazin, cu o situatie financiară stabilă, devine, din obiectul iubirii pasionale a socialistului Mussolini, un personaj dezavuat. Împreună cu copilul Benito Abino, născut în anul 1915, după un an de la începerea relatiei dintre ea si redactorul sef al publicatiei Avanti. Initial recunoscut, micul Benito este declarat, mai târziu, bastard. Sacrificiile Idei pentru liderul socialist nu au limite: suportă izbucnirile lui violente, îi acceptă cu stoicism infidelitatea si îsi vinde proprietătile pentru a finanta un nou ziar, pe care Benito visează să-l înfiinteze după ruptura lui de socialisti: Il Popolo d’Italia.

Odată cu declansarea primului război mondial, Mussolini se înrolează si dispare din viata Idei. Care descoperă, uluită, că Benito este căsătorit cu Rachele Guidi. Exilată pe domeniul surorii ei, Ida se dedică cresterii băiatului, fără a renunta la pretentiile de sotie legitimă a celui care, din 1922, devine seful guvernului fascist. Pasiunea ei pentru Mussolini devine maladivă. Va sfârsi prin a fi închisă într-un sanatoriu de boli mentale, asemănător unui lagăr de exterminare.

Fructul relatiei otrăvite, micul Benito Albino, va urma, complet izolat de alti copii de vârsta lui, cursurile unui colegiu tutelat de un ordin monahal. Ida va fi ucisă de propriile ei obsesii (oficial, congestie cerebrală), iar Benito Albino va avea soarta potrivnică a mamei sale. Primogenitura dictatorului fascist va sfârsi, ca si mama sa, într-un sanatoriu de boli mentale. Ambii, mamă si fiu, au fost aruncati în groapa comună. Oficial si documentar, Ida nu a fost sotia lui Benito Mussolini, desi există mărturii despre căsătoria lor. Toate registrele din perioada încheierii căsătoriei lor au dispărut misterios în anul 1922, anul preluării puterii de către Mussolini în Italia.

Replica ateului Mussolini: ”Cu intestinele ultimului papă voi strangula ultimul rege!” este ilustrativă pentru labilitatea mentală a unui atotputernic sef de guvern care, în 1928, schimbându-si radical viziunea, înfiintează statul Vatican si-i acordă privilegii substantiale, printre care scutirea totală de impozite. Vaticanul, unica monarhie absolutistă europeană (electivă, nu ereditară), nu ar fi existat fără Mussolini. Ar fi rămas un cartier teocrat al Romei.

Mâine, No Băsescu Day?

Stilul mitocănesc si banditesc de a conduce, comportamentul socant si jignitor, limbajul colorat si încărcat de conotatii sexuale al alesilor si-au trăit epoca. Eltîn, Berlusconi si Băsescu au ajuns la putere prin extravagante care au încântat atavismul gloatelor semianalfabete. Manifestările zgomotoase s-au generalizat. Scandalul si injuria, insolenta si grobianismul, violenta si raptul au fost integrate în sistemul axiologic.

De 5 ani, în România nu mai există dialog, nu mai există comunicare, nu mai există empatie. Doar egoism si parvenitism, prostie si îngâmfare, urlete si înjurături, calomnie si invidie.

Un apel al bloggerilor italieni a dus, astăzi, la organizarea unei ample manifestatii la Roma, dar si în alte părti ale lumii, unde trăiesc italieni (Paris, Londra, Bruxelles, New York, Sydney), intitulată No Berlusconi Day. Organizatorii se asteptau la aproximativ 350.000 de persoane, dar prezenta le-a întrecut asteptările. Împotriva coruptului prim-ministru italian au mărsăluit, numai în Roma, între 400-500.000 de persoane, conform estimărilor AFP.

No Berlusconi Day este cea mai mare miscare generată vreodată prin intermediul Internetului si a demonstrat puterea unor bloggeri aparent inofensivi, acuzati că se ascund în spatele unor monitoare. Emanuele de Pascale (28 de ani), unul dintre cei mai cititi bloggeri italieni, este multumit că a reusit să reanime civismul italienilor: ”Este o manifestatie politică în sensul grecesc al termenului polis, întrucât nouă ne pasă.”

Fie ca mâine să fie în România No Băsescu Day, iar Mos Nicolae să-i aducă scandalagiului nu o joardă, ci un sut în cur!

Biblia si presedintele

Băsescu nu rivalizează cu Lucian Bute si nu l-a confundat pe acel pici usor retardat cu Andrade. Nu dă cu pumnul. Nu improvizează reprize pugilistice. Jurând pe ”Capitalul” lui Marx Biblia cu copertă iritant de rosie, Băsescu n-a comis sperjur în fata Domnului. Imaginea incetinită arată contactul fizic clar. Poate chiar sexual, dacă folosim expresia: ”I-a f***t un dos de palmă”.

Citate remarcabile

Doar cel cu o gândire inferioară se grăbeste să explice lucrurile neobisnuite si complexe prin scurtătura primitivă a credintei în supranatural. (H.P. Lovecraft, 1890-1937)